Nunta de argint


”Era frumoasă, Doamne, era frumoasă. Iubea ciocolata mai ceva ca un copil orfan, purta brățări din covrigi calzi, pierdea constant la șah și nu știa să-și picteze unghiile cu ojă.
 Am logodit-o cu mine și cu inel de jucărie.”
Tata e scriitor de familie. Adică, o dată la câțiva ani, strângem bani să-i publicăm o carte. O cumpărăm tot noi, o citim tot noi, plus câțiva colegi pensionați și o vecină rămasă văduvă de război.
Mama e muza tatei din `74. A fost muza lui încă din diminețile cu covrigi calzi, stații reci de tramvai, cozile nocturne la lapte și pâinea pe cartelă.
A fost muza lui logodită cu inel mic și verde din plastic, cumpărat în joacă, dintr-o librărie încă deschisă seara. Dar tata l-a împachetat frumos, în folie de la ciocolată.
A rămas muza lui și în fotografia de nuntă, cu verighete împrumutate, rochie albă fără perle și diademă fără cristale.
Au trecut 25 de ani.
Dragă jurnal…
25 octombrie
Concediul înseamnă câteodată Galați, părinți și Dunăre.
Lui îi place șahul matematic pe o tablă veche, ea e matematică în ingredientele pentru ciocolata de casă. El recunoaște un vin nobil după aromă, ea își dorește un parfum cu aromă nobilă.
De câteva zile îl surprind admirând prin ochelari inele adolescentine de pe site-uri care laudă, promit și garantează o poveste sau măcar reconstituirea unei povești de dragoste.
Îl privesc amuzată. Îmi zâmbește senin, modest și-mi spune că se apropie nunta, o nuntă de argint, o amintire veșnică. Motivul pentru care s-ar întoarce în timp. S-ar întoarce pentru un inel care nu e din plastic.
Se apropie 1 noiembrie.
26 octombrie
Am căutat zile în șir, am căutat cadouri inedite pentru un moment inedit, am căutat elegant pentru cel ce scrie elegant, am căutat vin fin și sobru pentru cel ce scrie memorii, am căutat jocuri logice pentru cel ce respectă jocul, am căutat aroma de ciocolată care persistă ca o amintire vie, am căutat un parfum obsedant ca o amintire vie.
27 octombrie
Azi am găsit ceea ce căutam. Azi am găsit originalitate. Azi am găsit Borealy.
Am ales vin și șah,strategie și respect, eleganță și regi de argint. Ambalate cu argint și aur, calitate și eleganță.
Am ales ciocolată și diamante, vanilie și cacao, Emporio Armani și cosmetice Bomb. Ambalate alb-diamant și alb-ciocolată albă.
Am ales să aștept doar 24 de ore, am ales garanție, am ales calitate, am ales ambalare de lux. Și amprentă personală.
Voi păstra secretul, voi plăti simplu, cash la curier și voi aștepta 1 noiembrie.
În puține zile, scriitorul și muza lui se recăsătoresc în argint. O singură dată în viață.
29 octombrie
Spre amiază a venit Borealy. Păstrez un secret cu un ingredient secret. Două zile și începe noiembrie. Ascund cel mai frumos cadou.
Mă amuză tata când plănuiește ceva. Seamănă cu un copil în fața calculatorului, când ar trebui să-și facă temele. Caută pe ascuns, mă privește vinovat și minimizează orice fereastră când intru în cameră. Mă amuză și mai tare când privește degetele mamei pe sub ochelari, analizează timid, ia măsuri, calculează bugetul. Tata vrea un inel.
Îi arăt Borealy, îl învăț Borealy. Găsește repede și se îndrăgostește a doua oară. Îmi arată un inel, mă învață despre tot ce înseamnă un inel. 
Un inel cu două inimi, o declarație, un echilibru, Yin și Yang, inelul care povestește, inelul unic care se potrivește, inelul… care păstrează amintiri.
Îmi spune că e prea târziu, 1 noiembrie e prea aproape. Îi amintesc că octombrie e generos, cu 31 de zile, și un inel poate călători în doar 24 de ore.
31 octombrie
Tata păstrează un secret primit în cutie de catifea neagră și o felicitare Borealy, cu versurile lui.
Tata e iar scriitor, e iar poet, e iar timid, zâmbește iar.
Tata e iar tânăr.
1 noiembrie
E ziua nunții de argint și ziua în care mi se încheie concediul.
Azi am zâmbit mai mult decât oricând. Azi au zâmbit mai mult decât oricând. Am păstrat zâmbetul în fotografii, am băut vin nobil, am jucat șah nobil și am privit inelul cu două inimi cum înaintează pe deget. Nobil. Pentru eternitate. Pentru mereu.
Mi-a fost drag tata timid și mi-a fost dragă mama nerabdătoare. Și mi s-au părut frumoși căsătoriți în argint.
Mi-au fost dragi ai mei zâmbind constant, cu vin și tablă de șah, logodiți cu străluciri albe și negre, muza albă și scriitorul cu condei de abanos.
Părăsesc orașul de pe Dunăre în seara nunții lor.
Părăsesc fata logodită cu inel jucăuș din plastic și băiatul care o aștepta zilnic în stația de tramvai.
Azi scriu despre o nouă tablă de șah, un vin bun, un parfum care a făcut-o să zâmbească, scriu despre inelul cu două inimi, scriu despre toată ciocolata din lume, scriu despre părinții mei și despre singura lor nuntă de argint.
Azi scriu despre Borealy.
P.S. – Videoclip cu amintiri, special pentru Borealy.
SuperBlog 2012, etapa 11.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *