Monthly Archives: January 2012

Pseudocolecții – p.2

Îmi plac șervețelele de hârtie. Alea cu model, în special. La ocazii simandicoase, erau șervețele colorate frumos, cu desene și stăteam, le studiam cu atenție, le învățam pe de rost. A fost un timp în care-mi trecuse prin cap să fac colecție de șervețele din alea. Am renunțat pentru că n-aveam nici răbdare, nici disciplina necesară unei colecții pe timp lung.

Știam să fac chestii alambicate din hârtie. Gen coif, bărcuță și-un cocor. Mi se părea wow! Până m-am prins că nu tre` să fii artist ca să le poți face. Acum nu-mi iese un coif nici dacă mă bați cu ziarul.

Pachetele de țigări au fost multe, și așezate frumos, în funcție de marcă. Pachete schimbate de-a lungul timpului, pachete noi, pachete inedite. Multe și vizual frumos. Adunate nu pentru roboței, ca atunci când eram mici, ci pentru a sta ordonat, ca la poză.

Și-mi plăceau și ambalajele din staniol colorat, cu personaje din desene animate pe ele. Și abțibildurile de la guma adusă ”din străinătate”, și surprizele de la gumă, și mai aveam și-o manie totală pe agende, carnețele și caiete cu coperți ciudate. Îmi plăceau, le adunam, dar n-am reușit să duc nici o colecție la bun sfârșit. Poate pentru că mereu apăreau chestii noi. Sau pentru că da, disciplina programată mi-a lipsit dintotdeauna…

Pân` la următoarele amintiri, la bună vedere!

Published: January 31, 2012 | Comments: 8

S-O PIPăm ACTual

Până zilele trecute habar n-aveam ce-i aia SOPA, PIPA sau ACTA. Erau 3 cuvinte, 4 litere, niște chestii care apăreau peste tot. N-am mai rezistat atacului psihologic, și-am intrat să văd despre ce-i vorba.
Mda… blablabla, îngrădire, n-ai voie, nu downloada, blablabla, amendă, închisoare, blablabla, fără torrente, fără pirate bay, grav, critic, de nesuportat.

Recunosc cinstit că nu prea contribui la bunăstarea artiștilor. Iau ce-mi place, ascult, triez la sânge, prea puțini sunt cei care mă fac să vreau să am tot albumul. Cred că-i pot număra pe degetele de la o mână. Altfel, câte o melodie, și-atât.
Cu filmele e mai grav: cum aflu de câte unul și mă-ncântă descrierea, cum vreau să-l văd. Și, de cele mai multe ori, nu merită osteneala. Descrierea e mai genială decât filmul. Neeext!

Pentru a cumpăra toate filmele care mă încântă la prima vedere, ar trebui să fiu proprietarul unui cinematograf. Pentru a cumpăra toate albumele care au o singură piesă de-mi place, ar trebui să am un studio de înregistrări. Și nici așa nu cred că m-aș ajunge.

SOPA, PIPA sau ACTA. Mai vine și Google-ul cu noua politică de confidențialitate; cică o să știe mai multe despre mine decât Cami. Fie, trec și peste asta. Mai vine și facebook-ul cu noul timeline obligatoriu… Mă simt ca la școală, unde aveam obiecte opționale, da` care erau, de fapt, obligatorii. Mă simt prizonier în propriul meu net. Ce mai lipsește? Să mă trezesc dimineața și să aflu că am parolă la comp; că și-a ales-o singur și tre` să-mi bat capul s-o aflu. Sau nu, pentru că d`asta s-a autoparolat. BRRR! Coșmar de-a dreptul!

Pân` la următorul coșmar, la bună vedere!

Published: January 30, 2012 | Comments: 2

Ne place, da, ne place – p. 113

Pentru toate serile când e… așa; când așa… e stare de fapt. Când nu pot defini decât așa…

Enjoy!

Published: January 29, 2012 | Comments: 0

Biletul la control

Sunt client fidel al taxi-urilor. Din comoditate. Pentru că nu-mi place să împart aerul cu alte persoane multe, pentru că nu-mi place să aștept, pentru că e mai simplu să sun, să mi se dea 3 minute și-apoi s-ajung rapid la destinație. Și pentru c-am mers destul cu mijloace de transport în comun în copilărie.

A fost o perioadă în care aveam abonament. Atunci era bine. Dar mai erau și perioadele în care trebuia să cumpăr bilet. Două capete, două călătorii. Dus-întors. Dar nu făceam doar două drumuri pe zi. Plus că banii de bilet puteau fi puși deoparte pentru o țigară-n plus; pentru o cafea sau pentru o bere. Bilet necumpărat lângă bilet necumpărat, însemna o seară prelungită în oraș. Cum să reziști tentației?

Așa am învățat să stau ”la tiră”. Cu biletul băgat în capsator, sacrificat doar dacă venea controlul.
Așa am învățat că ”a capsa” în Galați nu e același lucru cu ”a capsa” în Cluj. Capsatul în Cluj era sexual; în Galați ținea doar de bilete.
Așa am învățat că poți folosi de multe ori același bilet. Trebuie doar să capsezi finuț, să nu vină controlul să-l rupă, să-l umezești și să-l pui în Larousse. Orice alt volum de dimensiuni mari merge pe post de înlocuitor. Sau să-l calci cu fierul. Biletul arată ca nou, și-l poți folosi de 3 până la 5 ori. Depinde de noroc și de finețe. Culmea iscusinței era să capsezi biletul și să notezi numărul de înmatriculare al autobuzului. Aveai astfel colecția de bilete pentru fiecare mașină în parte. Până veneau gaborii și-l rupeau. Dar ținea vrăjeala.

Singura amendă pe care am primit-o a fost – culmea – în Cluj, după ani de experiență și practică în Galați. S-a-ntâmplat. N-am avut nici o vină. Am fost păcălite de șofer. Evil Șoferu`. Juma` de chirie a zburat pe amendă. La fel de culmea, împrumutată de la proprietar. Bun băiat, Rareș. Încă zâmbesc frumos când mă gândesc la el și la dățile în care ne-a salvat pielea.
Daaar, revenind la bilete, autobuze și amenzi… Aș încerca din nou adrenalina aia cu capsatorul. Da` e mai simplu și mai fără riduri să chem taxi-ul. Vârsta-și spune cuvântul…

Pân` la următoarele nostalgii, la bună vedere!

Published: January 29, 2012 | Comments: 6

Dependență controlată

Bună, sunt Camelia și sunt dependentă de guma de mestecat.
Am început lejer, cu una-două pe zi. Turbo, Minti, OtoMoto. Orice mișca pe atunci. Pentru surprize și pentru senzația de a mesteca ore-n șir. Baloanele cât mai mari și mai zgomotoase erau orgasmice. Mestecam, mestecam, mestecam.

Apoi am trecut pe guma mentolată. Orbit în speță. O lamă pe zi, două lame, și cantitatea a crescut. Acum devorez măcar câte un pachet pe zi. Pastile. Am o scuză: îs fumător. Țigara și pastila. Variantele soft mentolate sau fructate nu mă satisfac. Am încercat chestii și mai mentolate, până m-am gândit că pot obține cancer verde de la ele. Așa că m-am întors la Orbit. Forever.

Mestec constant și discret. De parcă mi-aș ascunde dependența. Nu mă furișez, doar nu-mi place să fie vizibil. Mestec grațios și aproape invizibil.

Da` care-i faza cu mestecatul de gumă cu toată fața? Eventual cu gura deschisă, plescăind evident și exemplificator? Tot maxilarul se mișcă în sensul acelor de ceas. Vezi dinți, măsele, dacă-ți dai interesul vezi până și amigdalele. Mișcare de rotație constantă. Știi cum rumegă cămilele? Cam în stilul ăla.

Prin `50 era o modă să mesteci guma ostentativ. Rebeliune împotriva sistemului, or something. Gumă roz, mestecată la vedere. Chit că vorbeai, cântai sau ascultai. Mușchi în forță. Puțin dizgrațios, puțin golănesc, dar nah, era moda. Reminescențe din `50 în prezent, grav.

În școală n-aveam voie cu gumă. Și-o mascam pe cât posibil. Mai degrabă te prindea mâncând covrigi în oră, decât mestecând gumă. Cu o singură excepție: ora de fizică. Pentru că și profa mesteca gumă. Constant, ca noi. Tic de fumător. Da` nu că mesteca. Avea un stil propriu și personal: mișcare stânga-dreapta. Acum era guma în partea stângă, acum era în partea dreaptă. Dacă nu pricepeai mare lucru din fizică, puteai fi hipnotizat de traiectoria gumei. Stânga-dreapta. Cu timp bine definit. Precizie matematică. Nu se oprea mișcarea aia nici când preda, nici când te încuia cu nu`ș ce întrebare, nici când căuta răspunsul la cine știe ce problemă. Constant ca legile fizicii.

Cu toată dependența mea, mă stresează rumegatul. Mă vizualizez împroșcată cu adn-ul ăluia de vorbește-plecăind; cum scapă din greșeală guma direct pe mine; cum se lipește de orice. BRRRRR! Deci no mestecat vizibil în fața mea.
Și mă mai calcă pe ficați o chestie: ăia de-și scot guma, și-o lipesc pe pachetul de țigări, sau pe capacul de la sticlă. O lasă să zacă acolo ceva timp, și dup-aia o reiau la mestecat. YUCK! DOUBLE YUCK! INFINIT YUCK! Ține-ți guma-n gură. Ai scos-o, la coș cu ea! Nu-i reciclabilă. Pe bune.

Și da, sunt Camelia și sunt dependentă de guma de mestecat. Dacă mă vedeți imitând o cămilă, dați-mi două palme, să-mi revin. Voi aprecia ghiontul.

Pân` la următoarea dependență, la bună vedere!

Published: January 28, 2012 | Comments: 4