Copil à la Bourguignonne – p.2

Eu chiar am așteptat să vină vara. Să fie cald, soare, să se plângă lumea de caniculă și mie să-mi fie numai bine, să-mi scot garderoba la plimbare, să văd marea, să mă prăjesc ca un crap gras la soare. Am așteptat-o cu tot sufletul meu de copil.

Ce n-a luat inocența mea în calcul e că vara vine și vacanța. Și n-am eu treabă cu vacanța celorlalți. Nici măcar cu a ălora pe care trebuie să-i ocolești, pentru că se-adună ciotcă-n fața unui bloc și stau la o sămânță și-o doză de bere. Nici măcar cu grupuri-grupulețe de adolescenți în devenire care vorbesc TARE și-mi ocupă masa pe terasă. Eu am treabă cu dușmanul de la mine din curte.

Da, dușmanul a revenit, pentru că e vacanță, pentru că nu mai merge la GRĂDI, pentru că s-a gândit că poate mi-e dor de fețișoara angelică, care-l face pe Bucur să suspine cu gândul la good old days, când eram mică și fraieră.

Pe la ora 10 dimineața, dușmanul n-avea somn. Și-a ieșit să se joace. Și nu știu ce a putut să aibă copilul ăla, încep să cred că e posedat sau alcoolic, una din două, că juma` de oră pe ceas a țipat o singură chestie: ”mamaIe”! Cu accentul pus pe I, încât să-mi sară mie creierii pe pereți. Și, din când în când, dând-o în plâns din ăla isteric, fără lacrimi, eventual cu bătut din picior. Și mamaI nu apărea, și plodu` striga, și-mi venea să-l strâng de gât, să îi spun în pana mea, dorm, taci dracu` din gură dacă nu vrei să vină bau-bau, Freddy Krueger și toți monștrii posibili la noapte, să-ți mănânce ficații și ochii, și corbii să se îndestuleze din stârvul tău, după.
Da` asta ar fi însemnat să mă pun rău cu vecina, care n-are nici o vină că plodul urlă, așa c-am închis geamul și mi-am sigilat nervii în cameră.

Dimineață, l-am întrebat angelic pe Bucur dacă eu eram la fel de isterică. Răspunsul a venit prompt:
– Păi, nu-ți luai una peste ochi?

Concluzia: nu folosiți bătaia pentru că e ruptă din rai. Dar păstrați-o acolo, și dacă vedeți dușmanul, aduceți-vă aminte că, atunci când erați de vârsta lui, nu era nevoie să fiți bătuți. Știați instinctiv că datul cu fundul de pământ ar implora o palmă la fund. După ce erai ridicat de pe jos.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!

Comments (6)

  1. Laura Trisca

    :))))))))))) super!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      ms, ms :)

      Reply
  2. olimpiu vinteler

    =))))))))
    nasol pentru tine, eu aici pe strada unde locuiesc am 7 dusmani si jumatate, toti INDIENI, dupa o vreme te obisnuiesti….

    Reply
    1. Camelia Bucur

      eu tot aștept să crească; da` refuză cu desăvârșire

      Reply
  3. Inache

    data viitoare, ieși afară cu păru’ vâlvoi, ia-l de mânuță fără să zici un cuvânt, uită-te criminal la el și du-l la mamai-sa! sigur n-o să te mai deranjeze după… :D

    Reply
    1. Camelia Bucur

      văleu, vreau să mai am viață cu vecinii după :)))

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *