Rammstein România 2013

Oamenii se cern, chiar dacă nu ții tu sita.
Am fost la Rammstein. De 3 ani aștept. N-am recenzie frumos scrisă și ușor lacrimogenă, n-am critici tăioase și dureroase. Am văzut că se poartă.

Cred că e prima dată când zic că mi-au plăcut copiii.
Cred că e prima dată când văd părinți cărora pot să le spun chapeau, pentru că-n lumea mea e mare lucru să vii cu ăla de maxim 10 ani, să-i plătești bilet întreg la golden și să-l ridici pe umeri să vadă și el concertu`. Plodu` ăla o să fie un plod bun când o să crească.
Și-o bătrânică drăguță, fostă domnișoară de pension, cu pălăriuță albă, cu bere după bere și poșetă de pai. Cum să nu-mi placă?

Am trecut printre arieni și-am mulțumit că-s blondă cu ochi albaștri și-am supraviețuit.
Am trecut printr-o moșeală care părea gravă. Nici un dinte lipsă.
Am trecut printre bunicuți și bunicuțe rock, piți blonde și cu coafură alambicată, bikeri, copii de16 ani care erau la fel de entuziasmați pe cât aș fi fost și eu la 16 ani, am decis că tre` să-mi las burtă și barbă, am pierdut singura melodie care-mi plăcea de la fostul Cargo, am sărit, am transpirat, n-am febră musculară și nu mi-am pierdut vocea.

Cred că vârsta bună pentru mine a fost 24. Aștept alta care s-o contrazică.
Și-nc-un concert, o bere, o așteptare, o nebunie, un vârtej de cuvinte, un contraexemplu, o excepție de la regulă, următoarea melodie, sentința, o țigară, un semn. Aștept fiecare minut ca pe următorul și următorul care o să pice.

Mi-ar fi plăcut să fiu gâde într-o viață anterioară.

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *