Cum am moștenit niște milioane

De mică am trăit cu speranța unei moșteniri din America, speranță alimentată din greu de ai mei. Nu că ai mei ar fi fost sadici, sau că am fi avut rude în America. Dar, de fiecare dată când venea vorba de bani și de ziua în care n-o să ne mai facem griji financiare, ai mei aduceau vorba de unchiul ăla bogat din State care, la un moment dat, o să crape și-o să ne lase toată averea.

Pentru că eram oameni buni, înlăturam din start premiza că unchiul ăla ar fi fost unul la care chiar țineam. Cu cât l-am fi cunoscut mai puțin, cu atât ar fi fost mai bine, clar n-ar fi murit decât de bătrânețe, secular și miliardar și care, pe patul de moarte, își aducea aminte de rudele pe care nu le-a cunoscut niciodată și le lăsa o bucată consistentă de prăjitură.
Vreun milion de dolari sau ceva, cu care ai mei ar fi putut să facă pensiunea aia pe care și-o doreau la munte și eu puteam să-mi cumpăr bicicleta la care visam. Cam asta-mi plănuiam eu dintr-un milion de verzișori.

Mai exista și varianta în care am fi câștigat la loto dar, cel mai aproape de îmbogățire din loto a fost când ieșeau 2 numere la 6/49 sau câștigam ”încă un loz” la loz în plic.

”Ban la ban și păduche la golan”, zicea bunică-mea. Drept urmare am crescut la fel de ruptă-n coate ca și ai mei și, la fel ca ai mei, visez la moștenirea aia din America. Evident că, anii trecând, rudele bogate clar s-au înmulțit între ele, și de-abia aștept să moară ACEL unchi. Sau măcar să aibă un vis premonitoriu și, când se trezește, să zică pompos valetului: caut-o pe strănepoata mea de vară după bunică, Camelia Bucur din Galați și toarnă-i în cont milionul ăla pe care oricum eu l-aș fi lăsat bacșiș la bar. Și-atunci, trai, neneacă!

Oricât aș crede eu că visele se împlinesc, nu mă așteptam să mă trezesc zilele trecute chiar moștenitoare de miliardari. Și nu de unu`, ci de vreo 6. Am zis eu că rudele se-nmulțesc, da`nici în halul ăsta. Ăștia au făcut bani și pui între ei, și și-au adus aminte de mine în același timp. Cu bucurie și lacrimi de fericire în ochi mărturisesc că sunt multimiliardară.
Tot ce trebuie să fac e să răspund la mail-uri, să le dau contu` meu și parapapaaam! Din vreo 6 direcții diferite – a se citi conturi – îmi vor veni îndeajuns de mulți parai cât să nu-mi mai fac griji câteva vieți de acum încolo. Cine a zis că banii nu aduc fericirea, n-a știut să-i cheltuie cu cap.

Am fost puțin mirată să văd că toate rudele mele au ales să-și depoziteze banii prin bănci din Africa, dar mi-am zis că un miliardar știe mai bine decât un pârlit ca mine unde să-și bage banii. Șocul major și trauma emoțională a fost să aflu că, de fapt, nu erau rudele mele, ci niște străini care au murit fiecare în accidente brutale, nelăsând în urmă nici un moștenitor, iar băneiii ăia au așteptat orfani pe cineva cu inimă mare care să vină să-i ia acasă.
Deci rudele mele nu și-au amintit de mine! Deci familia mea m-a renegat sau încă nu a avut parte de visul ăla premonitoriu! O, dezamăgire, o, tristețe, o, destin amar!

Dar lasă, voi fi eu omul acela cu inima mare care să adopte micuții orfani din conturile lor bancare din țări din lumea a treia. Mă voi sacrifica eu și-i voi cheltui ca și cum ar fi ai mei. Adică mulți, pe tâmpenii și-n gașcă, să nu se mai simtă niciodată discriminați.

Ce bine e să fii milionar!

P.S. – normal că n-am dat curs invitațiilor insistente. Am citit și eu Firma, și paranoia mea îmi șoptește ceva de spălare de bani dar, nah, oi fi eu aia stupidă care dă cu piciorul milioanelor. De asta am lăsat adresele de mail, dacă vrea cineva să se-mbogățească rapid și crede că, odată cu banii, nu câștigă și-o excursie gratuită la mititica.

Dilema mea e de ce dracu` au sărit ca hienele pe mail-ul meu. Și de ce toți au adresă pe laposte. Și de ce nu se opresc, când sufăr de inimă și, de fiecare dată când aud de moștenire, încă mă mai gândesc la bicicletă.

În rest da, sunt la fel de peticită ca și-nainte de a citi mail-urile astea. Mai amuzată, dar contul meu în bancă e la fel de gol. Sau la fel de plin. Depinde ce jumătate a paharului alegi s-o privești.

mostenire 1

mostenire 2

mostenire 3

mostenire 4

mostenire 5

mostenire 6

Comments (6)

  1. Mucegai

    Am scris la toate adresele alea si acum imi fac o largire de cont caare pana acum a fost stramt.

    Reply
    1. cami (Post author)

      aștept o bere când îți dă contul pe dinafară ;)

      Reply
  2. mihaela

    Doamne, suntem ruda si nici n-am stiut, altfel cum ar putea unchii mei bogati sa fie si unchii tai? E clar dupa ce eu nu am acceptat puhoiul de mosteniri au trecut la urmatorul mostenitor adica tu. :P

    Reply
    1. cami (Post author)

      după atâta timp în care n-am știut una de alta, ne-am regăsit datorită unchilor din străinătate! să le mulțumim pentru revelație!!!

      Reply
  3. Gabriela

    pe mine m-au “cautat” niste colonei prin armate africane care nu puteau sa dispuna de banii “agonisiti” prin conturi straine si aveau nevoie de un intermediar caruia sa-i ofere 50%… m-or fi “vazut” (simtit) mai “inteleapta” (a se citi mai fraiera)??? inca nu mi-am raspuns la intrebarea asta (poate din teama de a constata ca oare asa par in ochii celor din jur?!)

    Reply
    1. cami (Post author)

      stai calmă, ei aruncă momeala.
      fraieri îs ăia care mușcă.

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *