Miam-miam bun

Sunt egoistă. Știu și m-am obișnuit cu ideea. Nu-mi place să-mpart. Nimic. Decât să-mpart, mai bine-mi mănânc mâna. Am și eu, ca tot omul, excepții, dar nu despre accesele mele de larghețe și altruism e vorba azi.

Pe lângă faptul că nu-mi place să împart, am oroare să mi se ceară ceva. Nu contează că-i un covrigel dintr-o pungă de covrigei frați, un cartof sau o clătită. Nu-mi place să mi se ceară. De obicei sunt binecrescută și-ntreb care dacă vrea. Atunci e ok să zici da. Înseamnă că-s în dispoziții mărinimoase și nu-i nici un pericol de moarte. Nu te pândește nici o primejdie să iei din mâna mea. Îs un soi de câine dresat: când îmi dau eu mie voie, sunt foarte inofensivă; altfel sunt un pitbull dezlănțuit.

Există chestii împărțibile. De obicei alea pe care le poți lua cu mâna liberă, fără să te murdărești: bomboane, ciocolată, țigări. Și unele pe care nu le-aș împărți decât dacă sunt în stare să folosesc aceeași lamă cu tine, fără s-o sterilizez înainte. Gen mâncarea care se mănâncă cu lingura sau cu furculița, din farfuria din fața mea.

Cum să vii, mă, să ceri din farfuria altuia, după ce ai mai gustat din vreo două farfurii înainte? Când – repet – nu ești din categoria privilegiată cu care mi-aș împărți lama?

Argumentul suprem e pofta. Că mori de poftă, că crăpi, că te zvârcolești dacă nu guști. Da` ia-ți, frate, o porție numai a ta și bălăcește-te acolo. Bălăceala în mâncarea proprie e permisă și justificabilă. Bălăceala în mâncarea altuia e orgie, fără consimțământul tuturor. 

Iei o furculiță. Guști din mâncarea ta. Bagi furculița adânc în gură. Ceri din mâncarea altuia. Îți lingi furculița bine de tot înainte, doar n-ai vrea să-i contaminezi mâncarea lu` ăla cu ce mănânci tu. Bagi furculița băgată anterior în gura ta, în mâncarea altuia. Miam-miam, bun. Și mai ceri și la a terța persoană. După ce lingi bine furculița, ca să nu amesteci felurile de mâncare între ele. Miam-miam, bun. Și revii la farfuria ta.

Bine, tu poate n-ai nici o problemă. Poate ăla de la care ai gustat, nu și-a băgat încă furculița în gură și dup-aia în mâncarea lui. Da` dacă da? Atunci e un soi de amestec de informații genetice, un cocktail de ADN care mișună prin vreo trei farfurii? Dacă ai putea face copii doar prin amestec de salivă, ați fi toți 3 însărcinați, fiecare cu copilul celorlați doi. Simplu, matematic.
Nu permit furculițe străine în mâncarea mea decât dacă mi-ar plăcea ca copilul meu să semene cu tine. Altfel mă simt violată. Cu furculița.

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!

Comments (11)

  1. Dragomir Daniel Valentin

    Ai foarte mare dreptate, nu consider asta un egoism ci o lectie de bun simt. Parerea mea.

    Reply
    1. Camelia Bucur

      unii nu sunt foarte convinși…

      Reply
  2. Anonymous

    Cubur…cat de bine le zici tu!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      i know, right?

      Reply
  3. Florin

    E bine ca-si lingea “decit” furculitza lui proprie:))) De fapt le spala in stil pisicesc, nu?

    Reply
    1. Camelia Bucur

      asta ar fi fost culmea, să vrea să și lingă furculița altuia!

      Reply
  4. pederanger

    clar nu.

    Reply
    1. Camelia Bucur

      clar da.

      Reply
  5. copil enervant

    :)))))))

    Reply
  6. Natural

    Pofta buna la Page Rank :)

    Ai de la mine o nominalizare, dar si o leapsa de … Page Rank.

    Te bagi la leapsa sau la un comentariu?

    Reply
    1. Camelia Bucur

      :)) e același

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *