Crimă cu premeditare

După ce s-au rugat cu lumânări şi dansuri în jurul focului să fie zăpadă, zăpadă a fost. Îndeajuns încât să se sature. Să le iasă şi pe urechi. Da’ acum e frumos, şi soare, şi deja văd ghiocei şi pomi înfloriţi, şi bye-bye iarnă!

Bye-bye iarnă, da’ cu zăpada cum rămâne? Că se topeşte. Am trecut peste faptul că-s bălţi, şi-un soi de amestec ciudat de noroi cu încăzăpadăaproapegheaţă, şi că tre’ să ţopăi graţios ca să ajung la destinaţie. Da’ cu zăpada de pe case cum rămâne? P’aia cine o dă jos?

Da, se topeşte, dar se topeşte cu direcţie. Adică începe aşa, uşor-uşor, c-un plan malefic, şi-alunecă spre marginea acoperişului şi ferească sfântul să pice când nu-i nimeni pe stradă! Noo, aşteaptă, aşteaptă şi pică exact pe cineva. Sau cumplit de aproape de cineva. Oricine.
Şi-n teoria conspiraţiei, m-am prins eu că toate maldărele de zăpadă m-aşteaptă pe mine. Să-mi pice-n cap, să mă cocoşeze puţin, să reuşească nereuşibilul, adică să mă transforme-n om de zăpadă. Scăpam de bulgăreală şi mozoleală cu zăpadă când eram mică, aşa că ştiu sigur că vrea să-şi ia revanşa pentru anii în care m-am ferit.

Plus că cică unu’ a fost asasinat de-un ţurţure. Cine se uită aşa, de la distanţă, şi cercetează toate casele pe sub care va trece pentru a nu se întâlni cu ţurţurele ucigaş? Da’ noroc că nu ştiu prin ce minune ţurţurii sunt absolut inexistenţi pe strada mea. Doar dacă n-au ajuns la nivelul ăla, în care-şi provoacă invizibilitate, ceea ce ar fi culmea parşivităţii din partea lor…

Mă rog, să zicem că nu-s. Nu există. Da’ tona de zăpadă tot e. A dat-o Bucur jos. Tot mai e! Toate celelalte case îşi expun deja ţigla la soare. A mea parcă a adunat ce-au dat alţii jos. Şi zâmbeşte crăcănat la mine, şi mă pândeşte când trec. Noroc că-s rapidă şi ştiu la ce să mă aştept! Na-ţi-o p’asta, zăpadă! In your face!

Dar dacă dispar prea multe zile, sigur m-a prins…

Pân’ la următoarea manie, la bună vedere!

Comments (4)

  1. Cudi

    Ok. Presupunem ca ma fericeste un turturel si se-nfige unde-i cazul. Atunci, oare atunci, voi fi apta?!
    P.S. Iti scriu de la Urgenta. Am dat-o-n bara si cu poleiul, nenorocitii astia nu-mi ghipsuiesc membrele desi am invocat aderenta la camelianism. Unii nu pricep, orice-ai face.
    P.P.S. O sa lipsesc o vreme. Anunta astia cod rosu de avalanse asa ca merg cateva zile la munte. Tine-mi pumnii, nu vreau sa te dezamagesc!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      – trebuie să fii doar rănită, nu şi kaput!
      – hmmm… e necesară intervenţia guru-ului, sau te-au crezut până la urmă? :D
      – îi ţin, îi ţin! fii atentă, cu cât e mai mare vânătaia/julitura, cu atât e mai şmecher!

      Reply
  2. Rus Bianca

    Azi am asistat, timp de vreo 10 minute pana mi/a venit tramvaiul, cum un tanar pana in 23 de ani, care manuia f bine un mini buldozer, si lua zapada de la noi de pe strada. Lua zapada si o punea in ceva remorca, si cred ca statea cam juma de ora la o gramada. La cate mii sunt in Bucuresti, ma intreb…cati muncitori sunt necesari si cate masini si cat timp sa ia macar gramezile mari?
    Cat despre turturi, eu era sa fiu ingropata o data in zapada asa, prin urmare o sa mergem in spatele masinilor pe sosea :))

    Reply
    1. Camelia Bucur

      simplu: se topesc înainte!
      zilele astea chiar am mers prin urme de maşini; la propriu.

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *