De ce copilul tău nu e geniu

Nu știu cum se face că, mai nou, toți micuții sunt genii. Ba genii Mozart, ba genii Nadia Comăneci, ba genii Nureiev, în toate domeniile posibile, chit că încă nu știu să-și lege șireturile și, cel mai probabil, încă nu fac propoziții complete.
Eu înțeleg că tre` să te ocupi de el și să-i inspiri dragostea pentru artă și frumos, că trebuie să-l ajuți să-și descopere talentele ascunse și să-l ajuți să le cultive pentru mai târziu, da`nu pricep de ce i le bagi cu forța pe gât. În cele mai multe cazuri plodul tău n-are nici un talent și tu insiști să-l chinui cu tot soiul de activități în loc să-l lași să râcâie fericit în pământ c-o furculiță și să-ncerce să vadă ce gust au râmele. Crud!

Am avut noroc că ai mei mă ascultau cu juma` de ureche, mă duceau unde miorlăiam eu că vreau și, în secunda doi, când realizam că n-am nici o treabă cu respectiva activitate și decideam că nu mai vreau, mă lăsau dracu` în pace, să râcâi pământul. Am vrut gimnastică, am realizat că nu reușesc să mă cațăr pe bârnă; am vrut înot, am realizat că apa îmi intră în ochi și, mai ales, în urechi; am vrut să cânt, am realizat că am voce de măgar autentic; am vrut să fac tenis, era centrala din fața blocului, de care loveam mingea aia până se isterizau vecinii; am vrut judo, eram prea înaltă; am vrut instrument, mi-a făcut bunică-miu un fluier dintr-o țeavă și i-am disperat pe ai mei până când fluierul ăla a dispărut într-un mod inexplicabil.

Singura chestie de care m-am ținut, a fost scrisul. Și nu pentru că au vrut ai mei, ci pentru că am vrut eu. Printr-a patra am scris cea mai stupidă poezie posibilă, care mi se părea genială. Deja mă vedeam mai ceva ca Eminescu. Da` n-a fost să fie. Mi-am dat rapid seama că poezia nu e de mine, și n-am insistat să-mi public volum cu versuri de genul ”steaua mea e cea mai mare/ea sub soare loc nu are”.

Dar copiii din ziua de azi sunt forțați să fie genii. Copilul vecin e un copil normal, acum că a mai crescut și nu mai țipă din 5 în 5 minute după bunică-sa. E un copil normal în aparență, pentru că nu poți să-ți dai seama cât e de special doar văzându-l și pentru că are niște talente ascunse de care muritorul de rând nu-și poate da seama, decât dacă e vorba de proprii lui părinți. Copilul face balet. N-are nici o treabă. Plod mic, bondoc, care de-abia se ține ca lumea pe picioare. Dar el va fi următoarea stea la Balșoi. Să fie, îi urez. Nu mă deranjează să facă fandări și să poarte poante.

În schimb mă deranjează cumplit că mai e și un mic Mozart. Care face game de la ora 10 dimineața până aproape de prânz. Când eu dorm. Obsedant, repetitiv, un Frere Jacques chinuit pe clape, un Frere Jacques care se răsucește în așternuturi, la fel de tare pe cât mă răsucesc eu. Clapele alea mă fac să am coșmaruri. Mă simt ca-ntr-un thriller. Bun, dar thriller. Și nu merge nici cu perna-n cap, nici cu muzica-n urechi, că răsună alea prin saltea. Repetitiv, obsedant. Și-mi vine să le explic părinților că, dacă plodul ar fi avut într-adevăr talent, acum cânta Sonata Lunii, nu strica un cântecel banal și nesuferit. N-ai cu cine.

Acum aștept momentul în care plodul o să apară cu chitara-n curte zdrăngănind Mariachi și momentul în care o să mai crească, și-o să-nceapă să scandeze din Iliada. Atunci o să pot să-l strâng de gât liniștită, pentru că e pe proprietatea comună și eu sunt în legitimă apărare.

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!

Comments (8)

  1. dinu roman

    Un copil e un suflet sensibil, o aripa de inger, o fluturare de fluture. Asa a zis si Maicăl iar mie imi place de Maicăl foarte mult. Cateodata nu pot sa cred ca nu mai e printre noi.Eu iubesc copiii si copilaria si as proceda doar cu gingasie si MULTA DRAGOSTE.
    Eu i-as exploata benefic copilaria,fara sa-l fortez, as avea cele mai bune intentii si cele mai calde zambete, l-as inconjura de dragoste,i-as vorbi despre dragoste, am adormi imbratisati ascultand Jackson 5, ne-am juca de-a doctorul, as lasa si alti copii sa vina la noi acasa, am face o micuta formatie( ca Jackson 5) de cantat la fluier, flaut si clavecin, am arunca cu capsuni unul in celalalt, am fi absolut desavarsiti pictand curcubee si modeland lut.
    DAR DACA TU VREI SA STRANGI COPIII DE GAT fa-o usor, delicat,ascultand Maicăl.

    Reply
    1. Camelia Bucur

      așa am să fac!
      cuvintele tale sunt o inspirație pentru mine și sper ca mai multe persoane să înțeleagă frumusețea mesajului tău.
      ești un suflet special, dinule!

      Reply
  2. Florin

    Am o solutie beton. Bun. Faci asa: il ademenesti pe plod cu bomboane, acadele, il aduci acasa, il faci sa se simta bine, si il pui sa cinte, incurajindu-l ca sa raga cit mai tare, iar tu il inregistrezi. PE urma ii ademenesti parintii, pe rind, cite unul, ii inviti la tine, le dai ceva de beut, ii legi de scaun, si ii pui sa asculte la maxim ragetele plodului. Ca in “Portocala mecanica”. Chestia e sa nu te reclame la politie ca i-ai sechestrat:)), da o sa ai succes, si poate scapa si ala micu de chinul tiranilor..

    Reply
    1. Camelia Bucur

      problema e că plodul nu cântă din gură deocamdată, cântă doar la clape. și-ar fi destul de greu să-i sechestrez pianul

      Reply
  3. Mucegai Ales

    Intentii criminale, episodul Camelia cu solfegii!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      murder, she wrote

      Reply
  4. Cristi

    Ce nu inteleg unii parinti este faptul ca geniile se nasc nu devin asa prin educatie. De aici rezulta si tortura psihica si educationala la care sunt supusi unii copilasi.

    Reply
    1. Camelia Bucur

      asta pentru că toți părinții au impresia că ai lor sunt genii

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *