Când mă pocnește zelul

Mă, nu știu cum se face, da` mă apucă zelul exact când nu trebuie. Asta cam de când mă știu.
Trebuia să-nvăț, îmi dădeam deodată seama că ar trebui să fac curat pe birou. De la birou, ajungeam la bibliotecă; trebuiau musai așezate cărțile. După editură, sau în ordine alfabetică? Sau poate în funcție de mărime? Toate variantele merită încercate! Forma finală o decid după.
Și clar trebuie să și aspir, să șterg praful, să fac ordine-n șifonier și, dacă-mi mai rămâne timp, poate chiar să dau și-o mână de var în toată casa…

Trebuia să fac curat, îmi aminteam brusc că mai am nu știu ce eseu de predat. Peste două săptămâni, dar de ce să amân fără rost? Sau brusc era musai să ajung în cutare loc, să iau cutare lucru și apoi să mai trec pe la cutare persoană pentru că, vezi tu, e musai!

Uneori mă pocnește excesul de zel la 12-1 din noapte, și vreau neapărat să dau cu aspiratorul. Vecini? Să-și pună dopuri în urechi! Ce, ei se gândesc la urechile mele când se-apucă să dea găuri în pereți sau să bată cuie la 10 dimineața? NU! Să aspirăm în toiul nopții, zic!

De spălat, se spală genial exact în ziua de Crăciun, sau de Paște sau, mă rog, în orice zi de sărbătoare recunoscută de majoritatea oamenilor normali. În care orice om normal stă cu picioarele pe pereți, fără să aibă altă scuză decât că e sărbătoare. Nu. Exact atunci se spală cel mai frumos, mai romantic și mai cu spor.

Și apropo de sărbători. Ieri îmi servește Doamna Mamă o felie: căăă, mâine nu facem nimic, că e sărbătoare! The fuck, woman? Sunteți pensionari! Oricum nu faceți nimic. Adică, n-aveți nimic de făcut la ora X sau Y. Puteți să stați în pat cât vrea mușchiul vostru, să vedeți câte filme vreți, nu trebuie să faceți nimic decât când vreți, dacă vreți. Nu-i nimic musai să faceți. Pensia e o eternă vacanță. De ce ai nevoie de scuză ca să stai? Calendarul pensionarilor e oricum o înlănțuire de sărbători, toate cu cruce roșie.
Scuza asta aș putea-o folosi eu, dacă n-aș suferi de sindromul zelului major în zi de sărbătoare. Da` voi? Din momentul în care v-a fost înmânată decizia de pensionare, gata cu obligațiile. Liber la stat!

Și mai propun ceva: inversarea sistemului de pensionare. După ce termini facultatea, să ieși la pensie. Condiția majoră e să ai facultatea terminată. Toți foștii studenți să fie pensionari, să le plătească statul pensie grasă și rotundă, și asta să dureze pân` la 60 de ani, când să fie musai să-ți găsești un job. Și să-l ai până la cât te ține vârsta. Să muncești de la 60 de ani pân` la moarte. Ghinionul statului dacă tu mori la 59 de ani. Paguba lor. Da` oricum pân` la 60 de ani ai nevoie maximă de timp liber și de bani. Dup-aia ai nevoie de ceva de făcut, să nu te plictisești. Deci da, propun sistemul inversat. Ar fi o revoluție mai mare decât aia industrială.

Pân` la următoarele idei, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *