Semne – p. 2

Am 11 pierce-uri. Toate la vedere. Toate home made. Toate vindecate frumos. Primul dat cu vreo 10 ani în urmă; ultimul, acum câteva săptămâni. Fiecare cu povestea lui.

Primul semn pe care-l ţin minte şi care se mai vede şi acum datează de pe la vreo 4 ani, când m-am fript cu drot-ul. N-a fost vina nimănui; n-am calculat cum trebuie distanţa, m-am întins prea mult şi drot-ul a ars cu sete. Miros de carne arsă? Nu mai ţin minte. Semnul? Vizibil încă.

Pe pumnul stâng, semn de bună purtare. M-am sprijinit în mâini, într-un şanţ, ca să salvez roata unei bicicletei. În mâini şi-n genunchi m-am sprijinit. Pe mână şi pe genunchi am semnele.

Pe dreapta, semn din studenţie. Lama a intrat adânc în carne, a despicat-o, n-a ajuns nici măcar aproape de os. Multe poveşti circulă în legătură cu semnul ăsta; nu-i voi da lămurire acum. E pentru mine.

“What starts in chaos, ends in chaos” – pe umărul drept. Să-mi aduc aminte, să nu uit, să se repete la nesfârşit. Uranus pe încheietura dreaptă. Nivelul de sus al androginităţii. Bătute de acelaşi bărbat, la distanţă de câteva luni unul de celălalt.

Semne la vedere. Semne vizibile. Cu ochiul liber, pipăibile cu mâna. Semne în timp. Cine mai stă să te-ntrebe ce semne porţi pe dinăuntru, când alea din exterior sunt atât de multe?

Pân’ la următoarea dimineaţă, la bună vedere!

Comments (2)

  1. Adelina

    wow, 11 pierce-uri home made?:O esti tare!

    Reply
  2. Camelia Bucur

    @Adelina – yup:D

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *