De ce să nu mănânci eco

Cică să mănânci vegan și eco. Să-ți faci tocăniță de gutui și friptură de soia și să ai grijă, eventual, să fie cartoful eco, uleiul eco și, dacă se poate, și farfuria.
Mie-mi place să-mi ascult instinctele barbare și alea-mi spun că, dacă nu vânez o șaorma, cu carne de pui crescut cât mai nenatural cu putință, cu cartofi crescuți pe câmpuri pe care zburdă-n libertate pesticidele și puricidele, mă transform într-o legumă. Mă sting încet și mor, la fel ca strămoșul care, atunci când nu prindea gazela, se retrăgea în păduri, își punea mâinile pe piept și murea. De foame.

Îmi place, atunci când se pune de câte un grătar, să-mi imaginez că-s în sălbăticie și sfâșii cu dinții mei puternici carnea fragedă de animal de-abia ucis și am încă fantezii de neîmplinit cu ficatul crud de bizon, mâncat direct din bizonul de-abia doborât. Sunt un barbar ascuns sub hainele omului modern și civilizat și nu mi-e teamă s-o recunosc.

Da` îi înțeleg și pe ăia care se-ncăpățânează să mestece snob și cu ghionturi mâncare cât mai naturală, pe care e aplicată verde și ostentativ eticheta ”eco”.
Cartofii eco sunt 7 lei kilogramul. Că-s eco. Aproape cât o șaorma. Sau cât cartofii mei prăjiți de-a lungul unei săptămâni. Doar că eu, timp de-o săptămână, nu mănânc un singur kil. Da, nu-s eco, îs cartofi drogați, da` timp de 30 de ani m-am hrănit cu mâncare drogată. Atât de mult încât, să mănânc eco, m-aș simți ca la dezintoxicare. Și mi-aș mai da și două palme, că salariul meu nu-i eco, e salariu la fel de toxic ca mâncarea pe care mi-o permit.

Ce știu să facă cartofii ăia de 7 lei? Dansează în tigaie și cântă oda aia cu ”o, cartofule de aur, noi pe tine te iubim”? Li se spune câte o poveste în fiecare seară, înainte de a adormi? Bălegarul care se pune peste ei e eco, pentru că provine de la o vacă crescută cu iarbă eco, care se cacă mai verde ca alte vaci și răspândește-n jurul ei miros de iasomie?
Pentru mine e simplu: cartoful crește în pământ. Dacă crește în pământ, e eco. Dacă mi-ai spune că a crescut în strat de plastic în care i se injecta în fiecare seară acid sulfuric, aș avea dubii să-l mănânc. Da` atât timp cât crește natural în pământ, nu văd de ce aș plăti de câteva ori mai mult doar pentru eticheta aia verde. Care nici măcar nu e atât de frumoasă. E aproape toxică de naturală ce vrea să pară.

Și-i vezi pe ăștia care se laudă că cumpără doar eco și, eventual, nu mănâncă decât găini pe care le cresc la ei în grădină, le hrănesc cu grâu crescut tot în grădină, udat cu apă de ploaie și îngrășat cu găinaț de la aceleași găini, mă rog, un cerc vicios pe care și-l întrețin, fugind de îngrășăminte și protestând în fața magazinelor, furioși că tu cumperi puiul stresat, din galantar.
Eu nu văd diferența între ăștia care cumpără eco, ăia care se roagă să pice mărul și-i cer iertare înainte de a-l mânca, și ăilalți, care protestau în fața clinicilor de avort și spărgeau furioși prezervativele, pentru că încalcă voia domnului.
Voia domnului a fost să se nască puiul pe care-l mănânc eu, care m-am născut tot din voia domnului, și tot din voia domnului s-au născut și îngrășămintele alea, mai puțin naturale. Ce vină au ele? De ce să discriminăm îngrășămintele și pesticidele? De ce să spunem că cartoful eco e superior cartofului obișnuit? Și Hitler susținea că rasa ariană e superioară. Ne îndreptăm oare spre un nou holocaust, spre o dictatură a produselor eco, spre un măcel în masă a tot ce a fost bun până acum, doar pentru că unii au descoperit eticheta verde?

Spun NU acestui holocaust și, aidoma unui nou Mesia, spun lăsați șaorma cu pui stresat și cartofi de rând să vină la mine. Voi iubiți-vă mult și comandați o pizza după, că-n ea stă și fericirea, și savoarea, și viața. Și prețuiți orice creatură, indiferent cu ce a fost hrănită. Ar trebui să fim egali în galantare, indiferent de etichetă.

Comments (24)

  1. Laura

    “Spun NU acestui holocaust și, aidoma unui nou Mesia, spun lăsați șaorma cu pui stresat și cartofi de rând să vină la mine. Voi iubiți-vă mult și comandați o pizza după, că-n ea stă și fericirea, și savoarea, și viața. Și prețuiți orice creatură, indiferent cu ce a fost hrănită. Ar trebui să fim egali în galantare, indiferent de etichetă.”Amin to that!!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      Amin să fie!

      Reply
  2. Mucegai Ales

    Aia cu ficatul crud de bizon m-a injunghiat la fiere. Am avut eu o tentativa de dieta care se presupunea sa nu mananci animale moarte si tratate termic dar nici vegetale coapte. Dupa nu vreau sa marturisesc cate zile de pasunat numaiu legume/buruieni am zis ca o bucata de ficat de rata crud nu e chhiar asa greu de mancat. M-am inselat. Crunt.

    Reply
    1. Camelia Bucur

      :( eu încă vizualizam bizonul din ”dansează cu lupii” și senzația. trebuia să mă aduci tu la realitate :l

      Reply
  3. Vicol Valentin

    Unul din subiectele mele preferate. Treaba e foarte simplă: nu foarte multe persoane reușesc sa mănânce chiar 100% bio din motive de timp, bani etc. Dar e bine să mănânci cât mai mult bio, iar asta nu înseamnă că o să faci parte din vreo rasă superioară, ci corpul tău are mai puține toxine de prelucrat (procesele biologice sunt mai greu de controlat), ceea ce înseamnă mai multă energie pentru tine.
    Iar a mânca bio, nu înseamnă sa cheltui mai mulți bani, mai ales în zona Galațiului, ci chiar e posibil să cheltui mai puțin și poți face asta cel puțin 8 luni pe an. Iar e simplu, găsești furnizor la țară din ăștia care produc bio, un șofer de maxitaxi care să livreze (2 lei) și e ok. Să fie și mai ok poți să-ți iei și o bicicletă să faci și câte o plimbare măcar până la unde ajunge maxi să-ți livreze. Altă variantă este să cauți în piață producătorii bio, dar e mai dubios și mai scump. Asta depinde cât de deschisă ești la idei noi… De efecte benefice nu-ți spun decât surplusul de energie (combinat cu ceva tehnici de controlat digestia) și de plăcere atunci când mănânci, iar după vreo cură de un an după ce o să cumperi legume/carne de la Kaufland/Lidl/Carrefour o să-ți pară că mănânci plastic.
    Bineînțeles, mai vine partea cu gătitul, o operațiune nu tocmai plăcută. Eu personal, am fost nevoit să învăț să gătesc, nu mai locuiesc cu părinții de la 13 ani, însă dacă poți face și ceva plăcut pe lângă e ok. De exemplu, eu îmi iau laptopul în bucătărie și mă joc, sau citesc :)).
    PS1. Dacă ai văzut cartofi bio în Galați, îmi poți spune unde, din rațiuni de business, sunt foarte greu de găsit.
    PS2. Food Inc. 2008 http://documentare.digitalarena.ro/food-inc-2009/, te va convinge cât de cât, lucruri s-au mai schimbat, dar în principiu nu esențial.
    Bune revelații în continuare!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      1. tu ești prea serios
      2. astea-s chestii de discutat la bere, nu de combătut în comentarii
      3. lidl

      Reply
    2. Mucegai Ales

      Suna fabulos de sanatos. Dar sa fim seriosi, nu are toata lumea chef si timp sa fiarba la o oratanie de curte 3 ore ca sa manance din ea o ciorba in 10 minute. Cred ca exista un balans intre a manca numai chestii sanatoase si in a ne adapta sa mancam produse intens chimizate. E o problema de adaptare. Eu zic ca astia chimizatii o sa supravietuiasca.

      Reply
    3. Vicol Valentin

      1+2. multă lume se uită câș dacă le spui că mănânci în mare parte bio
      3. mulțumesc

      Reply
    4. Kathy Bates

      Surplusul de energie nu vine din alimentaţia bio, ci din lipsa stresului. Poţi să ţii şi mama regimului (fiind grasă, am experienţa tuturor soiurilor de regim de pe lume :D ), sau să faci contrariul, numai aşa, de-a Dracului şi să te îndopi cu pizza şi Red Bull. Dacă eşti într-o stare proastă provocată de stres, la graniţa depresiei, atunci sigur n-ai pic de energie, eşti zombie.

      Reply
    5. Vicol Valentin

      Corect, și nu prea… Stresul, într-adevăr, este principala sursă de consum de energie, nu lipsa lui provoacă un plus. Poate fi diminuat serios prin mișcare (alergare, aerobic etc., de preferat în aer liber și nu în oraș), atunci se eliberează endorfinele (hormonii fericirii), problemele rămân, dar le privești din altă perspectivă. Inevitabil, corpul nostru are niște procese fiziologice necontrolabile de către creierul uman, iar cea mai multă energie se consumă în procesul de digestie, iar dacă tu îi dai să proceseze plastic, el va consuma și mai multă energie sa-l separe, elimine etc. Normal că există o balanță între a mânca bio sau nu, eu nici nu vreau să mănânc numai bio pentru că ar însemna să devin un fel de obsedat, dar îmi fac provizii și când am ocazia execut. ;P V-aș mai spune o poveste, dar m-aș lungi prea mult…

      Reply
  4. Florin

    Acuma si iopocriziile astea moderne gen eco, sau mai stiu eu ce, ca si cliseele sociale, sint tot felul de paravane dupa care se ascunde prostia, pentru ca, hai sa fim seriosi, e atita prostie, ca te sperii..

    Reply
    1. Camelia Bucur

      prost din snobism? hmmm…se poate

      Reply
    2. Vicol Valentin

      Cuvântul eco/bio a devenit snobism, asta din cauza mass-media și a producătorilor certificați ecologic, având produse ma scumpe de 3 până la 10 ori decât ceilalți producători, ținta lor principală sunt oamenii cu bani. Și cum pot să-i facă să cumpere decât cu articole și reclame care să le zgândăre orgoliul, cu mesaje gen ”faci parte dintr-o rasă superioară dacă mănânci eco”…

      Reply
    3. Camelia Bucur

      dpmdv există diferență și între eco și natural. măcar de preț și etichetă. dar, nah, doar părerea mea.

      Reply
    4. Vicol Valentin

      Pffff… da, cumva le-ai impartit in doua: eco ce-i in magazin si are pret si eticheta, natural ce nu-i in magazin, n-are pret si eticheta, dar este vorba de acelasi produs. si decat sa mananc vreo saorma transpirata sau cu cartofi reincalziti sau in restaurant (stiu niste povesti de bucatari si cum se gateste mai ales cand sunt pravaliile pline), mai bine imi gatesc acasa si mai fac si minipetrecere intre timp :D

      Reply
    5. Camelia Bucur

      mă, și eu prefer natural. dar pe eco n-aș da banii doar de fițe

      Reply
  5. Mihaela Pojogu

    Pentru ca avem pamantul asta de … prea multa vreme, nimic nu mai e 100% pur, eco, dar putem alege sa gatim acasa si sa ne facem propriile noastre preparate, sa adaugam mai putina sare si sa cumparam cand un pui crescut la tara, cand unul injectat. Eu vreau sa gasesc echilibrul intre gust si nutritiv. Macar sa stiu ca nu mananc plastic si alte chestii sintetice. :P Sa ma hranesc cu adevarat, nu doar sa ma indop.

    Reply
    1. Camelia Bucur

      și aici intervine clișeul ăla cu ”trăim ca să mâncăm…”?

      Reply
  6. Inache

    cât am fost mică s-au luptat cu mine să beau lapte eco, da’ eu nu voiam decât din ăla din sticlă, de la magazin, îndoit cu apă. De ăla de la țară ziceam că “pute a vacă” :))) și acu’-s la fel :D

    Reply
    1. Camelia Bucur

      cu laptele n-am probleme. carnea e inamicul principal

      Reply
    2. Vicol Valentin

      Stai liniștită, laptele are același aport de calciu, plus că după ce se oprește procesul de creștere, corpul nu mai asimilează calciul pentru oase decât în proporție foarte mică, singura soluție sigură e intravenos. E diferență la procentul de grăsime, atât….

      Reply
  7. coco

    eu sunt mare amatoare de legume si fructe, carnea o mananc daca vin de la munca si nu am ce…altfel..nu! ca nu-mi place, nu de alta!
    sa manance frate fiecare ce-i place!
    ps.tocanita de gutui imi place, am gustat anul trecut…da soia…behc!!

    Reply
    1. Camelia Bucur

      e o diferență între a mânca ce-ți place și a te da rotund că nu mănânci decât eco

      Reply
  8. Pingback: Generația McDo cu lipsă de calciu și fără dinți în gură | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *