Monthly Archives: July 2011

Ne place, da, ne place – p.80

Enjoy!

Published: July 31, 2011 | Comments: 2

Karma

Cică lecţia karmatică pe care ar trebui s-o învăţ în viaţa asta e răbdarea. Posibil şi compasiunea, zicea pe undeva. Şi nu pricep de ce, pentru că sunt un munte de compasiune. O eman prin toţi porii, dacă te uiţi în dicţionar, în dreptul cuvântului “compasiune” e poza mea. Şi-n dreptul răbdării, şi al empatiei. Sunt bună, candidă, inocentă şi evlavioasă; mai ales evlavioasă.

Serios vorbind acum… Nu putea fi orice altceva? Nu ştiu, capacitatea de a gândi logic, interesul pentru natură, puterea de a lua decizii, orice. Nu, frate, trebuia să fie răbdarea. Când eu nu pot sta locului două secunde. Când dacă e coadă la bancomat, schimb bancomatul; nu vine taxi-ul în 3 minute fix, mai sun o dată; dacă-mi dai prea multe detalii deja nu te mai urmăresc cum trebuie; mă plictisesc relativ rapid şi cred că pedeapsa supremă ar fi să trebuiască să fac toată viaţa goblenuri. Sau să croşetez. Sau orice altă chestie minuţioasă.

Deci cum aş putea învăţa o chestie n-are nici o legătură cu mine? Ar fi mai probabil să-nvăţ să rezolv integrale sau formule d’alea chimice complicate, în condiţiile în care sunt total paralelă cu “ştiinţele exacte”.

Cât despre compasiune, cine a mai văzut Vărsător care să mustească de aşa ceva?

Şi-n ordinea asta de idei, mă uit la lecţiile karmatice, ele se uită la mine, mă simt ca-n facultă, când a trebuit să-nvăţ Отче наш pe de rost. Două strofe, atât avea, da’ mi-a luat câteva ore. La examen l-am ştiut perfect; în secunda doi, l-am uitat. De ce aş învăţa ceva ce oricum uit după? Şi da, mă gândesc că-n stilul ăsta e foarte posibil să mă reîncarnez într-un crocodil obligat să ţină dietă pentru a învăţa răbdarea supremă, da’…e-un risc pe care mi-l asum.

Pân’ la următoarea aberaţie, la bună vedere!

Published: July 30, 2011 | Comments: 12

A penny for your thoughts

Avea Bucur o vorbă: “tare mi-ar plăcea să fiu muscă, măcar o oră, să văd ce fel îi povesteşte ce s-a întâmplat”. Ei, dacă Bucur s-ar fi mulţumit cu statutul de muscă pentru a vedea ce şi cum se întâmplă, eu am aspiraţii mai înalte. Eu vreau să pot citi gânduri. Şi nu aşa, doar pentru o oră. Nu, frate. Să mă uit la tine, şi să ştiu ce gândeşti. Un fel de What women want, perfecţionat.

Gândeşti de bine sau de rău, nu contează. Să ştiu dacă ce spui se pupă cu ce gândeşti. Bluza mea e şmecheră, zici; ce naiba a fost în capul meu când mi-am luat bluză fuchsia, gândeşti. Sigur că a fost mişto filmul/ am adormit după primele 10 minute. Vreau linişte/ vreau să taci dracu’ din gură până nu-mi explodează creierii. Nu, în nici un caz/ normal că da. Am obosit/ vreau o bere rece, un film şi, dacă se poate, şi-un masaj. Aha/ o bazooka, cineva să-mi aducă o bazooka, să văd creieri explodând şi sânge pe pereţi…

Genul ăsta de chestii. Da, probabil ar fi obositor şi da, probabil că la un moment dat aş vrea nervos o cameră goală, în care să nu mai aud decât ceea ce gândesc eu. Da’ tare ar fi supercalifragilisticexpialidocious. Nu de alta, da’ eu spun ce gândesc. Şi mă simt cam dezbrăcată atunci când realizez că nu toţi fac la fel. Şi-n plus câte poveşti, câte curbe, câte drumuri laterale ar putea fi descoperite. Oh, the possibilities!

Deci clar ăsta e noul proiect: cum să citeşti mai abitir gânduri. Încă n-am hotărât dacă va fi “o maşină de citit gânduri” sau va trebui doar să-mi descopăr al treilea ochi, să forţez bariere netrecute, să escaladez puterea minţii, bla, bla, bla. Revin cu amănunte.

Pân’ la următoarea idee, la bună vedere!

Published: July 29, 2011 | Comments: 2

Ne place, da, ne, place – p.79

Fără chef de scris…

Enjoy!

Published: July 28, 2011 | Comments: 2

Slăbire miraculoasă

De vreo 20 de ani încoace, doamna mamă e într-o continuă dietă. O fi fost ea mai de demult, da’ atunci am început să-mi dau şi eu seama. Şi-a fost aşa, un maraton; un antrenament continuu, din dietă-n dietă, de parcă şi-a propus să intre-n Cartea Recordurilor cu cele mai multe cure de slăbire încercate de-a lungul timpului.

Supă de varză. Asta a fost în repetate rânduri. Numai fructe şi legume timp de 10 zile. Piept de pui la grătar, nexam ulei, oţet de mere pe stomacul gol, orez fiert juma’ de lună, pastile, ceaiuri şi câte şi mai câte. Se ţine doamna mamă de dietă cât se ţine, vede că n-a slăbit miraculos cele 10 kile promise, se-mbufnează, renunţă la ea, pune la loc alea 2 kile date jos anterior, şi-apoi mai vine cu câte o idee. Zilele trecute am aflat că va încerca regimul disociat. Calea sigură de a scăpa de kilogramele care parcă-i stau pe creier.

Degeaba am încercat să-i spun că nu, nu va deveni Kate Moss peste noapte şi că mult mai sigur ar fi să bage şi ceva sport pe lângă dieta aia. De ce să asculţi plodu’, când netul întreg recomandă slăbitul fără efort? Cum să-ncerci să pedalezi puţin, să mergi ceva mai mult şi mănânci ceva light seara, înainte de culcare? Asta ar însemna că n-ai încredere în puterea dietei, care aude, şi se supără, şi bye-bye slăbit miraculos… Nu bag mâna-n foc că, dacă ar apărea spiriduşul ăla verde, irlandez, şi i-ar promite o reţetă minune, doamna mamă nu l-ar crede pe cuvânt şi n-ar încerca. Orice. Da’ dacă-i spun eu, clar vorbesc în dodii.

Şi mă uit în jur: fătuci care tot vor să slăbească, şi nu le iese, şi mai bagă o ciocolată-ntreagă pentru a scăpa de depresie, mai încearcă o dietă, mai bagă juma’ de cozonac, dieta, sărbătorile, dieta, aniversările, dieta, concediul, şi le vizualizez la 60 de ani, încercând încă să-şi recapete silueta de la 20. Bine, asta în cazul fericit în care au piticii caracteristici doamnei mame, şi nu renunţă undeva până-n 30 la gândul că vor fi, cândva, suple. Pentru că da, ce-i al ei, e-al ei: nu renunţă la speranţă. Şi tare mi-e că la 80 de ani, va trebui s-o păcălesc cu diete inventate, pentru că va fi epuizat toate variantele posibile şi tot nu va fi renunţat la idee.

Pân’ la următoarele diete, la bună vedere!

Published: July 27, 2011 | Comments: 8