Biletul la control

Sunt client fidel al taxi-urilor. Din comoditate. Pentru că nu-mi place să împart aerul cu alte persoane multe, pentru că nu-mi place să aștept, pentru că e mai simplu să sun, să mi se dea 3 minute și-apoi s-ajung rapid la destinație. Și pentru c-am mers destul cu mijloace de transport în comun în copilărie.

A fost o perioadă în care aveam abonament. Atunci era bine. Dar mai erau și perioadele în care trebuia să cumpăr bilet. Două capete, două călătorii. Dus-întors. Dar nu făceam doar două drumuri pe zi. Plus că banii de bilet puteau fi puși deoparte pentru o țigară-n plus; pentru o cafea sau pentru o bere. Bilet necumpărat lângă bilet necumpărat, însemna o seară prelungită în oraș. Cum să reziști tentației?

Așa am învățat să stau ”la tiră”. Cu biletul băgat în capsator, sacrificat doar dacă venea controlul.
Așa am învățat că ”a capsa” în Galați nu e același lucru cu ”a capsa” în Cluj. Capsatul în Cluj era sexual; în Galați ținea doar de bilete.
Așa am învățat că poți folosi de multe ori același bilet. Trebuie doar să capsezi finuț, să nu vină controlul să-l rupă, să-l umezești și să-l pui în Larousse. Orice alt volum de dimensiuni mari merge pe post de înlocuitor. Sau să-l calci cu fierul. Biletul arată ca nou, și-l poți folosi de 3 până la 5 ori. Depinde de noroc și de finețe. Culmea iscusinței era să capsezi biletul și să notezi numărul de înmatriculare al autobuzului. Aveai astfel colecția de bilete pentru fiecare mașină în parte. Până veneau gaborii și-l rupeau. Dar ținea vrăjeala.

Singura amendă pe care am primit-o a fost – culmea – în Cluj, după ani de experiență și practică în Galați. S-a-ntâmplat. N-am avut nici o vină. Am fost păcălite de șofer. Evil Șoferu`. Juma` de chirie a zburat pe amendă. La fel de culmea, împrumutată de la proprietar. Bun băiat, Rareș. Încă zâmbesc frumos când mă gândesc la el și la dățile în care ne-a salvat pielea.
Daaar, revenind la bilete, autobuze și amenzi… Aș încerca din nou adrenalina aia cu capsatorul. Da` e mai simplu și mai fără riduri să chem taxi-ul. Vârsta-și spune cuvântul…

Pân` la următoarele nostalgii, la bună vedere!

Comments (6)

  1. Rus Bianca

    Tata era client fidel al biletelor calcate cu fierul , dar acum ca s-a pensionat parca se plimba mai putin…Da , in Cluj se dau destul de multe amenzi si dupa ce faci contestatie, ajungi la sora mea la tribunal…sa nu crezi ca scapi:))

    Reply
    1. Camelia Bucur

      hmm… pensionarii n-au abonament gratuit? dacă încă mai calcă bilete, e un fel de dublă adrenalină…

      fără contestație; am plătit și that was that.

      Reply
  2. Adriana

    adrenalina ca adrenalina, dar m-ai facut sa ma gandesc la specimenele de care dau si eu in taxi, suferind de aceeasi “boala”…

    obsedati cu mii de cruci atarnate de parbriz, libidinosi, evlaviosi pana la dumnezeu, zelosi, manelari…eheeeee

    Reply
    1. Camelia Bucur

      clar unii șoferi bat transportul în comun. avantajul e că ajungi rapid și ai prea puțin timp să te ”bucuri” de prezența lor.

      Reply
  3. Tury

    Hehehehehe

    Reply
    1. Camelia Bucur

      acum hehe, că atunci numai hehe nu era…

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *