Fum

…și-o ultimă țigară, uitată… însetată să tragi din țigară… aprinde o țigară, tu nu mai… ca un fum de țigară, sufletul… o să ne amintim la o țigară…
Greta Garbo fumând. Mult. Marlene Dietrich. Catherine Deneuve. Toate nonșalant cu țigara-n mână. Fum suflat senzual. Femei îmbrăcate-n fum. Femei dureros îmbrăcate-n fum. Nu-i în nimic mai multă tristețe decât în femeia care fumează, cu privirea pierdută, în gândurile ei. În tristețea din care tu scoți o poveste. Nu-i în nimic mai multă senzualitate decât în felul în care suflă fumul. Nu către tine. Către departe. În ea – dorința de a fuma. În fumul ce-l expiră – totul de care vrea să scape.

Femei care fumează feminin. Nu alea care trag din țigară ca birjarii și țin țigara de parcă ar fi spart șapte cartiere înainte. Femei care țin țigara ca o dezmierdare. Pomeții desenați când inspiră, gâtul alungit, sculptat când expiră. Expiră-n sus, ca atunci când îți pui o dorință și cauți steaua căreia să i-o încredințezi.

Toate versurile sunt în jurul unei țigări, toate discuțiile se duc la o țigară, toți nervii se citesc în ritmul în care fumezi. Țigara ca o rugăciune. Greta Garbo era frumoasă. Greta Garbo e frumoasă. Greta Garbo e sublimă în felul în care se-nconjoară-n fum.

Fumez nu pentru sublim. Fumez pentru mine. Sublim e momentul în care-ți aprinzi cea din urmă țigară.

Pân’ la următorul fum, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *