Roter sand

O durere de cap și două aspirine. Caut aspirina cum căutau alții, demult, aurul. Toți banii mei pentru o aspirină. Ba nu, pentru două. Una nu-i de-ajuns. Sau un ketonal. E de ajuns unul. Unul sau două și să dorm. Măcar juma` de oră. Bolnăvicios, ca atunci când prinzi o pauză de la febră. Somn de boală. Nu mai poți ține ochii deschiși, nici capul drept. Somn ca să uiți că te doare. Ca să nu mai doară.

Cea mai cumplită durere e mereu cea pe care o ai în momentul ăla.
Când nu te doare nimic, cea mai cumplită e aia de măsele. Când regreți că n-ai patentul lângă tine, s-o scoți, s-o arunci și, odată cu ea, s-arunci tot răul.
Urmată îndeaproape de aia de cap. Să-l deșurubezi, să-l scoți, să-l arunci și, odată cu el, tot răul. Când auzi cum se lovește creierul de craniu. Biluțe de plumb. Creier de plumb.

Nisipul roșu și două cartușe. Sună mai bine în germană. La fel ca Eine Liebe zwei Pistolen. În germană totul sună mai dramatic. Chiar și durerea. De orice fel. Ca și cum, la capătul fiecărei dureri, nu te-ar aștepta somnul care să te vindece. De fiecare dată te-așteaptă două cartușe.
De-asta-mi place cum sună în germană, dar cum se traduce în română. Puțin mai cald. Puțin mai puțin dramatic. Trece cu două aspirine. Sau un ketonal.
Restul ți-l ostoiești fără pastile. Cum știi tu mai bine.

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *