Twin bed

După ce am văzut Twin Peaks am avut o teamă teribilă de paturile așezate pe mijlocul camerei. Cu ambele margini libere, cu subpat de unde putea ieși pititcul ăla îngrozitor, care să-nceapă să cânte și să danseze și dup-aia ZBANG! să-ți ia glanda.
Bine, presupun că aș fi făcut infarct înainte de a-mi lua glanda, dar teroarea există, fără îndoială. Așa că i-am rugat pe-ai mei să lipească patul de perete, să nu mai aibă două margini. Cum Bucur e la fel de sensibil la terori ca și mine, dorința mi-a fost îndeplinită.

Ani la rând n-am mai avut contact cu paturi malefice. Până săptămâna trecută. King size bed, aranjat, ordonat, comod, genial. Cu două margini. Când l-am văzut, mi-a înghețat sângele-n mine. Deja auzeam piticul fluierând. Clar stătea ascuns sub pat. Clar mă pândea rânjind amenințător, cu dinții plini de sângele victimelor anterioare, cu apetitul deschis de crimă, cu gândul de a mă prinde, a mă toca mărunțel și dup-aia, după ce m-a făcut sos bolognese, să se-nfrupte mulțumit, în patul meu king size, din mine.

Noroc cu multitudinea de lumini din cameră. Știam că nu poate ataca decât pe lumină difuză. Așa c-am aprins toate becurile. Am controlat dulapurile, subpaturile, baia, dupădraperiile, tot. The coast was clear. Îl simțeam acolo, așteptând să fac greșeala de a mă simți în siguranță și să sting lumina. Dar n-a fost așa. In your face, pitic dezgustător!
Ce nu știa piticul e că am ani de antrenament de dormit cu lumina aprinsă. Nu e obositor pentru mine, adorm liniștită și zâmbitoare, poate mă și bronzez la lumina becului.
Supraviețuirea cere sacrificii.

Și, ca să nu creadă că mă tem, nici măcar nu mi-am făcut cort din pătură, nu m-am pitit într-un colț de pat, nu m-am ghemuit înfricoșată între perne. Am profitat de mărimea patului ca și cum nici nu m-ar fi pândit vreun criminal însetat de sânge de undeva, din colțurile mai întunecate ale camerei.
M-am trezit în viață. I-am râs în nas odată cu soarele. Ziua venită, și-a pierdut puterea și-a rămas înfometat.

Într-un fel mi-e milă de el. Dar, cine știe, poate spre norocul lui următorul care-i va trece pragul nu va ști faza cu lumina și, finalmente, se va îndestula din trupurile neștiutorilor, care ignoră avertismentul patului cu două margini.
Beware, he`s waiting!

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!

Comments (9)

  1. Ana

    Incredibil! Tu şi cu surorile mele nu aveţi de gând să scăpaţi de fricile astea niciodată :)) Uită-te şi la un serial cu Superman, poate găseşti antidotul :P

    Reply
    1. Camelia Bucur

      am scăpat de ele; dovada: pot scrie despre. dar ceva-ceva tot rămâne. și batman se uită sub pat când nu-l vede nimeni ;)

      Reply
  2. SinChronic

    Genial!… Da, ştiu, nu e întâmplare şi nu e prima dată! Mulţumesc!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      pentru o nouă manie?

      Reply
  3. SinChronic

    Poate. Cine ştie?!… “Bufniţele nu sunt ceea ce par a fi.”

    Reply
    1. Camelia Bucur

      și nici râurile către Hades

      Reply
    2. Liz

      “these aren’t the droids you’re looking for”

      Reply
    3. Camelia Bucur

      but who are they?

      Reply
    4. SinChronic

      @Liz: Dumneavoastră reuşiţi să transformaţi un zâmbet într-un hohot de râs.

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *