Pisica şi Prius

Dacă ar fi să definesc un cupaj? Mă gândesc la vinuri nobile. Sau la pisica mea albastră. De Rusia. Jumătate siameză, jumătate scandinavă. Armonioasă, elegantă, distinsă.
Cupaj pisicesc.
Rusian Blue. Nu o cunoşti. Nu încă.

Partea interesantă din certificatul meu: hibrid cu părinţi.
Mama, colonistă saxonă, din Valea Oltului. O blondă frumoasă.
Pe tata scrie cu verde de catifea: Transilvania şi bătrân rege hun.
Greta şi Attila.
Eu mă numesc pe româneşte.
Au amestecat în mine viitorul.
În prezent, îmi conduc singură facturile, serviciul, maşina şi viitorul. Mă cunoşti.

Hibrid ca pisica mea albastră, hibrid ca maşina mea albastră, ambele concurând pentru locul întâi. Lin, protectiv, torcând silenţios şi electric. Ambele calculându-şi fiecare mişcare cu precizie de geniu matematic. Pornesc aerodinamic, aleargă agil Ev, Eco şi Power şi se opresc inteligent, calculând fiecare mişcare. Mereu în timp şi spaţiu, în egale proporţii, în proporţii exacte.
Pisica, gimnastă la sol, Toyota, echipată cu Sol şi Sol Plus.

Recitesc ce mi-ai scris, zâmbesc şi aştept să te întorci odată cu iarna, cu primii fulgi şi cu căldura Crăciunului. M-am schimbat, sunt relaxată.
Pisica albastră îşi caută căldura în braţele mele. Ţi-am scris şi eu.
Ţi-am scris în titlu, ca într-o compunere de şcolar pătat de cerneală: „A venit iarna.”
Miroase a iarnă şi a curat. Simţeam răcoarea asta curată şi astă vara, prin iulie. Sau o inventam în Toyota. O comandam de la distanţă. Cupaj între zeul Eol şi Crăiasa Zăpezii.

Recitesc ce mi-ai scris, zâmbesc şi pisica mă priveşte cu ochi de pisică.
LED, ca Toyota.
Vede tot, vede dincolo de ce simt, vede ca o vrăjitoare, în viitor. Al meu.

M-am schimbat şi am învăţat să-mi controlez viitorul. Controlul stabilităţii sau VCS+, cum ar spune Toyota.
Un viitor în care nu rămân „în pantă” şi nici nu alunec.
Un afisaj Head-up şi nu-mi trebuie tarot.
Un drum sigur, reguli simple, un cupaj între siguranţă şi surpriză.
Un tandem între mine şi Toyota, o bicicletă fără nori de fum.
Şi multă linişte.
Conduc spre viitor, spre alte reguli şi mă conduce Toyota.

Mă numesc Ruxandra cu R românesc şi X necunoscut. Mă cunoşti.
Iubeam tarotul, compunerile despre iarnă şi matematica.
Iubesc viteza, chimia, confortul şi liniştea de pisică.

M-ai întrebat de schimbare şi răspund hibrid. Două specii, două soiuri, două eprubete pentru soluţia perfectă.
Iar într-un dans e nevoie de doi: Greta şi Attila.
Dansul e schimbare, dar să fie hibrid între vals şi tango.
Să conduci în linişte, să conduci ritmat, să conduci mereu.
Să valsezi Touch Tracer, din vârful degetelor.
Şi un tango ce accelerează cu 100 de kilometri în doar zece secunde. Nu există rival.
M-ai întrebat de schimbare şi aş răspunde Prius. Prenumele Toyotei şi numele pisicii.
Aştept să le cunoşti. Amândouă îmi răspund, mă iubesc amândouă şi amândouă înseamnă schimbare.

Recitesc ce ţi-am scris şi mă regăsesc duală.
Îţi tot repet că m-am schimbat şi sunt aceeaşi Ruxandra. Cu R românesc şi X necunoscut, o pisica albastră şi o Toyota ca mine.

Poate că avem nevoie de foarte puţin pentru schimbare: o pisică albastră şi o pisică Prius. Poate îmi vei da dreptate pe 25 decembrie. La un cupaj de vin.

Te aştept cum aştept Crăciunul,
Ruxandra

SuperBlog, etapa 30.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *