Pisica – p.3

Dacă mă mut mai încolo, va veni din ce în ce mai aproape. Din ce în ce mai în mine. Chit că restul patului e mare și gol, chit că un calorifer ar fi mai cald, chit că afară e caniculă.
Vine după mine cu toate că-s colțuroasă și inconfortabilă. Astea-s detali pe care preferă să le ignore, doar ca să fie lângă mine. Cât mai parte din mine.

Nu se supără dacă am cele mai crunte insomnii. Dacă mă-ntorc de pe o parte pe alta, și-i deranjez somnul, și-o mai împing, și-o mai stresez, poate-poate reușesc s-adorm. Toarce-ncet și cald. Îmi spune povești până când adorm total. Și-abia atunci adoarme și ea. Somn pisicesc.

Și nu se plictisește, oricât de mult timp aș petrece sub duș. Și-ar împărți mâncarea ei cu mine, dar întotdeauna sfârșim prin a înjumătăți porția mea. Dacă e pe gustul ei.

O pisică are căldura de care ai nevoie. Pe măsura mărimii ei. Atât cât poate da. Iar dacă nu-i de ajuns pentru tine, nu te gândi că-i din vina ei. Dac-ar putea, s-ar da de trei ori peste cap și-ar renunța la vieți din cele nouă, doar pentru tine. Cum nu poate, toarce frumos; să te facă să zâmbești…

Pân` la următoarea mângâiere, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *