Cartea marilor vacanțe

Recitesc Medelenii, pentru a țâșpea mia oară. Dacă aș vrea să mă dau mare, aș spune că recitesc Kant și vreo carte care-a devenit best-seller peste noapte pentru că spune adevăruri general valabile, pe care le-a văzut oricine, dar pe care nu oricine le-a și scris. Pentru că-s banale. Gen Coelho.

Am citit cărți stupide, cărți simandicoase, cărți ușurele, banale, plicticoase, de aventură, drama, romance, istorie; romane la modă în perioada aia, clasici, contemporani, foarte contemporani; prețioși, deprimați, veșnic neînțeleși. De-a valma.

Recitesc Medelenii pentru că mă relaxează. Nu e în trend și nu e foarte de bon ton să spui asta. De bon ton e să dai titluri pompoase și nume de autori obscuri sau cunoscuți pentru că erau rebeli, nu pentru că scriau bine. Sau foarte intelectuali.
Aveam o colegă care avea veșnic după ea un volum din Kant; sau din Jung; sau din oricare dintre ăștia deștepți. Că dădea bine să citești chestii deștepte în timp ce beai o bere cu fundul pe bordură. Dă bine să te creadă lumea citit.

Dacă spui că citești Medelenii o să primești o sprânceană ridicată și te mai și întreabă vreun deștept dacă n-ai citit-o la vremea ei, adică prin gimnaziu. Ba da. Am citit-o în clasele primare. Și-am recitit-o măcar o dată pe an, de atunci încoace.
Am citit chestii ciudate, chestii pufoase, chestii care debordau de informație, de sentiment, de înțelepciune și, când le terminam, mă-ntorceam la Teodoreanu, sau la Tudoran, sau la Jules Verne. La copilărie.

Mă enervează ăia care fac o figură constipată și consternată când spui că nu ți-a plăcut nu`ș ce megacarte, cu nu`ș câte premii și mii de fani, gen La métaphysique des tubes. Că n-ai priceput nimic din ce voia aia să spună acolo și ești puțin retard și cam simplu, așa, în gândire. Nu, frate. Poa` s-o laude o lume-ntreagă, dacă mie nu-mi place, asta e. Nu tre`să-mi placă pentru că zic alții că e bună. Și mistică. Și interesantă și premonitorie.
Chestiile care se vor foarte inteligente și foarte epatante, mă lasă rece. Baudelaire dacă ar fi scris acum, m-ar fi lăsat rece. Și Lautréamont. Până și Bacovia. Atunci era ceva. Acum, tot aia.

Iar argumentele alea care-ți spun că e genială pentru că descrie într-un mod realist, intens și macabru o scândură de călcat rufe mi se par puerile. Mai puerile decât Medelenii mei.
Texte pentru că, probabil, nici pe tine nu te-a încântat prea tare, dar pare funky să recunoști. Ai pica de pe tronul ăla înalt dacă ai spune că nu-ți place literatura la modă. Sau ai crește în ochii mei.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!

Comments (8)

  1. Miss I.

    Eu am citit Medelenii abia vara trecută (that is când am terminat liceul) și am primit sprâncene ridicate pentru că n-am citit-o în școala primară sau gimnaziu. Like I care. Mi-a plăcut enorm vara trecută, m-a făcut să mă simt bine? I can’t see the problem then.
    Și eu plănuiesc să recitesc Cireșarii cât de curând. Pentru că pot! Lectură plăcută!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      Cireșarii – rererecitit acum o lună. Next project – Cișmigiu and co. și Scrisoare de dragoste.

      Reply
  2. Mihaela ( Catwoman)

    :)cartea mea de suflet, alături de “Toate pânzele sus”:)

    Reply
    1. Camelia Bucur

      unele cărți rămân pe sistem

      Reply
  3. Aidarath

    Cand mi se ineaca toate corabiile sau ma-nabuse amarul – ,,Toate panzele sus” si ,,Joia dulce”

    Reply
    1. Camelia Bucur

      Dă și mie ,,Joia dulce” că n-am citit-o.

      Reply
  4. maya

    De cate ori vreau sa plec in lume recitesc partea aia cu avocatura din vremea lor si cum nimic nu s-a schimbat ma calmez si imi aduc aminte de la ce carte mi se trage mie prezenta in sistem. Carti de buna dispozitie recitite pana se tocesc la mine sunt alea de Vlad Muşatescu

    Reply
    1. Camelia Bucur

      clar de trecut pe lista ”de recitit”!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *