La-nceput a fost de ce-ul – p.2

De ce te-ai lăuda că ţii dietă cu fiecare ocazie pe care o prinzi? Şi-ai exemplifica frumos, cu iaurt şi cartofi fierţi, cuminte şi regulamentar în văzul lumii pentru ca, într-un moment de sinceritate, să recunoşti că, la 12 din noapte, devorezi sistematic câte jumătate de ciocolată?
Înţeleg dietele, pe bune că le înţeleg. Atât timp cât nu-i vorba de-o dietă veşnică, cu care te lauzi de câţiva ani încoace, fără să se vadă rezultatul. Şi cât timp n-o faci pe eroul: “vaaai, nu mănânc mai nimic; de-abia ciugulesc câte ceva, şi tot mă-ngraş!”
Păi, “ciugulit” înseamnă că ţi-ai tăiat o roşie, cu o feliuţă de brânză şi-asta a fost tot. Nu c-ai gustat câte puţin din cele 20 de chestii pe care le-ai găsit în frigider. Şi-apoi ai mai “ciugulit” şi juma’ de pâine cu un castron de cartofi prăjiţi şi două ouă deasupra. Cu aia hrăneşti o ţărişoară din Africa, nu ţii dietă.

De ce ai apărea în văzul lumii cu un păr nespălat de câteva zile? Înţeleg că nu toată lumea are mania de a se spăla în fiecare zi pe cap; din diverse motive. Dar să nu te speli când el arată jalnic, doar pentru că ţi-a intrat în cap că tre’ să-l speli o dată pe săptămână… Sânge pe pereţi!
Adică, stă în şuviţe, arată ca şi cum o familie de păsări şi-ar fi făcut cuiburi prin el, are o anume textură şi, dacă n-aş şti mai bine, aş putea jura că tocmai ţi-a picat o găleată cu apă-n cap. Nu, nu arată aşa pentru că-i ud, arată aşa pentru că e NESPĂLAT!
Cum pana mea ieşi în lume cu creatura după tine? E ca şi cum n-ai ieşi singur, ai ieşi cu tot tribul de chestii care mişună pe-acolo. N-ai chef să te atingi de şampon, rade-te-n cap! Măcar nu se mai vede când ţi-a fost lene…

De ce ai lăsa resturile de mâncare pe masă, în sala de mese, când ştii că n-o să le mai mănânci never ever? Adică, de ce n-ai face doi paşi mai la stânga şi le-ai decarta în coşul de gunoi? Juma’ de măr muşcat, cu cotorul la vedere, un colţ de corn puţin învechit, un strugure pe trei sferturi devorat – lăsate să troneze liniştite.
C’mon! Că le laşi aşa acasă, problema ta; da’ e cumva dezgustător să vezi resturile unora împrăştiate peste tot.
Nu-i ca şi cum drumul până la coş ar fi Golgota. E la câţiva cenimetri mai încolo. Întinde mâna şi eliberează-le. Şi scapă-mă şi pe mine de groaza de a mai vedea mâncare semi-digerată plutind fericită peste tot…
Da’ unii nu pricep nici dacă le baţi un cui în cap; părerea mea.

Pân’ la următoarea dilemă, la bună vedere!

Comments (2)

  1. zanatate

    Da, felicitari pentru aceasta postare care este aplicabila multor persoane! Si am convingerea ca parte dintre ele vor intelege in cele din urma… daca vom promova un stil de viata sanatos, dar nu doar la nivel nutritional, ci si la nivel mental, asa cum ai facut tu!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      mulţumesc…
      cu toate că eu nu promovez, eu mă amuz sau îmi fac nervi. dar da, dacă unii înţeleg ceva-ceva până la urmă, tot e de bine.

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *