Ce e nou

Discriminare vs discriminare pozitivă

Este foarte interesant felul în care privesc unele femei discriminarea.
N-o să se simtă discriminate dacă argumentul unui violator e că femeia ”și-a cerut-o”, pentru că purta fustă prea scurtă. Ba chiar n-o să aibă nici un scrupul în a le face cu ou și cu oțet pe stricatele alea, care strică casa omului. Să se uite c-un ochi rău dacă nu te-ncadrezi în tiparele lor de modă. Să-și dorească să-ți rupi gâtul de pe tocurile alea de 10 cm.
Nici dacă bărbatul o bate. Poate și-o merită. Lasă, că are și el părți bune. Cine știe ce-o fi între ei, e o problemă de ordin casnic, să nu ne băgăm.
Nici când în societate femeia care se culcă cu 3 bărbați în interval de 1 an e curvă, în timp ce el e macho, sau Don Juan.
Nici când, la 50 de ani, ea e numită ”domnișoară bătrână”, iar el ”holtei” sau ”burlac”.
Departe de ele gândul să privească toate astea ca pe o discriminare.
Din punctul lor de vedere, discriminare se cheamă dacă îi spui că preferi un bărbat pe un post de conducere pentru că el, spre deosebire de ultimele ocupante ale postului cu pricina, n-o să intre în maternal. Atunci se dezlănțuie iadul.

O să-ncerc să fiu cât se poate de clară, pentru a nu fi acuzată (din nou) de misoginism:
1. Pentru promovare, mi se pare normal să te iei după performanțele individului, indiferent de sex. Dar dacă amândoi sunt egali ca performanță, iar ea declară că-n următorul an va face un copil și va vrea maternal, normal că-l aleg pe el. Am nevoie de o persoană competenă și (culmea tupeului!) prezentă la muncă. Oricât ar fi de competentă, nu mă ajută cu nimic dacă 2 ani și-i petrece acasă.

2. ”Vrem egalitate! Vrem să fim tratate la fel ca bărbații!” Perfect. Atunci nu țipa ”discriminare” când o să prefer persoana dispusă să stea 12 ore la muncă, să vină și-n week-end, care n-o să vrea să plece mai devreme pentru că grădi și care da, nu o să mă lase cu ochii în soare după 2 luni, pe motiv de sarcină. Chit că persoana aia e femeie, sau bărbat.

3. Există o chestie simplă, care se cheamă prioritate. Care e prioritatea ta? Copilul sau job-ul? Pentru că, sincer, n-ai cum să faci performanță în ambele domenii.

4. Că nu e normal să pleci de la premiza că e musai să stea doar mama în maternal, e la fel de plauzibil să stea și bărbatul. Total de acord. Dar dacă în urma unei discuții private între cei doi, ajung la concluzia că ea stă acasă și naște, în timp ce el muncește, există 3 variante: ori el e bou, ori ea e proastă, ori chiar există considerente perfect rezonabile pentru care au ajuns la concluzia asta. Nu văd de ce ar fi vina angajatorului că ea își ia maternal, nu el. De ce e angajatorul misogin.

5. Egalitatea aia nu e valabilă nici măcar între femei. Pentru că nu puține au fost cazurile când unei femei cu copil i s-a aprobat concediul, de exemplu, în detrimentul alteia fără, tocmai pe acest motiv. Că e familistă și mamă de copil. Dar asta nu e discriminare pozitivă, nu? E modul normal de a trata lucrurile, pentru că da, una dintre ele a ales să nască.

6. Există o diferența majoră între feminism și feminism extremist. Extremismul oricum nu aduce nimic bun. Inclusiv să acuzi pe cineva de misoginism, tocmai pentru că tu nu ești orice soi de feministă, ci extremistă de-a dreptul. Pe când îmi făceam eu cercetările despre feminism, începând cu Andrea Dworkin, multe dintre femeile care strigă acum ”discriminare” nu știau nici măcar cine-i Gloria Steinman.

7. Dacă angajatorul refuză să promoveze o femeie pe merit, doar pentru că e femeie, atunci da, e discriminare. Să spună că a rămas cu postul gol pentru că femeia a plecat în maternal nu e discriminare. E realitatea.

8. Că nu toate femeile aleg să stea 2 ani în maternal. Unele se-ntorc mai devreme. Total de acord. Dar unele chiar stau 2 ani. Și, eventual, se-ntorc câteva luni la muncă după care intră din nou în maternal, că s-a-ntâmplat și al doilea. De ce te-aș promova?

9. Unele firme se îngrijesc de viața de familie a angajaților, și fac creșe și locuri de joacă, astfel încât mamele să poată veni cu copilul la muncă, astfel încât angajatorul să-și dovedească lipsa de misoginism. Da. Și unele firme dau salariul minim pe economie. Și altele îți oferă prânz gratis. Fiecare firmă în funcție de necesități și priorități.

10. Dacă femeia aia, după ce s-a întors din maternal, nu mai dă randamentul de care ai nevoie, că e obosită, că tre` să plece mai devreme să ajungă la ședința cu părinții, că vine la ședințe cu gem în păr că ăla micu`, n-ar fi discriminare pozitivă s-o lași pe un post pe care altcineva l-ar onora mai bine?

11. Egalitatea, în sine, presupune că poți face același lucru, la fel de bine și de repede ca celălalt. Dacă eu am nevoie de cineva să-mi sape o groapă, și te pun la proba practică, și nu poți s-o sapi la fel de repede, deci nu-ți dau postul, nu e discriminare. E egalitate de șanse. Un concurs pe care l-ai picat.

12. Nu, pe același post, în cadrul aceleiași firme, femeile nu câștigă mai puțin decât bărbații. Ăsta e un slogan din filme și din anii `70. Dacă încă vii cu argumentul ăsta, mă-ntreb în care realitate trăiești.

13. Că de ce nu întrebi și bărbatul la angajare dacă are de gând să facă copii, ci doar femeia? Discriminare! Și dacă-l întreb, și el spune că da, vrea copil, dar că soția va sta în maternal, din nou, de ce e discriminare din prisma angajatorului? În cel mai rău caz e discriminare în interiorul cuplului, dar asta n-are nici o legătură cu locul de muncă.

14. A face copii e o alegere, nu un drept. E alegerea ta să faci un copil, e alegerea mea să nu te promovez, pentru că eu am nevoie de tine activă și prezentă la muncă în următorii ani. Eu cer ceva ce tu nu-mi poți oferi. Iar dacă aș oferi postul altei femei, tot ”discriminare” ai zice că este, de data asta pe motiv că tu tânjești să faci un copil, și cealaltă nu.

Femeile militează pentru egalitate, dar n-au disponibilitatea necesară s-o ofere. Plus că iau totul foarte personal.
”Uite, ăla a zis că preferă un bărbat, pentru că femeia pe care se baza a intrat în maternal. Ce misogin. E realitatea, dar chiar trebuia s-o spună? Dacă în locul ei eram eu? Bine, eu nu vreau copil, dar dacă? Să ne strângem toate feministele în viață și să dăm în cap tuturor celor care au altă opinie decât a noastră! Așa sigur vom ajunge la egalitate, că toată lumea o să gândească doar ca noi!”

Sincer. Unele femei vor egalitate. Dar mai multă doar pentru ele.

Published: August 20, 2016 | Comments: 1

Salariul minim pe economie

În momentul de față, cei mai mulți angajatori îți dau salariul minim pe economie, cel puțin în Galați, România, 2016. Asta înseamnă că, în mână, iei undeva la 900RON. Dacă ai noroc, se mai adaugă bonuri de masă și, eventual, bonus. Dacă ai noroc.
Care înseamnă fix un câcat, dacă vrei să trăiești. Dacă ești interesat doar de supraviețuire, e ok, că-ți ajunge de-o factură, niște cartofi plus, eventual, o întreținere. De chirie nu vorbim, că deja e utopie. Dar e salariu de Galați.
S-au trezit mulți că, dacă tot salariul e de câcat, de ce nu te muți în orașe mai mari. Pentru că orașele alea mai mari presupun, de cele mai multe ori, chestia aia de care n-ai tu bani nici în Galați, adică chiria. Adică te muți pe-un salariu mai mare, din care o să plătești chiria și, într-un final, tot la supraviețuire ajungi.

Dacă ai cu adevărat noroc, o să găsești ceva care îți oferă undeva aproape de salariul mediu. Și-atunci îți permiți și-o prăjitură, o dată pe lună, poate chiar și vreo 2 beri. Cumva tot supraviețuire se cheamă, dar puțin mai lejeră. Mai ales dacă poți mânca orez măcar juma` de lună, să ai și de-un pachet de țigări.
Să nu luăm în calcul scenariul în care ai avea și copil, decât dacă ești foarte bazat pe familie, sau inconștient. Dar să nu-l luăm în calcul.

Sumele sus-amintite sunt plătite pentru un program de 8 ore, 5 zile pe săptămână. Pe care, de cele mai multe ori, chiar le muncești.

Prima dilemă:
Dacă nu lucrezi alea 8 ore, statul îți dă o bucată de ajutor. Social, de șomaj, indemnizația de creștere copil, alocația. Chiar și adunat, nu e mult. Chiar nu e.
Dar de ce să te ostenești să stai 8 ore la muncă, dacă niște bani vin, oricum, moacă?

Și-aici ajungem la faza aia: eu, tu, toți ăștia care avem un job stabil, muncim 8 ore pe zi și plătim impozit. Din impozitul ăla, parte se duce la ajutorul social pe care-l primesc ăștia care n-au chef să muncească, că e prea mic salariul pentru ei. Prea mare efortul.

Mă, recunosc, e bine gândită faza: de ce dracu` să te spetești muncind, când oricum îți vin niște bani și mai ai și timp liber? Lasă fraierii să tragă, să-ți plătească ție ajutorul social. Eventual mai tai niște lemne, mai culegi niște mere la negru și, cu banii luați și de colo, și de colo, îl echivalezi pe ăla care stă 8 ore zilnic la serviciu. Smart!

Plus că, dacă n-ai chef să culegi mere, mai trântești încă un copil pe lângă ăia 5, și mai vine o alocație. Se mai adaugă ceva la ajutorul social. Dup-aia poți să te plângi liniștit pe orice post tv cum nu te descurci să crești copiii, cum trăiți în condiții mizere, cum statul nu dă 2 bani pe voi, cu toate că cel mai mare are 12 ani și, mezinul, al 6-lea, e încă în burta lu` mă-sa. Și sunteți tu șomer, ea casnică, și copiii premianți. Mai vine și-o donație, buget asigurat lejer. Ba-ți mai repară și casa gratis.

Am zis ”repară”? Îmi pare rău, voiam să zic ”construiește”, că dărăpănătura pe care n-ai reparat-o tu, cu tot timpul tău liber, va ajunge cel mai probabil la ”SOS – Salvați-mi casa” și ți-o pun fraierii pe picioare cât ai zice ”pește”. Că nici nu muncești, nici nu construiești, nici nu faci nimic, decât copii. Ăia ajută la sensibilizarea populației.

Îmi pare rău, poate-s eu insensibilă, dar mi se pare nesimțire să torni plod după plod și, dup-aia, să te plângi că n-ai cu ce să-i crești și să apelezi la mila altora. Un prezervativ e 1RON. Dacă n-ai bani de el, ce te face să crezi c-o să ai bani să crești un copil?

În plus, atât timp cât ești apt fizic să ai un loc de muncă, dar nu-l accepți de lene, sau că ți se pare că e mai lejer să stai pe ajutor social, tot nesimțire mi se pare. Și-atunci ți-aș tăia ajutorul social. Și alocația, că nu poți dovedi că ai cu ce crește copiii pe care îi torni pe bandă rulantă. Și ți-aș lua și copiii, și te-aș băga și la închisoare, pentru neglijență. Sau, mai bine, la muncă în folosul comunității, că la-nchisoare s-ar putea să-ți placă, că e mâncare gratis.

Oi fi eu defectă.
Dar n-aș mai acorda nici un soi de ajutor celor care au refuzat deja 3 locuri de muncă. Și când spun 3, îs indulgentă. Să vezi cum se ocupă toate locurile alea disponibile de la Agenția Forțelor de Muncă.
Și-aș băga și controlul populației, oricât se plânge lumea c-a scăzut natalitatea în România. Vrei să faci un copil sau ai aflat că ești borțoasă? Să fii obligată să anunți. Nu medicul, ci Finanțele și Protecția copilului, și toate celelalte organe care să decidă că ești capabilă să-l întreții, fără alocație sau indemnizația de creștere a copilului. Că o să crească în condiții decente, nu cu un cotor de măr pe post de desert. Că nu are părinți rachieri care, în loc să-l trimită la școală, se-nfundă-n prima bodegă și beau alocația. Că nu-l trimit la cerșit, nici nu-l transformă-n caz social.
De-abia dup-aia ți-aș da ajutor social. Poate.
Creșterea PIB-ului? Fără număr!

A doua dilemă:
Ce pana mea face Patriarhul Daniel încât să justifice un salariu de aproape 15000RON pe lună din banii statului? Repet: pe lună. Traduc: 150 de milioane de lei vechi. Plus ce-i mai dă Arhiepiscopia.

Da, știu, e unul singur. La ăștia, mai adaugă-i pe ăilalți din funcții puțin mai mici, care se-nvârt în jurul lui 10000RON/lună. Plus ăia vreo 16000 de clerici minori, care papă și ei de la stat.

Ce fac ăștia, încât să justifice atâția bani pe curul lor? Păi, ăștia câștigă-ntr-o lună cât câștigi tu într-un an. Și tu plătești și toate facturile alea mici, pe are ei le au cadou, din diverse motive. Tu muncești 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Tu-ți faci nervi că e posibil să rămâi fără bonus, că nu ți se aprobă concediul, că e posibil să n-ai cu ce să plătești net-ul și te-ai și săturat de orez sau cartofi în fiecare zi.

Ăștia stau ca leprele, catacdisesc să apară pe la câte o nuntă, înmormântare, slujbă și-și fac buzunarul gros. Și da, tu le plătești cumva salariul, că banii publici se adună din ce impozit plătești tu, din câcatul ăla de salariu minim pe care-l iei în fiecare lună.
Acum îi dai dreptate lu` Dorel care a ales să stea pe banii statului, nu?

Ca să nu se-nțeleagă că am ceva, neapărat, cu clericul, aceeași dilemă legată de justificarea salariilor o am și pentru parlamentari și miniștri, care se scaldă între 6000 și 20000RON. În timp ce un profesor o să ajungă la maximum 3400RON, un medic primar la 4300 și un profesor universitar – la 5300. Echitabil.

Știi să pronunți cifra? Nu știi. Au făcut ceva pentru tine ăștia cu salarii mari? Ciu-ciu. Ți-au dat-o cu stil, și-au votat pensii speciale, au limitat puterea Guvernului și a președintelui (oricare ar fi el) ca să nu li se poată împotrivi, și-acum își numără banii, că ce prost ești să lucrezi pentru 1000RON, în timp ce ei se scobesc în nas și se hotărăsc să chiulească-n grup de la ședințe. 1000RON lasă ei bacșis, mă, săracule, dacă e chef mai mare. Și tu te chinui încă să numeri zero-urile.

Am auzit-o pe aia, cum că ”e normal ca funcțiile importante să aibă salarii mai mari, că implică mai multă responsabilitate”. Total de acord. Dar parcă de 20 de ori mai mari decât ia majoritatea populației, mi se pare puțin exagerat. Mai ales că nu faci nimic-nimicuț. Te scarpini în cur, apari sau nu la ședințe și visezi noi legi care să-ți aducă mai mulți bani, sau să-i protejeze mai bine pe cei pe care i-ai agonisit deja. Sau dai de 2 ori cu cădelnița și spui un ”Tatăl Nostru” fonfăit. Atât.
Ce te califică pentru salariul ăla? Ce faci pentru el? Votezi legi sau promiți viața de după moarte? Dar pentru mine, care-ți asigur salariul ăla, ce faci?

Stai să mă gândesc, și aici vorbesc strict despre mine:
– Preasfințitul zice c-o să ard în iad, pe motiv de orientare sexuală
– Tot el cere să mi se interzică dreptul de căsătorie
– Parlamentarii s-ar putea să aprobe referendumul pentru revizuirea definiției de ”familie” din Constituție
– După ce au respins parteneriatele civile
– Toți preferă să mă ignore sau să mă blameze, în timp ce eu le plătesc salariile
– Îmi bagă pe gât biserici, când eu aș prefera orice alt proiect construit din bani publici, implicit și ai mei
– Mi-au interzis fumatul în locuri publice
– Nici nu-ncep capitolul spitale, salarii medici, învățământ, salarii profesori, cale ferată, transport, fonduri pentru azile bătrâni, adăposturi câini, amenzi, poliția animalelor, violența domestică, eliminarea birocrației, creșterea salariilor tuturor – dacă tot cresc prețurile, acciza pe tutun, eliminarea nepotismului, mitei și favorurilor, egalitatea în fața legii, hibe din codul penal care ar trebui îndreptate, revizuirea Constituției nu din motiv de 3 milioane de semnături, ci pentru că e scrisă la 1991 și revizuită frugal la 2003, plus multe altele care ar putea fi făcute în locul măririi unor salarii deja exorbitante și, eventual, chiar din banii ăia.
Ca să simt și eu că primesc ceva la schimb, în locul banilor pe care-i dau, vrând-nevrând.

Ți se pare că se mișcă ceva? Mișcă, poate, dar în spate. Mentalități și tentative de revoltă. Spre bine colectiv, canci. Dar nu-i nimic. Eu îmi spun părerea din spatele ecranului, ăștia de sunteți de acord cu mine, tot de acolo o să răspundeți, în timp ce restul o să râgâie nesimțire și-o să-și bată, în continuare, joc de noi. În lumea reală.

Published: August 17, 2016 | Comments: 9

Retrospectiva săptămânii 8-14 august 2016

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. A murit regina Ana
Bine, ea, săraca, a murit pe 1 august. Faptul că au înmormântat-o de-abia pe 13, într-un august cald, în România, pe care a văzut-o prima dată undeva prin 1992, după ce-a trăit oriunde-n altă parte, e un amănunt insignifiant. Pe care s-ar putea să nu-l pricep din cauza faptului că eu nu-s os regesc. Dar a fost priveghi, și doliu național, și înmormântare cu fast și, bineînțeles, 2 tabere foarte bine definite:
Monarhiștii. Care n-au scăpat nici o ocazie, de la `89 încoace, să scoată-n evidență că singurul lucru care-i lipsește României pentru a fi cea mai șmecheră țară-n viață, e monarhia. Că să ne aducem aminte cum era înainte de 1947. Încerc să-mi aduc aminte. Păcat că a abdicat cu aproape 4 decenii înainte de a mă naște.
Antimonarhiștii. Ăia care au ales să denigreze un om mort, pentru simplul fapt că s-a măritat cu un rege abdicat. Și-am văzut comentarii urâte care, sincer, chiar nu-și aveau rostul. A fost, a făcut, s-a măritat, istoria interpretată în orice fel nu mi se pare o scuză pentru a arunca cu noroi în om. În pretenții, da.

Notă personală: Nici eu nu-nțeleg de ce se insistă pe ”regină”, în condițiile în care a fost soția unui rege care a abdicat, adică a renunțat la titlu, adică se bazează pe un titlu inexistent. Dar cum la români se poartă să faci orice pentru a ieși în evidență, pentru a nu pica de nesimțit și pentru a păstra, peste generații, neștirbit bunul renume de ”politicos” al poporului român, pot înțelege, oareșcum.
M-aș fi dus la înmormântare? Nu. Aș fi aruncat cu noroi în sicriu? Nu. M-a afectat cu ceva întreaga șaradă? Nici măcar.

2. Halep nu a participat la olimpiada de la Rio
Pfoailei! Panică între găini.
Bine, ea a anuțat încă din iulie că nu participă, a fost și atunci uragan dar, o dată cu începerea Jocurilor Olimpice, și-au adus aminte toți postacii că Halep a avut tupeul să se gândească la propria persoană, și nu la onoarea și mândria de a fi român. Da` cum și-a permis, dom`le, să nu ne reprezinte la Olimpiadă?

Românii dezamăgiți, mâncători de semințe, șomeri sau, pur și simplu, împătimiți ai tenisului, care n-au ținut în viața lor o rachetă-n mână, dar care știu clar cum trebuie parată o minge la fileu, care n-au făcut nimic nici pentru țară, nici pentru sport și care, eventual, stau pe ajutor social au lătrat peste tot că Halep e doar o pisi însetată de bani. Că cum adică pune un virus, înaintea naționalismului?

Notă personală: Că a avut chef de-o vacanță, că i-a fost frică de Zika, că n-a fost indeajuns de motivată financiar, e strict problema ei. Ea se antrenează, ea dă sau primește bani, ea își zdrelește genunchii pe zgură. Postacii n-au decât să se apuce de antrenamente și să reprezinte România la următoarele Jocuri Olimpice, dacă tot țin atât de mult la bunul renume al țării pe care o denigrează zilnic.

3. Echipa de scrimă, în schimb, a luat aur la Rio
Bravo lor! Ce onoare, ce mândrie, ce bucurie să fii român, când fetele alea au adus prima medalie de aur la Jocurile Olimpice, pentru România! Bravo lor! De 5 ori ”bravo”! Ce tari sunt românii! Au luat medalia de sub nasul chinezoaicelor! Să ne flexăm de 3 ori mușchii, o fandare în sufragerie, mai dă un pahar de bere, e bine să fii român, n-ai văzut cum au luat fetele noastre aurul? E o realizare istorică și, mai ales, colectivă. Că-s românce, mă, cumva înrudite cu fiecare din noi, deci victoria lor e și a noastră!
Nu ca sclifosita aia de Halep, care a ales cu bună știință să ne priveze de o victorie colectivă! Ce egoistă!

Notă personală: Faptul că fetele alea au luat aurul n-are nici cea mai vagă legătură cu tine. Nici măcar îndepărtat cromozomică. Să nu uităm, totuși, că dacă fetele alea se nășteau și creșteau în România și, pe la 20 de ani se decideau să se mute în China și să continue să scrimeze acolo, și-apoi participau la Olimpice sub steag chinez, și mai și câștigau, românul nu considera c-a câștigat China, ar fi fost ferm convins c-o parte din victorie aparține României. Că le-a născut.

Românul de rând preferă să nu facă nimic constructiv, dar să se laude cu ce au făcut alții, născuți aici. Brâncuși, Ionescu, Eliade. Lista poate continua nestingherită. Nu contează că i-au gonit din țară, contează că s-au născut aici. Și pentru naționaliștii statici, e de ajuns.

4. Firea a alocat 15 milioane din bugetul public pentru Catedrala Mântuirii Neamului
Că n-o să fie doar lăcaș de rugăciune, ci ”un loc în care vor exista : cantină socială, școală de duminică, after school, bibliotecă, cabinet medical, sală de spectacole de muzică sacră, alte spații sociale, educaționale, culturale și spirituale.” Sub patronaj BOR. Adică la BOR se duc, în primul rând, banii ăștia. Nu la cei care ar avea nevoie de ei. Nu ca să se dezvolte, cantină, școală, cabinet medical în spații profi, cu personal special antrenat pentru chestiile astea. Nu. Într-un spațiu religios, a cărei construcție a păpat deja milioane de euro, care nu pot fi justificate pe hârtie. Dar nu-i nimic! Domnul a dat, Domnul a luat.

Notă personală: Religia e o alegere personală. La fel ar trebui să fie și banii băgați în ea. Banii publici sunt adunați să fie folosiți în scopuri publice, nu doar în scopuri creștin-ortodoxe. Că public e și musulmanul, și ateul, și evreul. Și banii lor se regăsesc în banii publici de care doamna ortodocsă Firea dispune după bunul ei plac. Religios ortodox.

5. Noapte sfântă la mânăstirea Nicula din Cluj
Grupuri-grupuri de credincioși au înghețat, s-au târât în genunchi și-n coate, s-au învelit cu saci menajeri sau au venit 150 de kilometri pe jos ca să aducă prinos unei icoane despre care, la 1699, se spune că a lăcrimat 3 săptămâni. La 1699!
Și eu care întrebam cum se adună bani pentru catedrale, sau cum 3 milioane de semnături.

Notă personală: Cred că poți face absolut tot ce vrei, atât timp cât nu dăunează celor din jurul tău. Dar oamenii ăștia au drept de vot. Și cred cu tărie că, dacă ar fi un referendum dacă să mă ardă sau nu pe rug, aș fi material pentru grătar. Și tu. Și tu, care taci și nu mă aprobi, de frică. Și voi ăia, mulți, a căror voce vi se aude, din când în când pe Facebook. Am fi un ospăț îmbelșugat, pentru ăștia care se târăsc în genunchi și-n coate, pentru iertarea păcatelor.

6. Fericirea lu` Elena Udrea
Să mor eu, dacă înțeleg de unde atâta isterie. Femeia și-a scris ”fericire” pe coloană, cu pixul și-a dat-o-n gânduri motivaționale. Așa, și?
Nici unul dintre voi n-a făcut, niciodată, vreo poză stupidă pe care a pus-o pe Facebook, nu? Nici unul dintre voi n-a cochetat cu ideea de a da share la Poptămaș sau sute de stupizenii inspiraționale, care circulă pe net? Nici unul dintre voi n-a pus o poză de care, dup-aia, au râs mulți, că era puerilă și retardă?

Da, Camelia, am avut, dar noi nu suntem persoane publice!
Câcat! Și, spre emfatizare, repet: câcat!

Ești pe Facebook, ești public. Poți s-o iei cum vrei: ori tu ești public, și-ai făcut chestii stupide, la rândul tău, ori Facebook-ul e spațiul privat în care te poți desfășura, și-atunci putea să-și scrie și Dalai Lama în frunte, și era problema ei.

Dar… dar.. Dar ești retardat să-ți consumi energia, să dedici pagini întregi și nervi gratuiți doar pentru că Elena a scris fericire. Că dacă o chema Elena Popescu te durea fix nicăieri, dădeai scroll în jos și uitai în secunda 2. Da` așa, e rost de scandal și hai s-o facem de câcat că face ce vrea ea, pe pagina ei proprie și personală. Matur!

Notă personală: Există un buton foarte important pe Facebook, și anume ”Ignore”. Dacă te deranjează cineva atât de tare, apasă-l. Dacă nu l-ai apăsat și te deranjează o chestie atât de banală și de 16 ani, ca ”fericire”, mi-e că ești mai blondă ca Udrea.

7. Femeia care nu s-a legitimat
A traversat printr-un loc nepermis.

Aici o să fac o paranteză necesară: era în 2007, zi de salariu. Primul meu salariu. Voiam să ajung mai repede acasă, așa că am traversat printr-un loc prin care nu era legal să traversezi. Nu știu de unde, pe partea cealaltă, a apărut poliția. Amendă! Primii bani pe care i-am cheltuit din salariu, au fost pe o amendă, pe motiv de trecere neregulamentară a străzii. 40 de lei pe atunci erau cam o zi și ceva de muncă. Aveam 23 de ani, am traversat pe unde nu era voie, m-au prins, m-au legitimat, am plătit. De atunci trec numai pe la trecere și, dacă e semafor, doar pe verde. 23 de ani.

Femeia cu pricina avea mult peste 23 de ani. Adică era, cumva, adult. A trecut ilegal. I s-au cerut actele. A refuzat să le prezinte. A fost luată la secție. Cu circul pe care, probabil, l-ați văzut cu toții.

Și tot polițiștii sunt vinovați. Că sunt alți hoți, mai mari, de prins. Bă, idiotule, ăia care i-au cerut actele, erau de la Rutieră. Hoții ăia mai mari, de care tot dai tu degeaba din gură, îs la Finanțe, Narcotice, Trafic de influență sau orice altceva. Mă-ndoiesc că are voie ăla de la Rutieră să verifice declarațiile de venit cot la cot cu agenții de la ANAF.

Notă personală: Legea nu se respectă prin comparație, legea se respectă, punct.
Ai furat 5 lei? Nu există ”alții fură miliarde”.
Ai aruncat un ambalaj de gumă pe stradă? Nu există ”alții aruncă containere în ape curgătoare”.
Ai depășit limita de 50km/oră? Nu există ”avem doar 51km/oră”.
Ai trecut pe roșu? Nu există ”da` alții trec cu 180km/oră pe roșu”.
Ai ieșit cu câinele la plimbare și n-ai adunat câcatul în punguță? Nu există ”da` maidanezii…” sau ”da` nimeni nu strânge după câine”.
Ai omis să-ți declari venitul suplimentar de 500RON? Nu există ”alții nu declară milioane”.
Ai încălcat legea cu 1 milimetru? Nu există ”da` era doar 1 milimetru”.
Că toate negocierile și lamentările astea duc exact spre răul ăla mare, de care vă plângeți ca să vă scuzați: nerespectarea legii, plus mită.
Deci femeia aia trebuia să tacă dracu` din gură, să scoată buletinul și să plătească amenda, pentru că a greșit. Iar toți comentacii justițiari de pe margine să nu existe, sau măcar să-și țină gura, că tot ei sunt ăia care se plâng că justiția nu-și face treaba. Dacă nu e vorba despre ei, bineînțeles.

Cât despre mine, ca să fie retrospectiva completă, aflați că-s bine, ceea ce vă doresc și vouă!

Published: August 14, 2016 | Comments: 9

Curs pentru pudibonde

Știe careva ceva despre vreun concurs pentru cele mai caste, pure și nonsexuale femei din lume? Se apropie termenul limită pentru înscrieri? Nu de alta, dar nu-mi explic avalanșa de pudibonde din ultimul timp, decât dacă româncele încearcă să intre în cursa pentru titlu.

Startul a fost dat de don`șoara aia care zicea că femeile n-ar trebui să se-mbrace provocator, că bărbatul e bărbat, se simte ispitit și ar putea fi viitorul soț sau poate deja soțul cuiva. Pe scurt, femeile-s curve, vor musai toți bărbații din jur și nici măcar 36 de grade de vară nu justifică niște pantaloni scurți, iar bărbații au o lipsă acută de creier, altfel încât le e oricum foarte greu să nu se arunce animalic pe toate femeile din preajmă, cu atât mai mult cu cât acestora li se vede decolteul sau piciorul bronzat.

Aș fi lăsat-o-n plata ei, sincer. Cu persoane din astea n-ai cum să discuți. Le poți desena, bate un cui în cap sau demonstra cu studii științifice că nu-i așa cum zic ele și tot la părerea lor vor rămâne. Că nu pot concepe mai mult.

Doar că au început să apară mai multe cu aceeași părere. Cu articole dezgropate de prin arhive, chestii proaspăt scrise sau pur și simplu păreri pe Facebook, denigrând total și iremediabil aparițiile feminine neîmbrăcate până-n gât, eventual și cu batic pe cap, că și ăla poate fi o ispită pentru bărbați și neplăcut în ochii domnului. Plus faza aia cu ”inteligența e invers proporțională cu aria părții de corp pe care o lași descoperită”.

Mă, să mori tu? Zi ”zău”, că altfel nu te cred. Deci mie dacă mi-e cald în pantaloni lungi, nu e recomandat, decent, feminin, ladylike și alte alea să-mi pun pantaloni scurți. Tre` să stau, să fierb în suc propriu, să iau foc literalmente, că altfel ori sunt proastă, ori sunt curvă. Și-n ambele cazuri, attention whore. Interesant. Nu m-am gândit niciodată la mine la modul ăsta, dar dacă o spun atâtea don`șoare, clar tre` să fie adevărat! Cât trăiești mai înveți câte ceva despre tine…

În nici un caz pudibondele n-o să considere abuziv, indecent sau provocator dacă îți pui poză cu tine borțoasă, cu burta goală la vedere. Sau alta, cu tine alăptând. Că aia e menirea unei femei: să nască. Plus că, dacă e borțoasă, mai slabe șansele să le fure bărbatul. Deci nuditatea însărcinată e ok.
Dar dacă ai pătrățele pe abdomen, picioare bronzate sau decolteu adânc, clar ești curvă! Clar ai ieșit la vânătoare! Clar te vinzi și-ți cauți self esteem-ul în numărul de like-uri primite.

Și-aici m-am pierdut total.
Facebook-ul e o rețea de socializare. Nici tu, dacă pui o poză c-un apus de soare, n-o pui acolo doar așa, pentru tine, s-o ai ca amintire. Că dacă era așa, n-o făceai publică. O pui să-ți dea alții like. Eventual să te măgulească oleacă despre ce ochi de artist ai, ce cameră bună, vrăjeli din astea care ori sunt lingușeli ori, la fel ca la orice poză, îs replici de agățat.
Diferența e că tu nu ai pătrățele pe abdomen, deci n-ai cum să le faci publice, așa că o arzi intelectual, cu apusul filozofic de soare. Eventual puțin rănită, c-un oftat prelung și-un text motivațional, gen ”tristețea e mai grea fără tine”.
Adică tu nu ești curvă, că n-ai fizicul potrivit, nu ești proastă, că te-a dus capul să apeși pe-un buton ca să-ți iasă poza, nu ești nici attention whore. De fapt, stai, după logica ta ești, că ai opțiunea de ”like”. Dar e ok să fii așa, pentru că e vorba despre tine. Restul să fie arse pe rug!

Revenind la pudibonderie.
Să nu se vadă decolteul. Să nu se vadă pulpele. Și glezna e încă în negocieri. Cum adică să porți dresuri? De ce să vorbești deschis despre sex? Cum adică să spui ”sex” cu voce tare? În public? Cât de stricată tre` să fii, să faci topless, stricato? Vai, dar Delia vorbește despre sex și băutură și ne strică copiii! Dar să nu acceptăm educația sexuală-n școli, că duce la pervertire! Și, cel mai important, să ne apropiem de cuvântul bisericii, să ne întoarcem la 1800 și să izgonim din noi această pervertire care se cheamă corp uman și instinct sexual.

La cum se prezintă din ce în ce mai multe femei la momentul actual, dacă e vreun concurs pentru cele mai caste, pure și nonsexuale femei din lume, din ce în ce mai multe românce au șanse să urce pe podium.

Published: August 12, 2016 | Comments: 6

Revin curând

Published: July 28, 2016 | Comments: 0