Binecuvântat fie sughițul

De ce se amuză toată lumea când aude că sughiți? Eu mă amuz când aud pe altul că sughiță, mă amuz când mă aud pe mine sughițând și tot nu pricep de ce. E o întreagă suferință acolo. E ceva tragic, o durere de nebănuit, săracul stomac se zvârcolește în chinuri și spasme groaznice, și noi râdem. Halal oameni!

Mai amuzant decât un sughiț vociferat pe neve, e sughițatul în timp ce-ncerci să vorbești. Să spui ceva de maximă importanță, să fii nevoit să nu te oprești din vorbit, și totuși să sughiți. N-am auzit nici un om de radio care să facă o emisiune în timp ce sughiță, dar mi s-ar părea genial. Adică o oră întreagă să vorbească, eventual pe-un subiect politic și acut și stringent și să sughițe. Da` din alea cu hâc! la fiecare două cuvinte. M-aș tăvăli pe jos de râs. Ar fi show-ul de stand-up de care nu m-aș sătura și eu nu mă dau în vânt după stand-up.

Ei, da` ce faci dacă te apucă și nu-ți mai trece? Am avut sesiuni care au ținut câteva ore. Deja mă plictisisem eu de mine. Îmi venea să mă apuc și să mă dau cu dinții de calorifer. Poate din cauza șocului, m-aș fi oprit. Poate sângele care gâlgâie și ajunge călduț în stomac îl liniștește. Bineînțeles că n-am dus gândul masochist până la capăt. Am încercat altele. Faza cu speriatul nu mergea nici când eram mică, pentru că mă sperii greu. Ține-ți respirația cât numeri până la 10. Bea încet 10 înghițituri de apă. Ia o linguriță de zahăr. Stai să te descânt de sughiț. Nimic! Nimic nu merge! Trece când are el chef. E un sughiț cu personalitate.

Da` tot nu-nțeleg de ce e așa amuzant. E o reacție a corpului. Nu văd pe nimeni râzând când respiri. Dacă râgâi în public, ți se aruncă un ”porcul nostru”, ironic și superior. De parcă aia nu tot reacție umană e. De parcă nu am fost cu toții bătuți ușurel pe spate ca să râgâim și să nu plângem ca proștii că nu putem. Cu ce e sughițul superior râgâitului? De ce el e permis și amuzant și râgâitul e dizgrațios? Și-acu` dacă te bat ușurel pe spate o să râgâi. Se poate râgâi pe voci, pe numere, se poate râgâi alfabetul, se poate la comandă, se poate oricând, da`doar în companie foarte apropiată. De sughițat poți să sughiți și-n timpul ședinței, și tot nu se ia nimeni de tine.

Discriminare! În numele egalității, libertății, fraternității, cer drepturi egale! Cer să fie ambele amuzante, sau ambele blamate. Cer dreptate. Cer obiceiuri nemțești pentru o evoluție sigură!

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!

Comments (2)

  1. Pentru o lume mai frumoasa!
    Reply
    1. Camelia Bucur

      le-am încercat pe toate…tot când vrea el trece

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *