O dimineață perfectă – p.3

Ador să dorm. Ador să dorm învelită bine, într-un semi-întuneric, cu mâța caldă și cu vise diverse. Ador să dorm fără limite dar, dacă trebuie să existe, atunci ador să mă trezesc exact când sună alarma, nu înainte. Și nu apreciez deloc dacă-mi întrerupi somnul ăla pentru motive fără motiv.

Așa că dormeam eu adorând să dorm. Era bine cum numai în somn poa` să fie și nici nu-mi venea să mă întorc de pe-o parte pe cealaltă, atât mi-era de lene. Când da, diavolul dimineților mele începe să sune. C-un semi-ochi mă uit. Până să realizez că nu cunosc numărul, s-a oprit. Ei, greșeală-mi zic, și dau să-mi continui somnul liniștită. Din nou. Mai scurt de data asta. Bip. Și sun, nu de alta, dar existau două variante: să fie foarte important, sau să continuie să mă bipăie.

– Bună ziua, mă scuzați că am dat bip, dar aveți un colet și voiam să știu când vă găsesc acasă, și blablabla, adresa, blablabla, coletul, blablabla…

Mult. Mult blablabla, din care n-am priceput decât jumate, dar serios acum, de când firmele de curierat dau bip când trebuie să-ți aducă ceva? În stilul ăsta, și ăia de la Orange or să dea bip când vor să-ți propună un nou abonament…

Evident că a mai sunat o dată când a ajuns, pentru că a încurcat soneriile, și normal că nu răspundea nimeni, și-a trebuit să-mi părăsesc bârlogul pentru a prelua pachetul cu fața mea, care trebuia musai să fie a mea și să se potrivească cu moaca din buletin, și-a fost frig, și i-a luat 10 minute să copieze de două ori seria buletinului, și numai gânduri evlavioase îmi treceau prin cap în timp ce înghețam și băteam răbdătoare din picior…

Și pe bune că am impresia că dacă e să-mi strice din ăștia dimineața se vorbesc între ei să mi-o strice de tot pentru că da, când s-adorm mai vin vreo trei mesaje cu ”vi s-a emis factura” și ”aveți ocazia de a câștiga” și nu mai știu ce altă chestie și da, când finalmente s-au liniștit și-am zis și eu c-apuc să dorm în continuare, a sunat alarma. Hapihapijoyjoy!

Dacă mai are cineva vreo urmă de îndoială, dorința mea majoră e de trei zile. Să dorm, să mănânc, să mai dorm puțin și dup-aia încă puțin și tot așa, până la capăt. Da` se poate? Nu se poate. Că Orange-ul se tot se gândește să-mi strice mie utopia…

Pân` la următorul somn, la bună vedere!

Comments (4)

  1. Ana

    Că bine zici! Şi pe mine a ţinut să mă informeze Orange-ul la ora 9 că plata facturii a fost înregistrată… Regula de aur: închide-ţi telefonul! Dar asta o ştiai deja :)

    Reply
  2. Camelia Bucur

    @Ana – o știu, dar n-o pot pune în aplicare; m-aș simți ruptă de lume…

    Reply
  3. Alexandru Petras

    Si eu urasc faza asta de mor … deci eu nu ador somnul. 6 ore imi sunt suficiente. Dar cel mai tare ma enerveaza cand dorm ziua. Sunt zile cand ajung la 4-5 PM acasa si primul lucru pe care il fac e sa ma bag in pat pentru 2 ore macar (sa-mi revin) si inevitabil alea 2 ore le dorm. Si asta se intampla pentru ca plec pe la 2-3 dimineata, bag 500 sau mai bine de km si mai si muncesc … deci trebuie sa-mi revin din soc.
    Si suna telefonul “Ce faci Alex?” … “Bine … dormeam” “La ora asta?” “Asta e … s-a intamplat ceva” “Nu … eram curios daca mi-ai trimis pe mail raportul x” “Dar e trimis de luni … pe la 4 dimineata … si se numeste mailul Raport XYZ” “La 4 dimineata?” “Pai atunci m-am trezit ca aveam un traseu de facut” “Aaaaa … imi cer scuze … mersi mult alex o sa caut mailul de la tine. Salut” si moooor … e mai usor sa sune decat sa verifice bine in e-mail Simor ca nu pot sa inchid telefoanele …

    Reply
  4. Camelia Bucur

    @Alexandru Petras – ar fi atât de simplu dacă unii ar pricepe că somnul e de respectat. total!

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *