Spițerul autodidact

Piramidonul a fost pastila copilăriei mele. Te durea capul? Un piramidon. Febră? Două piramidoane. Bașca șosete cu oțet, care făceau toată camera să miroasă a salată și după care trebuia ori să schimbi cerșafurile, ori să le arzi. Eu aș fi mers pe varianta cu arsul, dar ai mei erau economi.
Dacă devenea mai grav, dă-i și cu o frecție cu spirt, moment în care faza cu chibritul nu mai suna a o idee foarte bună.
În viața mea majoră, am trăit o urmă de vodcă și-un chibrit aprins pe spatele meu. Semnul a durat vreo 2 luni, dar asta deja e altă poveste.

După piramidon, oțet și spirt, urma carmolul. Turnat cu grijă în cap, masat adânc de simțeai degetele până-n creier, freza stătea în toate direcțiile, un fes îndesat peste urechi, un șut în fund și la culcare.
A doua zi dimineață arătam ca un drăcușor scos direct din fundul iadului, păr în toate direcțiile, miros suav de alcool de parc-aș fi băut toată noaptea cot la cot cu bețivii din bodega de la colț, dar nici urmă de răceală.

În caz de forță majoră exista baia de aburi din care ieșeam fără șapte straturi de piele pe față, cu nasul curgând în toate direcțiile, mai ceva ca de la saună doar că era saună redusă la elementul principal, cap. Fugeam de baia de aburi ca de carnea de găină crescută în grădină, pentru că însemna să stau vreo două ore înfofolită în pat, să transpir sub sute de pături și să nu-mi iasă nici sprânceana din ele.

Un alt medicament al copilăriei a fost codeina. Tușeai? Na, o codeină. Tușești în continuare? Ia toată folia. Tre` să treacă pân` la urmă. În combinație cu siropul ăla de tuse, dulce și plăntos. Tușeam mai abitir știind că vine și siropul.
Și jeleurile alea chinezești, verzi și cu zahăr deasupra, mentolate de te ustura și-n cur, da` bune și delicioase. Și Faringoseptul, care-ți lăsa limba maronie. Și alifia aia chinezească, la cutiuțe mici, mici de tot, pe care n-o mâncam, evident, da` mirosea atât de bine că-mi doream să am un pui de răceală, cât de mic, ca s-o pot folosi în voie.

Am crescut. Pastilele au crescut și ele. Aspirină pentru mahmureală. Paracetamol pentru răceală. Ketonal pentru dureri acute de măsele. Stomac – ranitidină, inimă – nitropector, fieri, ficați și indigestii – frații colebil, scobutil și triferment. Calciu, magneziu, vitamina C, multivitamine, toate, toate pastiluțele să vină la mine. Situații în care să le folosesc, cu duiumul.

Vârsta, mamaie, îmi spun și realizez că geanta mea e o farmacie ambulantă.
Nici o rețetă pentru cuvinte nespuse și gânduri gândite.

Pân` la următoarea amintire, la bună vedere!

Comments (18)

  1. Iulia Kelt

    nu știu tu, dar eu am coșmaruri cu supozitoare

    Reply
    1. Camelia Bucur

      de alea am fugit până s-au prins ai mei că e mai simplu cu pastile :D

      Reply
  2. Tury

    Uhhh.dă-te pe bio! Palinci cu miere, mujdei la fiecare masă!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      au, stomacu`! :)))

      Reply
  3. Mucegai Ales

    Esti bolnava femeie! :))

    Reply
    1. Camelia Bucur

      nu-s. n-auzi câte pastile am la mine? :)))

      Reply
    2. Mucegai Ales

      Esti pastilata femeie!
      Acu’ ie bine?

      Reply
    3. Camelia Bucur

      mai bine. stai să mai iau un paracetamol

      Reply
    4. Mucegai Ales

      Nu mai zic nimic despre boli din astea ca tocmai sunt troxnit bine. Calacai de virusi!

      Reply
    5. Camelia Bucur

      un ceiuț, ceva?

      Reply
  4. Ana Elisabeta

    Eu îmi amintesc cu mare drag de glicerina boraxată pentru care găseam tot felul de pretexte să o folosesc. Că tare bună mai era!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      io-te că pe aia am ratat-o :(

      Reply
  5. Florin

    Cavit avea un gust bun, si Faringoseptul..Mai erau chestiile alea ca niste borcane mai mici care se puneau pe spate sa traga singele spre piele, le foloseau bunicii..Sau prishnitze, cu cartofi felii si alcoolsi legate cu o cirpa:)))
    Medicamentele astea moderne sint prea puternice si dau dezechilibre in organism, mai sanatos e sa halesti bine sa-si fabrice organismul anticorpi..Bine, mai merg vitaminele, cred..
    Da cel mai tare e sa te dezinfectezi pe dinauntru cu etilice, asta e universal:))

    Reply
    1. Camelia Bucur

      ventuzele. n-am folosit, dar mi se păreau sinistre.
      aia cu cartofi a fost folosită și pe mine. atătam cel puțin bizar.

      aspirina e clasică!

      îmi place varianta cu dezinfectatul :)))

      Reply
  6. Cristi

    Bag de seama ca ai scapat de Polidin. Asta-i bine. :)))

    Reply
    1. Camelia Bucur

      daa, de injecții am scăpat ca prin urechile acului :))

      Reply
  7. deus_pax

    “În viața mea majoră, am trăit o urmă de vodcă și-un chibrit aprins pe spatele meu. Semnul a durat vreo 2 luni, dar asta deja e altă poveste”

    exact cand facui ochii mari… “dar deja asta e alta poveste”… poi nu se face fata draga asha ceva, incepi o idee du-o pan’la capat! :))

    P.S. :P

    Reply
    1. Camelia Bucur

      și-unde-ar mai fi suspansul? :)))

      P.S. – :P

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *