Program de livrări

Ideea menită să mă facă celebră e implementarea unui sistem de livrări la magazinele mici. La consignații și magazinele din care, de obicei, cumperi pâine, țigări și cafea.
Ceva nu foarte pompos, cu o limită decentă la sumă și-o limită la fel de decentă la distanța în care fac livrări. Un număr de telefon la care să suni și-o persoană care să-ți aducă, în maximum 15 minute, alea două pachete de țigări, berea și alunele care merg la bere. Ca să nu mai ies eu, la 3 din noapte, pentru că mi s-au terminat proviziile. Să nu trebuiască să-mi caut haine, să-mi descurc șireturile, să tremur pân` la magazin și-napoi și de-abia dup-aia să realizez că am mai uitat ceva; și s-o iau de la capăt.
Livrările de la magazinașe sunt the new thing.

Și n-ar fi chiar așa o mare problemă să ies din bârlog în toiul nopții. Problema e dimineața.
Îmi place să-mi fac cumpărăturile în liniște, să nu mă grăbească nimeni, să am timp să-mi adun ideile și lista, să observ, să mă prind că mai vreau și din aia, și din aia și din cealaltă, fără să existe o hoardă de alți clienți grăbiți și treziți cu 6 ore înaintea mea, care au avut timp să-și limpezească gândurile, care-s foarte activi și puțin furioși că ei s-au trezit taman la ora la care eu mă hotăram să mă culc. Și care bat din picior, cârâie, hârâie, mârâie, bârâie, în timp ce eu încerc să mă hotărăsc de care pâine vreau.

Și nici măcar ei n-ar fi o problemă, dacă n-ar exista fața mea de dimineață. Mă trezesc ca omul, la unu, unu și ceva. E normal să nu arăt la fel de fresh ca restul lumii matinale. Părul meu, prețiosul meu păr, care de obicei stă genial și impecabil, e primul care mă trădează: arăt ca o vedetă punk din anii `80. În toate direcțiile, tapat, puțin fioros. Nu-s comunicativă și există o vagă asemănare între mine și The Simpsons. Buza, mai exact. Buza mea, care de obicei stă într-o poziție normală, dimineața la magazin mai are puțin și-mi atinge bocancii. Pentru că de-abia m-am trezit, și n-am toate funcțiile foarte active. Și am nevoie de-o cană mare de cafea și măcar o juma` de oră să capăt o înfățișare umană. Plus dungile. Dungile care-mi ornamentează figura. De la pernă, de la brățări, inele, coada mâței, toate astea se citesc pe obrăjorul ca bujorul.

Și normal că nu-mi mai arde de cumpărături și uit ce trebuia să cumpăr, când am fața de dimineață și-n magazin se trezesc să mai intre câteva persoane decente și treze și fără dungi.
Propun programul de livrări la domiciliu. Sau să se interzică ieșitul din casă celor foarte fresh în intervalul orar în care-mi cumpăr eu de-abia trezită chestii. Ca să fie toată lumea mulțumită: eu, că sunt liniștită și ceilalți că sunt scutiți de o apariție cel puțin bizară, cranky și, aparent, somnambulă.

Pân` la următoarea aventură, la bună vedere!

Comments (2)

  1. Liz

    Eu sunt dispusa sa platesc comisionul de mansarda pentru etajul in plus de urcat. Da, vreau. Trebuie.
    Aceasta idee trebuie sa te faca celebra!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      sau bacșiș. mult. n-or să zică nu.
      acum trebuie doar să așteptăm…

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *