Altfel de toamnă

Piure de castane. Bun piure-ul de castane. Bun și piure-ul de cartofi, nu zic nu. Cald, frecat cu unt, cu un praf de piper deasupra și cu bucăți de cașcaval tăiate leneș. Mâncat cu lingura, neapărat, pentru că farmecul piure-ului e să-l mănânci din castroane cât mai mari, cu lingura, nu cu furculița. Furculița îi rupe din magie.
Daaaar, bun piure-ul de castane.

Și castanele coapte. Castane coapte care-ți încălzesc cald mâinile. Care te fac să zâmbești, pentru că amintirile alea te țin în viață. Amintirile te țin în viață. Castanele coapte sunt dintre amintirile alea. Mâna caldă de la castane. Mâna caldă și zâmbetul încălzit de amintiri.

Castanele nu-s numai de mâncat. Din castane poți face jucării. Din castane și chibrituri. Joc din copilărie pe care-mi vine să-l repet de fiecare dată când văd castanele și mă feresc, pentru că o castană care-ți pică-n cap numai plăcută nu-i, dar e mai mare plăcerea s-o găurești după, transformând-o într-un cățel simpatic.

Anotimpul castanelor e anotimpul în care-ți vine să cânți Wake me up when september ends. Nu pentru că vrei musai să se termine septembrie. Pentru că, după septembrie, vine miezul toamnei. Și chiar dacă nu-ți place frigul, miez de toamnă înseamnă cuibărire plăcută, cald de pătură, cald de eșarfă, cald în interior, când tot exteriorul e frig. Și-nseamnă că a mai trecut un timp și uneori îți place să treacă timpul. Te vindecă. Te vindecă la fel ca un ceai cald când ai început de guturai.
Îmi place miezul de toamnă pentru că poți bea ceai cald fără să te frigi și poți uita răcelile trecute fără să ai una nouă.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *