Scutire ca la şcoală

Ăla de-a inventat reguli pentru concediul medical, clar n-a fost bolnav niciodată. Sau poate doar când era mic, şi-a avut vărsat de vânt, sau oreion, sau – poate – amigdalită. Şi a fost atât de traumatizat de faptul că a trebuit să stea două săptămâni în casă încât şi-a promis ca, atunci când o să fie mare, să limiteze scutirea medicală drastic. Draconic şi spartan.

Ca să pot sta regulamentar acasă, fără să fiu bătută la cap de ăia de cercetează atent concediile medicale, ar trebui să-mi rup o mână. Sau un picior. Sau amândouă. Pentru că exclud din start ideea de a mă interna. Vorbesc de-un concediu mic-mititel, pe o chestie nu foarte gravă, în care să-mi odihnesc neuronul. Un fel de scutire pe vreo 2 zile. Canci scutire. Nu se poate. Că dacă decid că-s răcită şi vreau concediu medical, îs legată de glie. Nu’s acasă când vine “organul”, na-ţi-o p’asta: amendă, să ştii să mai încerci să fraudezi statul şi patria mumă.

Păi, dreptate e asta? De asta există medici? Să-i ştii acolo, da’ să nu poţi profita de ei? Spun drept: decât să-mi iau medical şi să stau în casă, mai degrabă lucrez şi-n week-end-uri. Chit că risc să fac o criză de suprasolicitare. Chit că strănut, şi tuşesc, şi-mpart germşi cu mărinimie. Chit că-mi plesneşte capul de durere, măseaua sau orice altă rotiţă responsabilă de buna mea funcţionare.

Şi-nţeleg că unii au abuzat de medical, şi l-au folosit pe post de concediu de odihnă, şi că s-a săturat statul să plătească, da’ eu ce vină am? Eu n-am avut nici un medical. Pe vremea când era liber la medicale, nu simţeam nevoia. Eram tânără şi florelinte. Aveam energie pentru o firmă-ntreagă. Acum, că oasele mele bătrâne simt nevoia unei odihne prelungite, acum că nu mai am nici o zi de preasfânt concediu de odihnă, nu se poate, frate, să-mi iau un medical decent.

Şi chiar de-aş sta acasă, eu nu răspund la uşă. E lucru ştiut. Deci poa’ să vină nenea de verifică bolnavii şi să-mi iau amendă din neutralitate. Că sunt acasă, da’ refuz vehement să-i dau drumul în casă…

Deci da, proastă idee. Rea idee. Malefică idee. Cea mai idee nasoală din ultimii ani. Domnu’ de-aţi hotărât asta, nu vă e frică de-o răceală? Că pot veni colet la dumeavoastră, să vedeţi cum e să nu fiţi chiar atât de bolnav încât să vă lipiţi de pat, dar nici atât de bine încât să puteţi lua hotărâri majore. Am germşi din plin şi-s într-o dispoziţie altruistă.

Pân’ la următoarea răceală, la bună vedere!

Comments (6)

  1. Fetita Junglei13

    Sta-i-ar amigdala in nas sa-i stea.
    Nici eu nu mi-am luat concedii cand erau la liber si nici n-aveam de gand sa iau fara a fi in pana prea mare,dar astia-s dusi cu amigdala pe Siret.

    Reply
  2. Camelia Bucur

    @Fetita Junglei13 – eu înţeleg că unii au cam profitat, dar să sufere toţi pentru unii, deja e prea mult…

    Reply
  3. Torden

    … tocmai ce-am discutat cu niste prieteni faza cu “medicalul” si controlul acasa. Stupide chestii…

    Reply
  4. Camelia Bucur

    @Torden – dar, din nefericire, trebuie să le respectăm…

    Reply
  5. INTJ

    lol … tu vrei sa fii platita pentru ca-ti doresti libertate (aka sa fii libera)? adica dupa ce indraznesti sa renunti, fie si temporar, la sclavie … mai vrei sa le iei si banii?? io zic sa mai adaugi si un spor de tupeu la cerinte … :))

    Reply
  6. Camelia Bucur

    @INTJ – am să propun sporul ăsta, la următoarele negocieri;)

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *