Noi în anul 2000

Coate julite și genunchi zdrențuiți. Dorința de a rupe coaja de pe ”rană”, tăieturile dezinfectate cu salivă, șosetele de praf. Pișcăturile de țânțari peste care făceai cruce adâncă, cu unghia, ca să nu te mai mănânce. Frunze acrișoare, mâncate fără teama c-ar putea fi iederă. Florile de mâna maicii domnului, sacrificate pentru c-aveau nectar dulce. La fel ca și alea de cătină. Pete de agude pe tricoul alb, de-abia îmbrăcat. Mustăți de-nghețată de ciocolată și ”nu primesc abon”. Gorgoaze cu sare, apă băută pe ascuns, că altfel erai în pericol de-a face pneumonie, orice pietricică care devenea comoară, nimicuri adunate-n pungi și uitate cu anii prin sertare, poze doar la premieri, aniversări sau concedii, aceeași pereche de teniși purtată până se rupea, haine de joacă strict despărțite de alea ”de oraș”, pământul scârțâind între dinți, pentru că fructele nu se spălau, se ștergeau doar de tricou, pistoale de polistiren și șotron desenat cu bucata de cărămidă.
Copilăria mea.

Nu spun că-s copil și nu adult. Îs un adult cu sclipiri de copilărie. Și nu-mi aduc aminte de asta doar de 1 iunie. O știu în fiecare zi. Când mă entuziasmez la ideea de adventure, când îmi iau un tricou care-mi place maxim, când mă-ntind după corcodușe încă necoapte, când povestesc, când nu-mi place să am febră, dar e bine pentru că ești alintat dacă ești bolnăvior; când mă prind că nu-nțeleg nimic din factură, dar o plătesc pentru că trebuie, când evit cuvântul ”responsabilitate”, când nu pot păstra supărarea pentru că prefer să râd de lucrurile serioase, când încă mai am nostalgia mersului descălțat prin iarbă.
În fiecare zi.

Deci nu voi spune ”la mulți ani copilului din tine”, pentru că ziua mea e în fiecare zi în care sunt eu. Și-n care creez amintirile, nu le retrăiesc doar în gând. Nu doar pe întâi ale lunii iunie.

Pân` la următoarea amintire, la bună vedere!

Comments (4)

  1. Adelina

    O, copilaria ta nu e atat de departe precum crezi. Si eu am prins coaja de pe rana, florile cu nectar dulce, pete de agude, sotron cu caramida, hainele separate si restul. Ba as putea adauga: corcoduse mancate din floare, la fel si ciresele, catarat pe gard ca sa furi mere dulci, caise, prune. Facut leagan din orice sfoara gasita pe drum si legata bine de crengile unui copac mare, facut “cort” din paturi aduse de acasa si puse pe crengile de jos ale aceluiasi copac. Mancat vita-de-vie. Si cate si mai cate. Cred ca de acum, generatiile se vor schimba.

    Reply
    1. Camelia Bucur

      depinde ce înseamnă ”departe”. sau cât de mult crezi c-o poți păstra.
      dar generațiile s-au schimbat deja…

      Reply
  2. Inache

    și mai ales când suni la ușile vecinilor, noaptea, și apoi fugi râzând și chicotind, nu? :D

    n-am mâncat cârcei , probabil pentru că nu aveam viță-de-vie pe la bloc, iar gorgoazele erau ronțăite direct din copac, fără sare. în rest, e exact cum scrii tu. :)))

    Reply
    1. Camelia Bucur

      mai ales! :)))

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *