7.30

Dimineața e senzația de frig. Senzația că vrei să te-nvelești în cea mai călduroasă pătură și să-ți faci cafeaua așa, învelit. Pătură mergătoare. Să schimbi căldura patului cu căldura care te va trezi.

Dimineața e o pisică somnoroasă, care se uită la tine c-un singur ochi. După care adoarme la loc, pentru că ea e pisică și tu nu și pentru ea leneveala de-abia începe.

Dimineața e miros de cafea proaspăt râșnită, aromă de pâine caldă, de-abia scoasă din cuptor, parfum senzual de corp care visează încă, aromă iute, de primă țigară, gust de pastă de dinți și moliciuni de răsfăț. Ca djinul care iese din lampă fără să-l fi chemat, și djinul e femeie care se mulează dorințelor tale și te amăgește cu dulci promisiuni de mai bine.

Visez încă. Cu ochii deschiși. Eyes wide shut. Un film în care joci, pe care nu-l pricepi și-n care nu te recunoști. Pe care continui să-l inventezi. Un scenariu pe care-l scrii cu doi pași în urmă. Care nu știi cum se va termina. Poți spera că vei scrie ce vrei să joci. Și-s degetele tale care scriu scenariul și degetele tale nu vor să-ți asculte gândurile. Trăiești în scenariul altuia. Al altui eu.

Dimineața asta are parfumul leneș al calmului. Adânci sunt apele liniștite. Și-adâncă e tăcerea obsesivă. Simt dimineața asta prin toți porii. Ca pe prima dimineață din restul vieții mele.

Pân` la următoarea dimineață, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *