Ce e nou

Jurnal de fumător în frig – p.1

Galați. Temperatura acum: 13 grade. Starea vremii: Cer în general noros.
Când am plecat azi spre muncă (da, am muncit sâmbăta), undeva pe la 9 jumate dimineața, era cald. Soare. Frumos.
La fel a fost și-n restul zilei.
La serviciu am fumat afară, în tricou, cu toate că aveam geaca după mine.
A fost o zi caldă, poate prima după o săptămână de ploaie, vânt și aproape ger.
N-am mai ieșit în oraș de săptămâna trecută, de când au început ploile, pentru că-n spațiile publice, în interior, nu se fumează și eu nu mă simt bine la o bere, în public, fără țigara aprinsă.
Așa că m-am supus legii și-am lăsat spațiile închise nefumătorilor, în timp ce eu am fumat la mine acasă.
Azi a fost o zi frumoasă. Caldă, cu soare. Poate chiar prima după o săptămână de ploaie. Prima care m-a făcut să ies, într-o frumoasă seară de sâmbătă, după ce toată ziua a fost decent de cald, în oraș.

M-am îmbrăcat bine. Știam ce riscuri îmi asum. Terasele încă sunt deschise dar, cu toate că toată ziua a fost cald, seara se lasă rece. Cumplit de rece. Așa că m-am îmbrăcat bine, să rezist unei seri de bere, pe terasă. Să las interiorul cald, pur și neafumat nefumătorilor, în timp ce eu – fumător – mă voi bucura de o bere pe terasa localui, bine îmbrăcată, dispusă să suport frigul moderat, doar pentru plăcerea de a sta la un pahar de vorbă în public.

Să fim serioși. Oricât de mult ți-ar plăcea să-ți bei berea și să-ți spui vorba în intimitatea unei petreceri private, în stilul anilor `90, din când în când îți place să duci aceeași discuție și-n public. Că-i publicul neparticipant, că mai vezi o față cunoscută, că-ți mai aduci aminte de ceva când vezi chelnerița care seamănă cu profa` ta de română din clasa a 5-a, parcă-i mai animat în public.

E frig. Ești fumător, nu mai ai voie să fumezi în baruri sau cafenele, te-mbraci bine și, într-o zi moderat de caldă, te duci să-ți porți discuția în public, pe-o terasă.

Am fost sincer dezamăgită să văd că, pentru c-a dat frigul, interiorul cafenelei erai plin. De nefumători, care s-au gândit să iasă, într-o frumoasă seară de sâmbătă, în oraș. Am fost dezamăgită pentru că am sperat că, venit frigul, locațiile de gen vor avea de suferit, din lipsă de clienți.
Din nefericire, interiorul era plin.
Azi s-a dus ultima mea speranță de a se regândi legea împotriva fumatului, pe motiv de presiune a patronilor de baruri, aflați în pericol de faliment. Pentru că înăuntru erau foarte mulți nefumători, deci nici urmă de faliment la orizont.
Din fericire, terasa era deschisă.
Azi am mai avut o speranță că viața mea socială va putea continua și atât timp cât e frig moderat afară, pentru că nu am fost singurul nefumător îmbrăcat bine pe terasă.

Totul a fost ok. Berea – rece și acidulată, frigul – suportabil, acoperiș – deasupra capului, în caz că ar fi început, din nou, ploaia. Până când.

Pe terasa mea, în frigul moderat în care îmi beam berea și-mi duceam conversația, pe terasa mea – unde respectam legea cerută de nefumătorii speriați că nu pot să respire aer curat și copiii lor se pot îmbolnăvi de cancer la plămâni, pentru că stau într-un mediu nesimțit de nociv, pe terasa mea – unde erau adunați doar fumători, tremurând în frig, să li se facă rușine pentru că au un viciu atât de împuțit și de periculos și bându-și berea, ceaiul sau ciocolata caldă, în timp ce nefumătorii stăteau confortabil înăuntru, la căldurică, unde au țipat atât de mult că vor să stea, ghiciți voi ce a apărut!

Copii! Au apărut copii. Copii în carne și oase, copii funcționali, care se alergau prin fumul emanat de țigara mea, pe care o fumam în frig, pe terasă, copiii nefumătorilor de dinăuntru.
Adică, în timp ce mami și tati, care au țipat sus și tare că fumătorii le îmbolnăvesc și poate le și omoară odraslele cu fumul lor nociv, stăteau înăuntru, la căldură, și se bucurau de-o seară fără fum în oraș, motivul îngrijorării se zbânțuia pe afară, prin fumul meu atât de condamnat.
Da, adulții stăteau înăuntru, departe de fumul de țigară. Copiii, nu.

După ce au făcut atâta tam-tam, că nu pot ieși-ntr-un local cu copiii după ei, pentru că fumătorii nesimțiți îi otrăvesc cu bună știință, și copiii lor nu-s în siguranță, după ce mi-au urat (da, mie, personal, ca fumător) să mor de cancer, că din cauza mea nu se pot ei bucura de-o seară pașnică-n familie, și-au pus palma-n cur, s-au așezat la șuetă într-un mediu interior fără fum și și-au trimis moștenitorii să se joace exact în fumul meu de țigară, emanat în mod legal, afară.

N-am nimic. Nu-s absurdă. Am mai zis, mi se pare ok să nu se fumeze în locuri în care se și mănâncă. Mi se pare normal să nu se fumeze în cofetării și lângă locurile de joacă. Mi se pare normal să existe locuri strict de nefumători. Mi se pare la fel de normal să existe baruri în care se fumează, unde prin ”bar” înțeleg loc în care n-ai ce căuta cu minorul după tine. Am zis toate astea.

Mi s-a zis că sunt eu absurdă, că-n lumea civilizată nu se fumează în interior, că trebuie să ne gândim și la nefumători, și la copii și, dacă vrem să mențimen acest viciu scabros, să suferim de frig și să ne mutăm pe terasă. Am făcut asta.

Dar când nefumătorul îngrijorat stă înăuntru, în spațiul pe care l-a cerut și l-a și cucerit, și-și trimite copilul afară, pe terasa pe care tot el a decis că eu am voie să fumez, mă-ntreb care dintre noi e nesimțitul.

Published: September 24, 2016 | Comments: 0

Retrospectiva săptămânii 14-21 septembrie 2016

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. Plouă, s-a răcit, vine iarna
Așa că au început discuțiile în contradictoriu și plângerile: că e prea devreme să fie așa rece, că era timpul să se răcorească, că ne-am săturat de căldurile astea, că o să-nghețăm la iarnă din cauza primarilor care nu asigură încălzirea centrală, că de ce nu dă guvernul bani de centrale, când o să fie asigurate lemnele pentru sobe, au fost smulși copaci din rădăcini și, până la urmă, de ce plouă așa de mult, că eu mă sperii din cauză de fulgere.

Notă personală: Vremea s-a bușit cumplit în ultimii ani. Din cauza oamenilor, în principiu. Deja e mijlocul lui septembrie. În loc să înșirați plângeri kilometrice, ori vă obișnuiți cu gândul că septembrie ăla din copilărie, cu culori gălbui și călduțe n-o să mai fie niciodată, ori v-apucați să scoateți hainele groase, c-o să se cam tremure la iarnă. Nici o plângere în 3 exemplare n-o să schimbe asta.

2. Oprea și votul în parlament
Parlamentarii au decis că Oprea n-o să fie judecat pentru omor din culpă. Asta a stârnit reacții nervoase, furibunde sau lacrimogene.
Oprea a declarat că oricum nu e vina lui și că, după ce îi încetează mandatul, oricum va fi judecat. Că nu e vorba decât de o amânare de vreo 3 luni. Că-n Parlament s-a luat decizia corectă, că există și oameni care-l văd nevinovat și au vrut să-i ofere un moment de respiro.
Lumea s-a isterizat, că așa nu se mai poate.
Statusul mamei lui Gigină a fost share-uit și dat ca exemplu, că oricui i se poate întâmpla ce i s-a întâmplat ei, și cât o să mai suportăm să fim călcați în picioare.
Plus: cum s-a putut ajunge la așa ceva? E strigător la cer! Nici Justiția nu mai e ce era, iar când încearcă să fie, i se pun bețe în roate.

Notă personală: Cât de naiv să fii să crezi că n-o să se acopere unul pe celălalt? Și-au votat legi, după legi, după legi, una și una, numai în favoarea lor. Au limitat puterea oricui.
Voi i-ați pus acolo. Voi refuzați să-i dați jos. Voi continuați să le permiteți.
Chiar a crezut cineva, pentru un moment măcar, că o să-nceapă, ca prin minune, justiția să poată da pedepse, pentru că a fost vorba de moartea unui om? N-au picat multe capete care ar fi trebuit să cadă nici când au ars zeci anul trecut. Și pentru un singur om, credeați c-o să se facă dreptate?
Naivilor!

3. Se anunță proteste din cauza asta
Adânc răniți în sufletul lor naiv care spera să se facă dreptate, că, deh, trăiesc într-o țară în care dreptatea e la ordinea zilei, câțiva oameni s-au gândit să organizeze proteste în toată țara. S-au anunțat – pe Facebook – vreo câteva mii, în total. Real, fizic prezenți, s-ar putea să fie câteva sute.
Dar poate schimbă ceva. Clasa politică, mentalități, Constituția. Orice.

Notă personală: Au ieșit mii în stradă, zile-ntregi la rând și tot ce au reușit, a fost un guvern tehnocrat. Nu e rău. S-a schimbat ceva. Dar au fost mii, zile la rând. Cu câteva sute se va schimba o privire ironică între cei împotriva cărora protestați. În cel mai bun caz.

4. Dragnea dă de pământ cu Cioloș
Pentru că, dacă n-ați învățat, sau refuzați să-nvățați ceva din ultimii 2 ani, e că PSD-ul scapă de acuzații dând vina pe alții. Sau strigând c-or fi greșit și ei, da` ăilalți au greșit mai tare.
E acuzat PSD-ul că n-a cumpărat pere? Da` ăilalți n-au cumpărat nici bolțari, nici biciclete și uite unde a ajuns sistemul educațional din cauza lor!
Oamenii ăștia n-o să răspundă niciodată la o acuzație punctuală. O să strige cât mai tare că nici alții n-au făcut, fără nici o legătură cu subiectul. Că au aflat ei că ăla care strigă mai tare are dreptate.

În ordinea asta de idei, pentru că s-a săturat să fie vioara a 2-a și să nu mai poată lua exact orice decizie vrea mușchiul lui, Dragnea s-a gândit s-arunce cu noroi în Cioloș. Că vin parlamentarele, și PSD-ul are din nou nevoie de voturi. Cum obții voturi? Făcând circ. Ăla care face cel mai mare circ, ia majoritatea.
Uitați-vă la localele de anul ăsta, dacă nu mă credeți.
Pentru că Cioloș vorbește o limbă tehnocrată, pe care votanții PSD nu o înțeleg, că nu e tradusă pe Antene, Dragnea a mai băgat câteva voturi în buzunar. Că le zice.

Notă personală: Despre idee în sine, părerea mea dezvoltată e aici.

5. Cazul Coman
Căsătoriți la Bruxelles, Coman și Hamilton vor să li se recunoască căsătoria pe teritoriul României. Așa că s-au gândit că ar putea rezolva ceva la Curtea Constituțională a României. 2 amânări, până acum. Cel mai probabil va urma încă una, până după Parlamentare.
În momentul de față, nu poți împăca legislația actuală a României cu prevederile UE în materie de discriminare și drepturi umane. Ori schimbi legislația și riști să superi 3 milioane de creștini, ori păstrezi legislația și superi UE. Grea decizie.

Notă personală: Coman și Hamilton au zis să-ncerce, și ei, marea cu degetul. N-au luat în calcul c-au decis s-o-ncerce într-un loc în care orice drept poate fi încălcat cu portițe legale. În care unii oameni nu-s, într-adevăr, homofobi. Dar majoritatea nici nu știe exact cum se scrie ”homofobie” și crede că e un soi de boală care se ia prin aer. Din ăștia de încă mai cred că Sida e pedeapsa lu` dumnezeu pentru homosexuali și care au impresia că, dacă fac turul bisericii în genunchi și pupă moaște, o să fie binecuvântați. Care au ales drept motto ”fericiți cei săraci cu duhul”.
Mult noroc, Coman și Hamilton! În cel mai bun caz, o să aveți o șansă la CEDO. Și creați un precedent. Dar aici, acum, nici o lobotomie în grup nu știu dacă ar avea succes.

6. Epidemia de rujeolă
Nu orice fel de epidemie, ci din aia în care chiar au început să moară copii. 2 deocamdată.
Păreri pro și contra vaccinului.
Nervi pe campaniile BOR și Olivia Steer antivaccinare și părerea cealaltă, conform căreia domnul a dat, domnul a luat și, posibil, domnul să fi avut nevoie de încă un înger lângă el.
Realitatea: s-au înmulțit cazurile de rujeolă și-au început, deja, decesele.

Notă personală: Să spui că domnul te protejează și fără vaccin mi se pare la fel de stupid ca și cum ai intra în foc și-ai spune că domnul te ajută să nu te arzi. Că-n foc, arzi. Până n-o să-l văd pe ăla care iese intact din foc, că l-a protejat credința, prefer să cred că dumnezeu îți dă, da` nu-ți bagă și-n traistă.

7. Udrea face master în teologie
Ca să vindece, prin credință, afecțiuni psihologice. Un soi de ”hai să tratăm bolile psihice prin exorcizare”.

Notă personală: Pe același principiu de la punctele anterioare, fără nici o legătură, din punctul meu de vedre, cu Udrea, se poate observa de ce nu e posibilă schimbarea aia în bine pe care țipați cu toții c-o vreți: pentru că majoritatea încă mai crede în sfântul duh și-ntr-o culegere de texte literare ebraice și se ghidează după ce scrie acolo. Normal că, dacă vreau voturile majorității, o să promit să le apăr convingerile. Că nu mă costă nimic și-i fac și mai ușor de controlat.
Religie, familia tradițională, un kil de ulei și-o mărire iluzorie de pensii. Atât te costă să ajungi să fii cel care face legea.

Când am auzit prima dată că ceea ce trebuie în momentul actual în țara asta e o dictatură militară, am zâmbit sceptic. Pe zi ce trece îmi surâde mai mult să-mi fac armată și să fiu Che Guevara. Fără partea cu împușcatul, de la sfârșit. Sau un Putin puțin mai pașnic.

Recrutez.

Published: September 21, 2016 | Comments: 5

Discriminare vs discriminare pozitivă

Este foarte interesant felul în care privesc unele femei discriminarea.
N-o să se simtă discriminate dacă argumentul unui violator e că femeia ”și-a cerut-o”, pentru că purta fustă prea scurtă. Ba chiar n-o să aibă nici un scrupul în a le face cu ou și cu oțet pe stricatele alea, care strică casa omului. Să se uite c-un ochi rău dacă nu te-ncadrezi în tiparele lor de modă. Să-și dorească să-ți rupi gâtul de pe tocurile alea de 10 cm.
Nici dacă bărbatul o bate. Poate și-o merită. Lasă, că are și el părți bune. Cine știe ce-o fi între ei, e o problemă de ordin casnic, să nu ne băgăm.
Nici când în societate femeia care se culcă cu 3 bărbați în interval de 1 an e curvă, în timp ce el e macho, sau Don Juan.
Nici când, la 50 de ani, ea e numită ”domnișoară bătrână”, iar el ”holtei” sau ”burlac”.
Departe de ele gândul să privească toate astea ca pe o discriminare.
Din punctul lor de vedere, discriminare se cheamă dacă îi spui că preferi un bărbat pe un post de conducere pentru că el, spre deosebire de ultimele ocupante ale postului cu pricina, n-o să intre în maternal. Atunci se dezlănțuie iadul.

O să-ncerc să fiu cât se poate de clară, pentru a nu fi acuzată (din nou) de misoginism:
1. Pentru promovare, mi se pare normal să te iei după performanțele individului, indiferent de sex. Dar dacă amândoi sunt egali ca performanță, iar ea declară că-n următorul an va face un copil și va vrea maternal, normal că-l aleg pe el. Am nevoie de o persoană competenă și (culmea tupeului!) prezentă la muncă. Oricât ar fi de competentă, nu mă ajută cu nimic dacă 2 ani și-i petrece acasă.

2. ”Vrem egalitate! Vrem să fim tratate la fel ca bărbații!” Perfect. Atunci nu țipa ”discriminare” când o să prefer persoana dispusă să stea 12 ore la muncă, să vină și-n week-end, care n-o să vrea să plece mai devreme pentru că grădi și care da, nu o să mă lase cu ochii în soare după 2 luni, pe motiv de sarcină. Chit că persoana aia e femeie, sau bărbat.

3. Există o chestie simplă, care se cheamă prioritate. Care e prioritatea ta? Copilul sau job-ul? Pentru că, sincer, n-ai cum să faci performanță în ambele domenii.

4. Că nu e normal să pleci de la premiza că e musai să stea doar mama în maternal, e la fel de plauzibil să stea și bărbatul. Total de acord. Dar dacă în urma unei discuții private între cei doi, ajung la concluzia că ea stă acasă și naște, în timp ce el muncește, există 3 variante: ori el e bou, ori ea e proastă, ori chiar există considerente perfect rezonabile pentru care au ajuns la concluzia asta. Nu văd de ce ar fi vina angajatorului că ea își ia maternal, nu el. De ce e angajatorul misogin.

5. Egalitatea aia nu e valabilă nici măcar între femei. Pentru că nu puține au fost cazurile când unei femei cu copil i s-a aprobat concediul, de exemplu, în detrimentul alteia fără, tocmai pe acest motiv. Că e familistă și mamă de copil. Dar asta nu e discriminare pozitivă, nu? E modul normal de a trata lucrurile, pentru că da, una dintre ele a ales să nască.

6. Există o diferența majoră între feminism și feminism extremist. Extremismul oricum nu aduce nimic bun. Inclusiv să acuzi pe cineva de misoginism, tocmai pentru că tu nu ești orice soi de feministă, ci extremistă de-a dreptul. Pe când îmi făceam eu cercetările despre feminism, începând cu Andrea Dworkin, multe dintre femeile care strigă acum ”discriminare” nu știau nici măcar cine-i Gloria Steinman.

7. Dacă angajatorul refuză să promoveze o femeie pe merit, doar pentru că e femeie, atunci da, e discriminare. Să spună că a rămas cu postul gol pentru că femeia a plecat în maternal nu e discriminare. E realitatea.

8. Că nu toate femeile aleg să stea 2 ani în maternal. Unele se-ntorc mai devreme. Total de acord. Dar unele chiar stau 2 ani. Și, eventual, se-ntorc câteva luni la muncă după care intră din nou în maternal, că s-a-ntâmplat și al doilea. De ce te-aș promova?

9. Unele firme se îngrijesc de viața de familie a angajaților, și fac creșe și locuri de joacă, astfel încât mamele să poată veni cu copilul la muncă, astfel încât angajatorul să-și dovedească lipsa de misoginism. Da. Și unele firme dau salariul minim pe economie. Și altele îți oferă prânz gratis. Fiecare firmă în funcție de necesități și priorități.

10. Dacă femeia aia, după ce s-a întors din maternal, nu mai dă randamentul de care ai nevoie, că e obosită, că tre` să plece mai devreme să ajungă la ședința cu părinții, că vine la ședințe cu gem în păr că ăla micu`, n-ar fi discriminare pozitivă s-o lași pe un post pe care altcineva l-ar onora mai bine?

11. Egalitatea, în sine, presupune că poți face același lucru, la fel de bine și de repede ca celălalt. Dacă eu am nevoie de cineva să-mi sape o groapă, și te pun la proba practică, și nu poți s-o sapi la fel de repede, deci nu-ți dau postul, nu e discriminare. E egalitate de șanse. Un concurs pe care l-ai picat.

12. Nu, pe același post, în cadrul aceleiași firme, femeile nu câștigă mai puțin decât bărbații. Ăsta e un slogan din filme și din anii `70. Dacă încă vii cu argumentul ăsta, mă-ntreb în care realitate trăiești.

13. Că de ce nu întrebi și bărbatul la angajare dacă are de gând să facă copii, ci doar femeia? Discriminare! Și dacă-l întreb, și el spune că da, vrea copil, dar că soția va sta în maternal, din nou, de ce e discriminare din prisma angajatorului? În cel mai rău caz e discriminare în interiorul cuplului, dar asta n-are nici o legătură cu locul de muncă.

14. A face copii e o alegere, nu un drept. E alegerea ta să faci un copil, e alegerea mea să nu te promovez, pentru că eu am nevoie de tine activă și prezentă la muncă în următorii ani. Eu cer ceva ce tu nu-mi poți oferi. Iar dacă aș oferi postul altei femei, tot ”discriminare” ai zice că este, de data asta pe motiv că tu tânjești să faci un copil, și cealaltă nu.

Femeile militează pentru egalitate, dar n-au disponibilitatea necesară s-o ofere. Plus că iau totul foarte personal.
”Uite, ăla a zis că preferă un bărbat, pentru că femeia pe care se baza a intrat în maternal. Ce misogin. E realitatea, dar chiar trebuia s-o spună? Dacă în locul ei eram eu? Bine, eu nu vreau copil, dar dacă? Să ne strângem toate feministele în viață și să dăm în cap tuturor celor care au altă opinie decât a noastră! Așa sigur vom ajunge la egalitate, că toată lumea o să gândească doar ca noi!”

Sincer. Unele femei vor egalitate. Dar mai multă doar pentru ele.

Published: August 20, 2016 | Comments: 1

Salariul minim pe economie

În momentul de față, cei mai mulți angajatori îți dau salariul minim pe economie, cel puțin în Galați, România, 2016. Asta înseamnă că, în mână, iei undeva la 900RON. Dacă ai noroc, se mai adaugă bonuri de masă și, eventual, bonus. Dacă ai noroc.
Care înseamnă fix un câcat, dacă vrei să trăiești. Dacă ești interesat doar de supraviețuire, e ok, că-ți ajunge de-o factură, niște cartofi plus, eventual, o întreținere. De chirie nu vorbim, că deja e utopie. Dar e salariu de Galați.
S-au trezit mulți că, dacă tot salariul e de câcat, de ce nu te muți în orașe mai mari. Pentru că orașele alea mai mari presupun, de cele mai multe ori, chestia aia de care n-ai tu bani nici în Galați, adică chiria. Adică te muți pe-un salariu mai mare, din care o să plătești chiria și, într-un final, tot la supraviețuire ajungi.

Dacă ai cu adevărat noroc, o să găsești ceva care îți oferă undeva aproape de salariul mediu. Și-atunci îți permiți și-o prăjitură, o dată pe lună, poate chiar și vreo 2 beri. Cumva tot supraviețuire se cheamă, dar puțin mai lejeră. Mai ales dacă poți mânca orez măcar juma` de lună, să ai și de-un pachet de țigări.
Să nu luăm în calcul scenariul în care ai avea și copil, decât dacă ești foarte bazat pe familie, sau inconștient. Dar să nu-l luăm în calcul.

Sumele sus-amintite sunt plătite pentru un program de 8 ore, 5 zile pe săptămână. Pe care, de cele mai multe ori, chiar le muncești.

Prima dilemă:
Dacă nu lucrezi alea 8 ore, statul îți dă o bucată de ajutor. Social, de șomaj, indemnizația de creștere copil, alocația. Chiar și adunat, nu e mult. Chiar nu e.
Dar de ce să te ostenești să stai 8 ore la muncă, dacă niște bani vin, oricum, moacă?

Și-aici ajungem la faza aia: eu, tu, toți ăștia care avem un job stabil, muncim 8 ore pe zi și plătim impozit. Din impozitul ăla, parte se duce la ajutorul social pe care-l primesc ăștia care n-au chef să muncească, că e prea mic salariul pentru ei. Prea mare efortul.

Mă, recunosc, e bine gândită faza: de ce dracu` să te spetești muncind, când oricum îți vin niște bani și mai ai și timp liber? Lasă fraierii să tragă, să-ți plătească ție ajutorul social. Eventual mai tai niște lemne, mai culegi niște mere la negru și, cu banii luați și de colo, și de colo, îl echivalezi pe ăla care stă 8 ore zilnic la serviciu. Smart!

Plus că, dacă n-ai chef să culegi mere, mai trântești încă un copil pe lângă ăia 5, și mai vine o alocație. Se mai adaugă ceva la ajutorul social. Dup-aia poți să te plângi liniștit pe orice post tv cum nu te descurci să crești copiii, cum trăiți în condiții mizere, cum statul nu dă 2 bani pe voi, cu toate că cel mai mare are 12 ani și, mezinul, al 6-lea, e încă în burta lu` mă-sa. Și sunteți tu șomer, ea casnică, și copiii premianți. Mai vine și-o donație, buget asigurat lejer. Ba-ți mai repară și casa gratis.

Am zis ”repară”? Îmi pare rău, voiam să zic ”construiește”, că dărăpănătura pe care n-ai reparat-o tu, cu tot timpul tău liber, va ajunge cel mai probabil la ”SOS – Salvați-mi casa” și ți-o pun fraierii pe picioare cât ai zice ”pește”. Că nici nu muncești, nici nu construiești, nici nu faci nimic, decât copii. Ăia ajută la sensibilizarea populației.

Îmi pare rău, poate-s eu insensibilă, dar mi se pare nesimțire să torni plod după plod și, dup-aia, să te plângi că n-ai cu ce să-i crești și să apelezi la mila altora. Un prezervativ e 1RON. Dacă n-ai bani de el, ce te face să crezi c-o să ai bani să crești un copil?

În plus, atât timp cât ești apt fizic să ai un loc de muncă, dar nu-l accepți de lene, sau că ți se pare că e mai lejer să stai pe ajutor social, tot nesimțire mi se pare. Și-atunci ți-aș tăia ajutorul social. Și alocația, că nu poți dovedi că ai cu ce crește copiii pe care îi torni pe bandă rulantă. Și ți-aș lua și copiii, și te-aș băga și la închisoare, pentru neglijență. Sau, mai bine, la muncă în folosul comunității, că la-nchisoare s-ar putea să-ți placă, că e mâncare gratis.

Oi fi eu defectă.
Dar n-aș mai acorda nici un soi de ajutor celor care au refuzat deja 3 locuri de muncă. Și când spun 3, îs indulgentă. Să vezi cum se ocupă toate locurile alea disponibile de la Agenția Forțelor de Muncă.
Și-aș băga și controlul populației, oricât se plânge lumea c-a scăzut natalitatea în România. Vrei să faci un copil sau ai aflat că ești borțoasă? Să fii obligată să anunți. Nu medicul, ci Finanțele și Protecția copilului, și toate celelalte organe care să decidă că ești capabilă să-l întreții, fără alocație sau indemnizația de creștere a copilului. Că o să crească în condiții decente, nu cu un cotor de măr pe post de desert. Că nu are părinți rachieri care, în loc să-l trimită la școală, se-nfundă-n prima bodegă și beau alocația. Că nu-l trimit la cerșit, nici nu-l transformă-n caz social.
De-abia dup-aia ți-aș da ajutor social. Poate.
Creșterea PIB-ului? Fără număr!

A doua dilemă:
Ce pana mea face Patriarhul Daniel încât să justifice un salariu de aproape 15000RON pe lună din banii statului? Repet: pe lună. Traduc: 150 de milioane de lei vechi. Plus ce-i mai dă Arhiepiscopia.

Da, știu, e unul singur. La ăștia, mai adaugă-i pe ăilalți din funcții puțin mai mici, care se-nvârt în jurul lui 10000RON/lună. Plus ăia vreo 16000 de clerici minori, care papă și ei de la stat.

Ce fac ăștia, încât să justifice atâția bani pe curul lor? Păi, ăștia câștigă-ntr-o lună cât câștigi tu într-un an. Și tu plătești și toate facturile alea mici, pe are ei le au cadou, din diverse motive. Tu muncești 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Tu-ți faci nervi că e posibil să rămâi fără bonus, că nu ți se aprobă concediul, că e posibil să n-ai cu ce să plătești net-ul și te-ai și săturat de orez sau cartofi în fiecare zi.

Ăștia stau ca leprele, catacdisesc să apară pe la câte o nuntă, înmormântare, slujbă și-și fac buzunarul gros. Și da, tu le plătești cumva salariul, că banii publici se adună din ce impozit plătești tu, din câcatul ăla de salariu minim pe care-l iei în fiecare lună.
Acum îi dai dreptate lu` Dorel care a ales să stea pe banii statului, nu?

Ca să nu se-nțeleagă că am ceva, neapărat, cu clericul, aceeași dilemă legată de justificarea salariilor o am și pentru parlamentari și miniștri, care se scaldă între 6000 și 20000RON. În timp ce un profesor o să ajungă la maximum 3400RON, un medic primar la 4300 și un profesor universitar – la 5300. Echitabil.

Știi să pronunți cifra? Nu știi. Au făcut ceva pentru tine ăștia cu salarii mari? Ciu-ciu. Ți-au dat-o cu stil, și-au votat pensii speciale, au limitat puterea Guvernului și a președintelui (oricare ar fi el) ca să nu li se poată împotrivi, și-acum își numără banii, că ce prost ești să lucrezi pentru 1000RON, în timp ce ei se scobesc în nas și se hotărăsc să chiulească-n grup de la ședințe. 1000RON lasă ei bacșis, mă, săracule, dacă e chef mai mare. Și tu te chinui încă să numeri zero-urile.

Am auzit-o pe aia, cum că ”e normal ca funcțiile importante să aibă salarii mai mari, că implică mai multă responsabilitate”. Total de acord. Dar parcă de 20 de ori mai mari decât ia majoritatea populației, mi se pare puțin exagerat. Mai ales că nu faci nimic-nimicuț. Te scarpini în cur, apari sau nu la ședințe și visezi noi legi care să-ți aducă mai mulți bani, sau să-i protejeze mai bine pe cei pe care i-ai agonisit deja. Sau dai de 2 ori cu cădelnița și spui un ”Tatăl Nostru” fonfăit. Atât.
Ce te califică pentru salariul ăla? Ce faci pentru el? Votezi legi sau promiți viața de după moarte? Dar pentru mine, care-ți asigur salariul ăla, ce faci?

Stai să mă gândesc, și aici vorbesc strict despre mine:
– Preasfințitul zice c-o să ard în iad, pe motiv de orientare sexuală
– Tot el cere să mi se interzică dreptul de căsătorie
– Parlamentarii s-ar putea să aprobe referendumul pentru revizuirea definiției de ”familie” din Constituție
– După ce au respins parteneriatele civile
– Toți preferă să mă ignore sau să mă blameze, în timp ce eu le plătesc salariile
– Îmi bagă pe gât biserici, când eu aș prefera orice alt proiect construit din bani publici, implicit și ai mei
– Mi-au interzis fumatul în locuri publice
– Nici nu-ncep capitolul spitale, salarii medici, învățământ, salarii profesori, cale ferată, transport, fonduri pentru azile bătrâni, adăposturi câini, amenzi, poliția animalelor, violența domestică, eliminarea birocrației, creșterea salariilor tuturor – dacă tot cresc prețurile, acciza pe tutun, eliminarea nepotismului, mitei și favorurilor, egalitatea în fața legii, hibe din codul penal care ar trebui îndreptate, revizuirea Constituției nu din motiv de 3 milioane de semnături, ci pentru că e scrisă la 1991 și revizuită frugal la 2003, plus multe altele care ar putea fi făcute în locul măririi unor salarii deja exorbitante și, eventual, chiar din banii ăia.
Ca să simt și eu că primesc ceva la schimb, în locul banilor pe care-i dau, vrând-nevrând.

Ți se pare că se mișcă ceva? Mișcă, poate, dar în spate. Mentalități și tentative de revoltă. Spre bine colectiv, canci. Dar nu-i nimic. Eu îmi spun părerea din spatele ecranului, ăștia de sunteți de acord cu mine, tot de acolo o să răspundeți, în timp ce restul o să râgâie nesimțire și-o să-și bată, în continuare, joc de noi. În lumea reală.

Published: August 17, 2016 | Comments: 11

Retrospectiva săptămânii 8-14 august 2016

A fost o săptămână plină. Totul a fost disecat până la sânge. Când au ajuns la os, au continuat să taie, pentru că mai vine o săptămână. Da` așa, în linii generale, cam asta s-a întâmplat:

1. A murit regina Ana
Bine, ea, săraca, a murit pe 1 august. Faptul că au înmormântat-o de-abia pe 13, într-un august cald, în România, pe care a văzut-o prima dată undeva prin 1992, după ce-a trăit oriunde-n altă parte, e un amănunt insignifiant. Pe care s-ar putea să nu-l pricep din cauza faptului că eu nu-s os regesc. Dar a fost priveghi, și doliu național, și înmormântare cu fast și, bineînțeles, 2 tabere foarte bine definite:
Monarhiștii. Care n-au scăpat nici o ocazie, de la `89 încoace, să scoată-n evidență că singurul lucru care-i lipsește României pentru a fi cea mai șmecheră țară-n viață, e monarhia. Că să ne aducem aminte cum era înainte de 1947. Încerc să-mi aduc aminte. Păcat că a abdicat cu aproape 4 decenii înainte de a mă naște.
Antimonarhiștii. Ăia care au ales să denigreze un om mort, pentru simplul fapt că s-a măritat cu un rege abdicat. Și-am văzut comentarii urâte care, sincer, chiar nu-și aveau rostul. A fost, a făcut, s-a măritat, istoria interpretată în orice fel nu mi se pare o scuză pentru a arunca cu noroi în om. În pretenții, da.

Notă personală: Nici eu nu-nțeleg de ce se insistă pe ”regină”, în condițiile în care a fost soția unui rege care a abdicat, adică a renunțat la titlu, adică se bazează pe un titlu inexistent. Dar cum la români se poartă să faci orice pentru a ieși în evidență, pentru a nu pica de nesimțit și pentru a păstra, peste generații, neștirbit bunul renume de ”politicos” al poporului român, pot înțelege, oareșcum.
M-aș fi dus la înmormântare? Nu. Aș fi aruncat cu noroi în sicriu? Nu. M-a afectat cu ceva întreaga șaradă? Nici măcar.

2. Halep nu a participat la olimpiada de la Rio
Pfoailei! Panică între găini.
Bine, ea a anuțat încă din iulie că nu participă, a fost și atunci uragan dar, o dată cu începerea Jocurilor Olimpice, și-au adus aminte toți postacii că Halep a avut tupeul să se gândească la propria persoană, și nu la onoarea și mândria de a fi român. Da` cum și-a permis, dom`le, să nu ne reprezinte la Olimpiadă?

Românii dezamăgiți, mâncători de semințe, șomeri sau, pur și simplu, împătimiți ai tenisului, care n-au ținut în viața lor o rachetă-n mână, dar care știu clar cum trebuie parată o minge la fileu, care n-au făcut nimic nici pentru țară, nici pentru sport și care, eventual, stau pe ajutor social au lătrat peste tot că Halep e doar o pisi însetată de bani. Că cum adică pune un virus, înaintea naționalismului?

Notă personală: Că a avut chef de-o vacanță, că i-a fost frică de Zika, că n-a fost indeajuns de motivată financiar, e strict problema ei. Ea se antrenează, ea dă sau primește bani, ea își zdrelește genunchii pe zgură. Postacii n-au decât să se apuce de antrenamente și să reprezinte România la următoarele Jocuri Olimpice, dacă tot țin atât de mult la bunul renume al țării pe care o denigrează zilnic.

3. Echipa de scrimă, în schimb, a luat aur la Rio
Bravo lor! Ce onoare, ce mândrie, ce bucurie să fii român, când fetele alea au adus prima medalie de aur la Jocurile Olimpice, pentru România! Bravo lor! De 5 ori ”bravo”! Ce tari sunt românii! Au luat medalia de sub nasul chinezoaicelor! Să ne flexăm de 3 ori mușchii, o fandare în sufragerie, mai dă un pahar de bere, e bine să fii român, n-ai văzut cum au luat fetele noastre aurul? E o realizare istorică și, mai ales, colectivă. Că-s românce, mă, cumva înrudite cu fiecare din noi, deci victoria lor e și a noastră!
Nu ca sclifosita aia de Halep, care a ales cu bună știință să ne priveze de o victorie colectivă! Ce egoistă!

Notă personală: Faptul că fetele alea au luat aurul n-are nici cea mai vagă legătură cu tine. Nici măcar îndepărtat cromozomică. Să nu uităm, totuși, că dacă fetele alea se nășteau și creșteau în România și, pe la 20 de ani se decideau să se mute în China și să continue să scrimeze acolo, și-apoi participau la Olimpice sub steag chinez, și mai și câștigau, românul nu considera c-a câștigat China, ar fi fost ferm convins c-o parte din victorie aparține României. Că le-a născut.

Românul de rând preferă să nu facă nimic constructiv, dar să se laude cu ce au făcut alții, născuți aici. Brâncuși, Ionescu, Eliade. Lista poate continua nestingherită. Nu contează că i-au gonit din țară, contează că s-au născut aici. Și pentru naționaliștii statici, e de ajuns.

4. Firea a alocat 15 milioane din bugetul public pentru Catedrala Mântuirii Neamului
Că n-o să fie doar lăcaș de rugăciune, ci ”un loc în care vor exista : cantină socială, școală de duminică, after school, bibliotecă, cabinet medical, sală de spectacole de muzică sacră, alte spații sociale, educaționale, culturale și spirituale.” Sub patronaj BOR. Adică la BOR se duc, în primul rând, banii ăștia. Nu la cei care ar avea nevoie de ei. Nu ca să se dezvolte, cantină, școală, cabinet medical în spații profi, cu personal special antrenat pentru chestiile astea. Nu. Într-un spațiu religios, a cărei construcție a păpat deja milioane de euro, care nu pot fi justificate pe hârtie. Dar nu-i nimic! Domnul a dat, Domnul a luat.

Notă personală: Religia e o alegere personală. La fel ar trebui să fie și banii băgați în ea. Banii publici sunt adunați să fie folosiți în scopuri publice, nu doar în scopuri creștin-ortodoxe. Că public e și musulmanul, și ateul, și evreul. Și banii lor se regăsesc în banii publici de care doamna ortodocsă Firea dispune după bunul ei plac. Religios ortodox.

5. Noapte sfântă la mânăstirea Nicula din Cluj
Grupuri-grupuri de credincioși au înghețat, s-au târât în genunchi și-n coate, s-au învelit cu saci menajeri sau au venit 150 de kilometri pe jos ca să aducă prinos unei icoane despre care, la 1699, se spune că a lăcrimat 3 săptămâni. La 1699!
Și eu care întrebam cum se adună bani pentru catedrale, sau cum 3 milioane de semnături.

Notă personală: Cred că poți face absolut tot ce vrei, atât timp cât nu dăunează celor din jurul tău. Dar oamenii ăștia au drept de vot. Și cred cu tărie că, dacă ar fi un referendum dacă să mă ardă sau nu pe rug, aș fi material pentru grătar. Și tu. Și tu, care taci și nu mă aprobi, de frică. Și voi ăia, mulți, a căror voce vi se aude, din când în când pe Facebook. Am fi un ospăț îmbelșugat, pentru ăștia care se târăsc în genunchi și-n coate, pentru iertarea păcatelor.

6. Fericirea lu` Elena Udrea
Să mor eu, dacă înțeleg de unde atâta isterie. Femeia și-a scris ”fericire” pe coloană, cu pixul și-a dat-o-n gânduri motivaționale. Așa, și?
Nici unul dintre voi n-a făcut, niciodată, vreo poză stupidă pe care a pus-o pe Facebook, nu? Nici unul dintre voi n-a cochetat cu ideea de a da share la Poptămaș sau sute de stupizenii inspiraționale, care circulă pe net? Nici unul dintre voi n-a pus o poză de care, dup-aia, au râs mulți, că era puerilă și retardă?

Da, Camelia, am avut, dar noi nu suntem persoane publice!
Câcat! Și, spre emfatizare, repet: câcat!

Ești pe Facebook, ești public. Poți s-o iei cum vrei: ori tu ești public, și-ai făcut chestii stupide, la rândul tău, ori Facebook-ul e spațiul privat în care te poți desfășura, și-atunci putea să-și scrie și Dalai Lama în frunte, și era problema ei.

Dar… dar.. Dar ești retardat să-ți consumi energia, să dedici pagini întregi și nervi gratuiți doar pentru că Elena a scris fericire. Că dacă o chema Elena Popescu te durea fix nicăieri, dădeai scroll în jos și uitai în secunda 2. Da` așa, e rost de scandal și hai s-o facem de câcat că face ce vrea ea, pe pagina ei proprie și personală. Matur!

Notă personală: Există un buton foarte important pe Facebook, și anume ”Ignore”. Dacă te deranjează cineva atât de tare, apasă-l. Dacă nu l-ai apăsat și te deranjează o chestie atât de banală și de 16 ani, ca ”fericire”, mi-e că ești mai blondă ca Udrea.

7. Femeia care nu s-a legitimat
A traversat printr-un loc nepermis.

Aici o să fac o paranteză necesară: era în 2007, zi de salariu. Primul meu salariu. Voiam să ajung mai repede acasă, așa că am traversat printr-un loc prin care nu era legal să traversezi. Nu știu de unde, pe partea cealaltă, a apărut poliția. Amendă! Primii bani pe care i-am cheltuit din salariu, au fost pe o amendă, pe motiv de trecere neregulamentară a străzii. 40 de lei pe atunci erau cam o zi și ceva de muncă. Aveam 23 de ani, am traversat pe unde nu era voie, m-au prins, m-au legitimat, am plătit. De atunci trec numai pe la trecere și, dacă e semafor, doar pe verde. 23 de ani.

Femeia cu pricina avea mult peste 23 de ani. Adică era, cumva, adult. A trecut ilegal. I s-au cerut actele. A refuzat să le prezinte. A fost luată la secție. Cu circul pe care, probabil, l-ați văzut cu toții.

Și tot polițiștii sunt vinovați. Că sunt alți hoți, mai mari, de prins. Bă, idiotule, ăia care i-au cerut actele, erau de la Rutieră. Hoții ăia mai mari, de care tot dai tu degeaba din gură, îs la Finanțe, Narcotice, Trafic de influență sau orice altceva. Mă-ndoiesc că are voie ăla de la Rutieră să verifice declarațiile de venit cot la cot cu agenții de la ANAF.

Notă personală: Legea nu se respectă prin comparație, legea se respectă, punct.
Ai furat 5 lei? Nu există ”alții fură miliarde”.
Ai aruncat un ambalaj de gumă pe stradă? Nu există ”alții aruncă containere în ape curgătoare”.
Ai depășit limita de 50km/oră? Nu există ”avem doar 51km/oră”.
Ai trecut pe roșu? Nu există ”da` alții trec cu 180km/oră pe roșu”.
Ai ieșit cu câinele la plimbare și n-ai adunat câcatul în punguță? Nu există ”da` maidanezii…” sau ”da` nimeni nu strânge după câine”.
Ai omis să-ți declari venitul suplimentar de 500RON? Nu există ”alții nu declară milioane”.
Ai încălcat legea cu 1 milimetru? Nu există ”da` era doar 1 milimetru”.
Că toate negocierile și lamentările astea duc exact spre răul ăla mare, de care vă plângeți ca să vă scuzați: nerespectarea legii, plus mită.
Deci femeia aia trebuia să tacă dracu` din gură, să scoată buletinul și să plătească amenda, pentru că a greșit. Iar toți comentacii justițiari de pe margine să nu existe, sau măcar să-și țină gura, că tot ei sunt ăia care se plâng că justiția nu-și face treaba. Dacă nu e vorba despre ei, bineînțeles.

Cât despre mine, ca să fie retrospectiva completă, aflați că-s bine, ceea ce vă doresc și vouă!

Published: August 14, 2016 | Comments: 9