Copil à la Bourguignonne

Dorm până după 12 pentru că trebuie să-mi fac somnul de frumuseţe. Cu geamul larg deschis pentru că tre’ să mai intre Cami să mănânce şi pentru că e deja vară, aer, alea-alea.

Să fi fost în jur de 10 când mă-ntorceam de pe-o parte pe cealaltă, cu perna-n braţe, cu juma’ de vis în plină desfăşurare, ce mai, nebunie curată, somn de voie. Dormeam regulamentar şi-n termen. Când aud cea mai stresantă voce posibilă; puţin piţigăiată, plângăcioasă, smiorcăită; da’ ştii cum? D’aia de-ţi vine să-l iei la bătaie pe proprietar numai cât deschide gura. D’aia de-ţi zburleşte părul pe ceafă şi te transformă-n criminal în serie.

– Mamaie, vino şi şterge! Mamaie, vino şi şterge! Mamaie, vino şi şterge! Mamaie, vino şi şterge!

Plodu’ a răsturnat sticla cu apă. Plodu’ s-a speriat c-a răsturnat sticla cu apă. Plodu’ nu ştie că poate să spună o singură dată o chestie, şi e înţeles. Nuuu, ar fi fost prea uşor. Plodu’ a repetat asta de pe puţin 200 de ori, din ce în ce mai ascuţit, din ce în ce mai piţigăiat. Plodu’ afară, bunică-sa în casă. Plodu’ nu şi-a mişcat târtiţa până-n casă, a considerat util să zbiere în faţa geamului meu, poate va fi auzit până-n fundul casei unde bunică-sa veghează.

Prima intenţie a fost să-i dau un şut să aterizeze în bucătăria bunică-sii. Isolierband şi sigilat copilul. Copilul pe varză, cu un măr în gură. Saw cu copii.

Şi repetiţia aia enervantă, o dată la 30 de secunde; disc zgâriat. De ce nu pot să fie copiii normali? Adică, să spună o dată ce au de spus, fără să repete până-mi crizează singurul neuron treaz la ora aia? Dacă e ceva ce mă stresează mai tare decât copiii care bat din picior şi se dau cu fundul de pământ, atunci e vorba despre ăia de se repetă. Ciocu’ mic. Pliscu’. Altminteri îmi trezeşti impulsuri violente, pe care prefer să le ţin ascunse pentru a nu mă procopsi c-o cămăşuţă albă, cu mâneci lungi, fashionist legate la spate.

Pe de altă parte, ştii că dorm la ora aia; ştii de ani buni. Pune-i, cucoană, botniţă sau ţine-l legat de calorifer până mă vezi târâindu-mi corpul prin curte. Dup-aia n-are decât să zbiere până-i pocnesc plămânii, da’ somnul meu e sfânt. Ca idee, ştiu că la ora 2, când eu încep să funcţionez, plodu’ doarme, bălind fericit. Şi mă bate gândul la o sesiune de Cradle of Filth, cu boxa TARE. Sau, mai bine, ce-ai zice dacă mi-aş lua o tigaie oareşcare şi-un polonic, şi-aş mărşălui prin curte, bătând cadenţa, exact la ora aia? N-ar fi amuzant? La fel de amuzant ca orăcăitorul repetitiv dimineaţa devreme.

Pân’ la următorii nervi, la bună vedere!

Comments (11)

  1. bitzasp

    esti razna rau si tu! :))
    da si eu mor pe copii aia rasfatati si razgaiati si vede ca nu sunt altoiti din cand in cand! :))

    Reply
  2. Inache

    :)))oh, boy!:)))
    postarea asta e de scos la imprimantă și de pus în ramă:))))
    acu’ o să zic ceva nașpa:D ăăă, sper să te mai enerveze “îngerașul” respectiv și altă dată, că-mi place rău de tot urmarea…=)))

    Reply
  3. Camelia Bucur

    @bitzasp – sunt, nu zic nu, da’ prea m-a disperat copilul cu pricina. mâine sper să n-aibă idei asemănătoare:l

    Reply
  4. Camelia Bucur

    @Inache – cu alte cuvinte te bucuri de nefericirea mea…
    dacă va mai exista o “altă dată” se lasă cu război:D

    Reply
  5. Cristi

    Asa se intampla cand copiii urmeaza exemplele pe care le vad in familie. :)

    Reply
  6. Camelia Bucur

    @Cristi – părinţii copilului nu ţipă sub fereastra mea; ăla ar fi fost coşmar total…

    Reply
  7. dAImon

    Să dormi la 10 nu-i în nici un caz un drept. Auzi, “trebuie” să ai tu geamul deschis. Nu, nu trebuie, pune-ţi ventilator şi ţine-ţi animalul în casă dacă nu suporţi zgomotele de afară.

    Fă pe deşteapta, vezi dacă te ajută cu ceva Cradle .. pariem că nu?

    Reply
  8. Camelia Bucur

    @dAImon – eşti cumva copilul de alături?

    cum să nu? e dreptul meu, câştigat în timp; “animalul” nu poate sta în casă şi eu nu suport ventilatoarele.

    pariem c-a mers?

    Reply
  9. dAImon

    Dreptul tău locuind la comun este să suporţi rigorile vieţii la comun. Culmea este că se şi impun reguli de linişte rezonabile, spre exemplu între 23 şi 7. În exemplu tu eşti cea ne-rezonabilă. Nu vrei să stai la comun? Spaţiul rural abia aşteaptă.

    Similar cu animalul care “nu poate sta în casă”. Nu-i datoria societăţii să se asigure că poţi tu dormi cu geamurile într-o anumită poziţie. Nu-ţi iei animal, educi animalul curent sau te muţi la ţară. Similar cu cei care au câini ce latră în casă. Nu-i poţi educa? Scapi de câini sau dispari tu.

    A cui e problema că nu suporţi ventilatoarele? Pleci din oraş şi-ţi faci o căsuţă unde stai la umbră sub ditamai via sau sub iederă.

    Reply
  10. Camelia Bucur

    @dAImon – da’ cine a zis că locuiesc “la comun”?
    casa proprie, cu gard şi reguli…

    stau la curte, deci “animalul” poate face ce vrea muşchiul lui.

    am, fără ţară, cu iederă.

    Reply
  11. valentin

    Dacă te trezesc ăi mici până la ora aia trebuie să regândești poziția. De somn. În altă ordine de idei Orient Express trece prin România.

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *