Actele la control

Am avut buletin din ăla cu foi și poză lipită în care, orice ai face, tot nașpa ieși. De fapt, în toate pozele de buletin ieși nașpa, doar dacă nu ești doamna bine din fața mea, respectabilă și cu guler de blană care, în epoca digitalului, a refuzat vreo cinșpe poze, doar pentru că nu-i ieșise gulerul ok.

Cred c-a fost ultima serie de buletine-cărticică scoase la vremea aia și nu l-am schimbat până la 24. De lene, c-aș fi putut să-l schimb de-o mie de ori și să scap de coperți, ștampile, vize ascunse și alte d`astea. Da` eu nu și nu. Eu cu el și el cu mine.
Dup-aia, cartela și-a pierdut farmecul. Abțibild la votare, schimbi adresa, schimbi și cartela, fără inimă strânsă că l-ai uitat în haină, și-ai dat haina la spălat, și pe el nu-l găsești, și mașina spală, spală cu spor, și-i posibil să-l usuci dup-aia cu fierul de călcat, da` noroc că nu era în haină era în geantă, și scoate fierul din priză, asigură-te că l-ai scos, pleacă de-acasă și-apoi stai cu grijă că nu mai ții minte dacă l-ai scos sau nu, și toate astea dispărute, odată cu apariția cartelei.

Pașaport n-am avut, cu toate că mi-am dorit, iar permisul e și el plasticat, modern și total într-un sertar. Îl păstrez cu grijă, așa cum mi-a zis polițistul care mi l-a dat. Bine, nu cred că el se referea la condițiile de depozitare, da` nu-l mai știu ca să mă duc să-l întreb.

Și-am mai avut ecusoane, insigne, carnete de student, cartele de acces, cartele de interfon, cartele de telefon, ba chiar și carte de alegător cred că am pe undeva. Dar nimic, NIMIC nu se compară cu buletinul rustic și rufos de la 14 ani. Și cu senzația ”mamă, ce persoană matură și responsabilă sunt acum; să curgă înghețata și limonada!”
Vreau buletin din ăla și 14 ani din nou. Pentru o zi de young again.

Pân` la următoarele amintiri, la bună vedere!

Comments (7)

  1. Camelia

    Cati din noi nu ar vrea sa mai ntoarca timpul inapoi,cu amintirile cele mai frumoase si naive ale tineretii,credeti ca suntei singura?

    Reply
    1. Camelia Bucur

      da` eu nu vreau decât pentru o zi

      Reply
  2. Radu

    Ah, si mie mi-e dor de carnetul ala cu poza alb-negru din care imi zambea un pusti desi tanti de la politie ii ceruse sa fie serios. Dar de pustiul de 14 ani nu imi este dor. La naiba cu cosii, angoasele si refuzurile. Imi este asa de bine adult…

    Reply
    1. Camelia Bucur

      hmmm… cred c-am uitat să precizez că vârsta de atunci, mintea de acum…

      Reply
    2. Radu

      Aaa…pai asa mai vii de acasa Camelio! Vreau si eu dar nu o zi ca tine ci o sapatamana.

      Reply
    3. Radu

      asa mai merge

      Reply
    4. Camelia Bucur

      cerem o săptămână și, după negocieri, ajungem la 3 zile. ce zici?

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *