Complimentul zilei

Bărbaţii nu se prea complimentează între ei. Dacă le place cămaşa lu’ cutare, mai degrabă or s-o ceară împrumut în semn de apreciere, decât să spună că e mişto. În schimb vor ridica în slăvi mobilul, maşina sau trusa de şurubelniţe a amicului; cu cât mai impersonal, cu atât mai bine. Dar da, vor fi sinceri când vor aprecia ceva. Pe de altă parte, dacă sunt complimentaţi, vor răspunde sec, c-un “mersi” puţin plictisit, conştienţi că da, cămaşa e super şmecheră, ceasul e genial sau outfit-ul din ziua respectivă îi prinde.

De cealaltă parte a baricadei, femeile se vor întrece în complimente. Chit că-i place maxim rochia colegei, chit că o lasă cam rece, o femeie va simţi nevoia să spună ceva. Să vezi c-a văzut. Să remarci că te-a remarcat. Să fie sigură că data viitoare când îşi va lua ceva, va exista măcar o persoană care s-o admire, dintr-un sentiment sincer de reciprocitate.

Doar că, dacă-i spui că rochia îi stă superb, va pune întrebarea “crezi?”. A, da. Eu, una, nu fac complimente gratuite. Dacă-mi place ceva, spun; dacă nu-mi place, mă abţin; n-o să fac niciodată un compliment din curtoazie. Da’ nu, că vezi tu, că după faza cu ochii mari şi zglobii, întrebându-te dacă tu chiar crezi ce spui, vine partea aia: ei, e o rochiţă mai veche; am dat peste ea din întâmplare, nici nu mă gândeam că o să-mi mai vină, cred că m-am îngrăşat de când n-am mai purtat-o. Asta aşa, ca să-i spui că arată la fel de suplă ca acum câţiva ani. Următoarea fază: ei, poate, da’ nici nu mă gândeam că o să observe cineva rochiţa asta; adică, nu ştiam cu ce să mă îmbrac, şi-am pus-o-n grabă, nici n-am avut timp să mă uit în oglindă… Ete, na! De parcă nu ştiu că ai întors-o pe toate părţile, te-ai examinat faţă-profil-spate în oglindă, ai căutat cu atenţie accesoriul care să se potrivească şi de-abia când ai văzut că stă perfect ai răsuflat uşurată şi-ai mai dat şi-un strop de parfum, în ton cu croiala rochiţei, nu de alta, da’ toate capetele să se întoarcă după tine. Ştim, cunoaştem, been there, done that. Şi da, îţi stă genial, dar tu ştii asta deja, pentru că altfel n-ai mai fi purtat-o.

La un compliment răspund simplu: mulţumesc, ştiu. Şi lumea se uită cam câş, pentru că cică tre’ să afişezi o falsă modestie în situaţii d’astea. Adică, de ce? Reluând, ştiu că-mi stă fain, pentru că altfel n-aş fi îndrăznit să ies din casă. Şi dacă-ţi place, îţi mulţumesc frumos de apreciere, dar ştiu deja asta. Şi da, mă felicit în gând pentru alegerea făcută. Mai masculin răspunsul? Posibil… Da’ aşa de mult îmi place, încât nu pot pretinde că nu ştiam. Şi orice alt răspuns ar implica dezvoltarea unei discuţii inutile pe care, de cele mai multe ori, n-am chef s-o duc.

Pân’ la următoarele complimente, la bună vedere!

Comments (18)

  1. Inache

    hihi și tu?…:D “știu” e cel mai genial răspuns ever! mai ales că, cei care nu te cunosc bine și care nu-s obișnuiți cu asta, rămân fără replică, ai observat?:))) așa, mirați parcă de “impertinența” răspunsului:D moment în care încep să-ți crească aripioare, ți se ridică sprânceana a superioritate și zâmbetul amenință să ajungă dincolo de urechi…:)))) mai ales dacă remarca era: măi, ce deșteaptă ești…=))))

    Reply
  2. Cristina

    In codul bunelor maniere zice ca nu e frumos sa spui simplu ‘mersi/multumesc’. Cica e mai ‘potrivit’ sa spui ceva in genul ‘da, si mie imi place’ sau ‘am primit-o cadou’. Mie mi se pare okay sa spui si mersi. ‘Imi place si mie’ e cam evident, adica.. daca nu mi-ar placea, n-as purta, iar ‘am primit-o cadou’ nu se aplica tot timpul :))

    Cineva mi-a spus ca e oleaca aiurea sa multumesti deoarece nu tu personal ai creat acea piesa vestimentara (in general).

    Eu tot raman la ‘mersi’ :)

    Reply
  3. INTJ

    asa, la masculin: “mi se rupe cum arati … fiindca-mi place sa te citesc!” … merge? ;;) :D

    Reply
  4. Camelia Bucur

    @Inache – oo, da, merge în orice situaţie şi la orice fel de compliment:))))

    Reply
  5. Camelia Bucur

    @Cristina – ei, codul bunelor maniere spune multe; uneori poţi să le ocoleşti cu graţie.

    n-ai creat-o, dar ai avut destul bun gust pentru a o alege:))) şi asta e mai important:D

    şi eu… forever mersi.

    Reply
  6. Camelia Bucur

    @INTJ – total:)))

    Reply
  7. INTJ

    @Camelia – aaa … mereu uit ca logica feminina e “ciudata” (d.p.d.v. a unui barbat) asa ca tin sa precizez (pentru a elimina orice eventuale/posibile dubii/neclaritati): nu te-am facut “urata” (sau ce-stiu-eu-cum) ci am vrut doar sa subliniez ca, pentru mine, esti mai mult decat haina (la propriu si la figurat) pe care o porti. nu a fost un compliment (nici eu nu-mi pierd timpul cu prostii din alea) … a fost o constatare a unui fapt, constatare pe care ti-am si comunicat-o (ca puteam la fel de bine sa tac melc, nu?). :)

    Reply
  8. Camelia Bucur

    @INTJ – :))sincer, nu m-am gândit la asta:)))
    ar fi cam ciudat să mă citeşti pentru fizicul meu de invidiat, mai ales dacă aş debita numai inepţii:-??

    oricum, eu şi logica “feminină” nu ne prea pupăm, deci eşti în siguranţă:)))

    Reply
  9. dinu roman

    Dupa o noapte de betie crunta ma trezesc pentru serviciu, merg la oglinda din baie deasupra careia am un bec chior, realizez cat de buhait sunt, ce jigodie nebarbierita am ajuns, imi fac din ochi sexos si pocnesc din coltul gurii:

    ” Golane, esti valabil!” Mereu are efect. Cand nu ma admira altii, exist mereu eu. Mare mincinos…

    Reply
  10. Camelia Bucur

    @dinu roman – :)))normal că ţine; în cine să ai cea mai mare încredere dacă nu în propria persoană? faza e că şi dacă ştii că e cam minciună, tot nu poţi să nu te umfli măcar puţin în pene:)))

    Reply
  11. INTJ

    @Camelia – “ar fi cam ciudat să mă citeşti pentru fizicul meu de invidiat, mai ales dacă aş debita numai inepţii:-??” … femeia tot femeie! :)) … daca ai fi fost barbat, ai fi stiut ca niciodata nu strica sa stii cat mai multe despre (sau in legatura cu) o potentiala “victima” (aka si ineptiile alea ar putea pica la fix in anumite circumstante) … =))

    pe un ton mai serios: “numai ineptii” nu cred ca scrie nici o femeie … indiferent daca are sau nu “fizic de invidiat” … care, fie vorba intre noi, e ceva foarte relativ.

    asa am facut un timp misto de cine venea pe la mine: aveam ca wallpaper imaginea asta si cand se exprima careva ii aratam imediat (in spirit of full disclosure :P) videoclipul de la photoshoot … si le urmaream atent reactiile. :))

    Reply
  12. Camelia Bucur

    @INTJ – hmm… victimă? never:)))

    n-aş fi atât de sigură; am văzut destule cazuri:D

    aaa, distrugi toată magia; e ca şi cum mi-ai arăta cum e făcut trucul cu săbiile şi cutia; nu-mi strica inocenţa:))))

    Reply
  13. lunapatrata

    Hmm, uite ca nu-mi place deloc sa fac complimente. Daca nu-mi place ceva, asta e…cum sa spun ca imi place? Si de asemenea nu mi-ar placea sa imi spuna cineva ca imi sta bine imbracata in galben cand eu stiu sigur ca nu e asa.

    Reply
  14. Camelia Bucur

    @lunapatrata – mie-mi place; când simt eu, cui simt eu. niciodată nu fac un compliment din obligaţie; mai bine tac.

    Reply
  15. teonegura

    Eu iti apreciez modul de-a gandi la modul sincer, si asta nu e un compliment. La fel, pot spune, e la mine cu scuzele: cand chiar imi pare rau pt ce am gresit, mi le prezint, cand insa stiu ca am dreptate si ar fi nesincere, le tin in mine, nu-mi cer iertare sa ma calce cu buldozerul. Si nu e un orgoliu asta, ci un fel de-a fi…

    Reply
  16. Camelia Bucur

    @teonegura – mulţumesc pentru aprecierea sinceră:)

    da, scuzele dacă nu sunt reale, degeaba le mai prezinţi; oricum se va vedea în timp că nu erau “acolo”, ci doar de dragul de a fi spuse…

    Reply
  17. bitzasp

    mama deci mor pe astia cu “modestia lor”! :))
    si imi place d mor cand iti zice cineva ca iti sta bn si tu zic:”stiam”!e geniala fata persoanei aleia! :))

    Reply
  18. Camelia Bucur

    @bitzasp – tactica cu “modestia” e că smulgi mai multe complimente. şi unii doar asta vor să audă…

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *