Bacchusian

Mă-mbăt.
Mă-mbăt des și rar, pentru că Einstein spunea că timpul e relativ. Deci mă-mbăt relativ, și mă-mbăt după regulile fizicii. Niciodată fără să am știința aproape. Mi se pare inconștiență curată să faci asta, fără să știi unde, cum și cât de târziu o să aterizezi.

Mă-mbăt cu cuvinte, mă pot îmbăta bacchusian, dar mai rar o să-ți dai seama, pentru că starea mea naturală e definită ca un etern sevraj.
Bacchusian mă-mbăt cu tine. Și-o să spui că fac literatură, și-o să râzi dar eu, fără nici o licoare, mă-mbăt cu tine.
Mă-ntreb cum ar fi scris poeții pe care-i citim în manuale, care scriau indescifrabil cu pana pe hârtie, printre atâtea taste. Și mă întreb cum ar fi fost literatura dacă toți scriitorii, adunați lângă aceeași tastatură, și-ar fi dat sfaturi cum să tasteze @, în funcție de limba aleasă ca scriitură.

Și mă întreb dacă, cu tastatura intactă, scriu la fel de caligrafic și la fel de citibil pentru tine.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *