Monthly Archives: January 2014

Nymphomaniac II și conștiința de român ortodox

Când am văzut cum o babardea Bănică Jr pe Oana Sârbu în Liceenii Rock`n`Roll, am rămas siderată. Prea multă piele, ba chiar și-o țâță într-un film românesc, mi s-au întors valorile pe dos. Până atunci nu văzusem decât cum în Dallas se băgau ăia sub pătură, stingeau lumina și, peste câteva episoade, se mai năștea un Ewing. Nu știam clar ce se face și cum, că când ai 10 ani la-nceputul lui `90 nu prea știi.
În perioada aia însă, au pus românii noștri în filme tot fututul, băga-mi-aș și pula pe care au acumulat-o-n timpuri comuniste. Nu prea înțelegeam de unde abundența de limbaj, da` nu mă deranja și-am rămas și mai surprinsă când au lăsat-o mai moale și au revenit la limbaj mai puțin exagerat colorat, că li s-a epuizat doza de testosteron.

Mai târziu am descoperit că sexul se vinde, casete cu pornache aduse pe sub mână din străinătate, porno soft sau porno violent, adânc ascuns pe site-uri dubioase, Tv1000 și sex după miezul nopții, fără buline de cenzură, fără protecția minorului, fără pudibonderie exagerată.
Alegerea era a ta dacă te uitai sau nu. Și ce te mai uitai, mai ales dacă aveai 13 ani și ce-ți mai dezvolta imaginația și nu numai.
Dup-aia au inventat bulina aia cu acord și puteai să i te supui, sau nu. Chestie de gust și de alegere. Dar era undeva cu mult înainte de 2000.

Să interzici un film pe motiv de porno în 2014 mi se pare penibil și exagerat. Că cenzura poa` să funcționeze încă la nivel redus, da` să cenzurezi un film pentru o țară-ntreagă e să te-ndrepți cu pași repezi spre internetul ăla cu restricție pe care-l au rușii.
Ș
i poa` să fie porno din ăla, cu snuff și femei date prin mașina de tocat carne, nu interzici, mă, un film. Mai ales în condițiile în care Franța a decis că Nymphomaniac vol II e de văzut cu interdicție sub 12 ani și restul, mai puțin francofoni, i-au dat un 15-16.

Nu-l interzici pe Lars von Trier că conștiința ta de român ortodox, care aprobă să plătești taxă pentru că ai nume de sfânt și îi cauți în cur pe popi și dai liber la fonduri pentru fuckin` Catedrala Mântuirii se simte lezată că vede la cinema cum fac alții sex.
Că de ce, mă? Că ai vrea și tu să faci, și nu ți se mai scoală? Că nevastă-ta nu-ți mai permite s-o fuți? Că ai fantezii cu băieței și fetițe, pe care nu ai cum să le pui în practică, da` Charlotte Gainsbourg arată futabilă și nu vrei să se gândească lumea că ți-ar plăcea să fii tu ăla care-o fute? Că nu poți scăpa de mentalitatea de oaie și vezi încă-n sex baubau-ul ăla de care se temea tătucul nostru, Ceaușescu? Că să te pupi pe gură e permis doar în privat și tu faci sex nu pentru plăcere, faci sex ca animalele pentru împerechere și nu poa` să-ți intre între urechi ideea că mulți îl fac pentru că le place, nu pentru că trebuie?

De ce, mă? Să-mi explice și mie cineva de ce sexul e rău și de ce n-am voie, în 2014, într-o Românie care se vrea liberă și membră a UE, și lipsită de inhibiții și cu dorințe de a nu fi văzută ca scursura Europei, cu dorințe de înflorire și modernizare și toate câcaturile care se vântură prin fața ta, că noi la revoluție am murit ca să fiți voi liberi, de ce nu pot, în 2014, să aleg să mă duc sau nu la cinema să-l văd pe Trier?

De ce nu pot, major și vaccinat cum mă știu, să văd porno pe care ăla îl prezintă ca artă, și să decid eu dacă se încadrează în artă sau în pornografie?

De ce trebuie să decidă alții ce-i potrivit pentru psihicul meu sensibil?

De ce nu cenzurăm, dacă tot am pornit-o pe calea asta, și înjuratul pe stradă, și partea porno a internetului, și toate pulile pe care le-am auzit eu că și le bagă politicienii, ăștia care se dau puri și caști, ca fecioarele de la 1900 înainte de măritiș?

Nu-mi pasă că e hipstereală, n-am mai fost la cinema de mai bine de 10 ani, filmele le-am văzut comod acasă, da`vreau să am posibilitatea, dacă mi se scoală, să văd ce film vreau eu direct pe marile ecrane. Nu mai am nici 12 ani, să decidă bulina ce pot sau nu vedea, nu m-am născut nici în Coreea de Nord să-mi fie teamă că mi se zărește glezna, și nu mă simt nici atât de redusă mental încât să mi se spună că n-am voie să mă uit la porn, de către un grup de persoane pe care nu le cunosc, dar care-și fac salariul cumva, indirect, din zilele mele de muncă.

Domnilor și doamno din CNC, sunteți niște dobitoci pudibonzi și-mi scot pălăria-n fața voastră c-ați reușit să aduceți anii 1900, încă o dată, în 2014!

Published: January 30, 2014 | Comments: 14

Lucruri pe care persoana de lângă tine nu ar trebui să le facă

Te mușcă de gleznă. Din dragoste. Și tot din dragoste își înfige adânc unghiile în carnea ta, până la sânge. Pasiune. O mângâi și-ți conduce subtil mâna spre gură. Ca să te muște. Nu neapărat tare, nu neapărat dureros, cât să-ți aduci aminte că n-ai nici o putere asupra ei și că, dacă ar vrea, te-ar sfâșia cu dinții, cu unghiile, cu totul. Îi place să te muște. De mână, de lobul urechii, de gât și-i place să-și simtă unghiile-n carnea ta. Cu sau fără sânge.
Ești victima perfectă și sclavul perfect al vânătăilor din dragoste.

Nu ți-ar plăcea ca persoana de lângă tine să se comporte-așa constant.
Pisica o dezmierzi după ce te mușcă și zâmbești tolerant.
Și-n afară de asta, ce-ar mai fi ciudat să facă persoana de lângă tine, dar pisicii îi tolerezi, ba chiar te amuză?

Să vină cu barba udă după ce a băut apă, pentru că încă n-a învățat că se poate bea și fără să-și afunde-ntreaga barbă-n bol și să se șteargă de tine, în timp ce o alinți.

Să vină după tine-n baie și să se cuibărească-n brațele tale în timp ce tu folosești, tradițional, wc-ul.

Să o surprinzi în timp ce bea apă din wc, eventual apă albastră pentru că da, ai avut proasta inspirație de a pune pastilă din aia dezinfectantă în vas. Și ea bea fericită și, din cauza asta, ai dezvoltat o nouă manie paranoică: de a nu lăsa niciodată capacul deschis. Nu vrei să moară de mațe albastre.

Să calce pe tastatură, în timp ce ești antrenat într-o discuție serioasă sau într-un joc de al cărui nivel ai fi trecut exact în momentul în care ea merge tacticos pe taste.

Să-și termine porția de mâncare, s-aștepte s-o termini și tu pe-a ta, și-apoi să-nceapă să-ți lingă farfuria.

Să te trezești din somn și să-i vezi ochii maaaari, ațințiti asupra ta, urmărindu-ți fiecare mișcare și să știi c-a stat așa, stalker, și ți-a urmărit și somnul, și trezirea.

Să doarmă toată noaptea pe spatele tău și, la cea mai mică mișcare, să-și aducă aminte că trebuie să se spele sau să se scarpine, să declanșeze un minicutremur, să te trezească din somn pentru că și-a adus aminte că trebuie s-o mângâi puțin, să insiste s-o mângâi în timp ce tu te gândești că mai ai doar 2 ore de somn până dimineață și să refuze s-adoarmă până nu-i faci pe plac. Apoi să se-așeze direct pe pătură, sechestrând-o. O șuviță de pătură pentru tine, pe restul stă ea și n-o trezești pentru c-o ia de la capăt cu alintatul.

Să-ți lingă sistematic fiecare deget, de fiecare dată când are impresia că miroși a friptură, lactate sau orice bun de mâncare.

Să se holbeze la tine în timp ce mănânci, numărându-ți parcă fiecare înghițitură.

Să țipe după tine de fiecare dată când ieși din casă și să te aștepte în fața ușii când vii, alergând disperată-n jurul tău, de parcă ai lipsit un an, nu câteva ore.

Să insiste să stea la tine în brațe, orice ai face. Mănânci, citești, stai la comp, faci abdomene, cureți cartofi și, culmea, să se suie pe spatele tău în timp ce tu te speli pe păr dimineața, cu capul adânc înfipt în chiuvetă.

Să-și ridice fundul de câteva ori pe zi s-o miroși, în semn de adâncă și eternă afecțiune.

Să trebuiască să ai tu grijă să nu intre cu capul în țigara ta de-abia aprinsă, forfecuța cu care-ți faci manichiura, oala cu apă clocotită, cuțitul cu care tai pâine, mă rog, să ai grijă să nu se rănească pentru că sare direct și total neprecaut, mai ales când folosești obiecte periculoase.

Să se frece de picioarele tale când mergi, să te lingă pe față dimineața, să-ți miroasă ochiul, să refuze să se dea de pe scaunul tău, să-ți dărâme parfumurile, să-ți molfăie creioanele, să lingă pungile, să-și scarpine nasul de orice ambalaj, să-ți dea jos brichetele și-apoi să le joace până prin nu știu ce fund de pat, să fure mâncarea de pe masă, să-și smulgă unghiile cu dinții și-apoi să le scuipe pe covor, să vomite din când în când câte un ghem de păr în mijlocul camerei, să-ți roadă plantele, să țipe ascuțit și strident când îi arăți ceva gustos, să doarmă mai bine de juma` de zi și, când ai tu chef să dormi, să-nceapă s-alerge prin casă de nebună, scoțând zgomote ciudat melodioase.

Da, ar fi bizar ca persoana de lângă tine să facă toate astea.
Și totuși pisicii i le accepți, ba chiar povestești cu mândrie ce a mai putut să facă. Chestii banale pentru orice sclav de pisică, de neînțeles pentru cei nesupuși sclaviei, de netolerat dacă le-ar face bipedul cu care-ți împarți viața.
Discriminare.

Published: January 26, 2014 | Comments: 11

Dureri menstruale

Și când s-a gândit ăla de a conceput corpul uman inițial a zis așa: femeile or să poa` să facă copii, or să aibă două ovare și multiple ovule pe care, dacă nu le transformă-n copii, să le pedepsim să le elimine ciudat, cramponat și da, cu sânge, pentru emfatizarea actului și pentru efectul ăla de wow, de-l vezi prin filme horror foarte proaste. Acolo, cel mai probabil, folosesc ketchup de calitate inferioară, da` ce elimini tu e roșu și e al naibii de sânge. De parcă nu putea să-i treacă prin cap să elimini endometrul doar suflându-ți nasul sau luând un laxativ ușor.

La naiba, nu! Trebuie să suferi că ești femeie care nu s-a gândit să facă copii, și nici nu vreau s-ajung la întrebarea aia că cum și de ce tu nu. Că nu vreau! Că n-am chef să mă umflu ca un balon, să mă doară toate cele, să nasc și dup-aia să trebuiască să-mi împart ciocolata și compul cu unu` mic, care vrea atenție și trebuie educat, schimbat, spălat, șters la fund, dus la medic și cocoloșit. Nu, mersi.

Și nu e de ajuns că sânge și dureri. Nu, ar fi fost prea ușor. Ăla de-a creat corpul uman s-a gândit să-și testeze limitele sadismului.
Ajungi așa, pe la 12 ani, cât să fii încă în colimatorul lui pedobear, oricum nu îndeajuns de mare ca să faci copii dar, nah, ia de aici. Începi să sângerezi din vreme, să te obișnuiești cu gândul. Urmează faza cu absorbantele pe care tre` să le cari după tine, glume stupide de băieți ajunși și ei la pubertate care cred că e grozav de amuzant să lipească absorbante pe tablă, dilema unor mătuși grase cum că dacă folosește tampoane nu o să-și piardă virginitatea, îți cresc sânii și odată cu ei pofta de mâncare, probabil niște coșuri, criza adolescenței, treci de 20 de ani, zici că te-ai obișnuit, că ce-a fost mai greu a trecut și da, continuarea continuă.

Băieții ăia care lipeau tampoane pe tablă, acum ajunși bărbați, au dileme existențiale că vor să știe cum și de ce. Adică de ce, o dată pe lună, te transformi din panseluța fragilă care ești de obicei într-o panseluță mai fragilă, în secunda următoare în monstru, nivel de Godzilla, panseluță, chipsuri, tampoane, vreau, ba nu, mă urăști, nu mă lăsaaa, dispari, yummi, scoici cu înghețată, ce dramă înduioșătoare e American Pie, ce-am mai râs la Hachiko și nu-nțelege de ce te uiți la ea cu ochii ăia goi când, după o săptămână, e iar ea, aia normală.

Am zis bărbați generic, că ei nu știu exact și fizic ce se-ntâmplă. Asta nu-nseamnă că eu, posesoare de tampoane de vreo 15 ani încoace, pricep care-i treaba cu personalitățile multiple.
Vrei să mă bagi în ceață? Arată-mi orice femeie pe care o cunosc când e la ciclu și n-o s-o recunosc, și-o să concluzionez misogin ca da, e în perioada aia a lunii.

Nu, nu spune asta cu voce tare dacă vrei să mai trăiești, s-ajungi și la următorul ciclu. Nu e exagerare faza cu retrage-te și aruncă-n ea cu ciocolată. Ai face bine să ai bax-ul de șervețele în apropiere pentru că, imediat după ce-o să-ți dea o tigaie în cap o să-nceapă să plângă. Nu pentru că-i pare rău, ci pentru că zgomotul produs de tigaia grea lovindu-se de tărtăcuța ta goală i-a adus aminte de cum făcea ea felinare din pepeni cu prietena ei ce-a mai bună din clasa a II-a, pe care n-a mai văzut-o de 12 ani, pentru că s-a măritat c-un dobitoc care o pune să care droguri în implanturile mamare, undeva prin Cuba.

N-o contrazice, nu-i zice că fosta ei prietenă e o proastă fără personalitate, nu-i spune nici măcar că bărbații sunt porci, pentru că o să-și aducă aminte de porcul pe care-l tăiau bunicii de Crăciun, și cum guița, săracul. Dă doar afirmativ și empativ din cap. Și nu-i spune că mâine o să ai un ochi vânăt pentru că, din spirit estetic supradezvoltat, o să ți-l învinețească și pe celălalt. Ca să nu arăți ciudat, sau pentru că te gândești doar la tine, în timp ce ea își pune pe tavă sufletul, în fața ta.

Vrea și-o șaorma după cutia aia de bomboane pe care a devorat-o după cartofii prăjiți cu ou și cutia de înghețată? Felicit-o pentru metabolismul ei de invidiat, care-i permite să mănânce oricât, fără să se-ngrașe.
Mai bine evită cuvântul ”oricât”. Doar admiră-i silueta. În nici un caz pe un ton mirat, pentru că-l va percepe jignitor. Adu șaorma și taci. Și mănâncă și tu una, chiar dacă nu mai poți mânca nimic.
Solidarizând, vei scăpa de suspiciunea că ai putea crede că mănâncă prea mult.

Stai în zona sigură, pentru că orice o poate declanșa. Și când spun orice, chiar ORICE. Chestii minuscule pe care nu le observă de obicei, tonul vânzătoarei de la consignație, o reclamă la ciocolată, un sertar care nu se-nchide cum trebuie, o carte pe care a citit-o de zeci de ori până acum dar care, în acest moment, o înduioșează până la lacrimi, totul e un buton declanșator de emoții. De orice fel, oricând.

Bărbat fiind, n-ai cum să-nțelegi ce se-ntâmplă cu ea. Femeie fiind, deja e dublă povară, că nu-nțelegi ce se-ntâmplă cu celelalte femei, și nu-nțelegi nici ce se-ntâmplă cu tine. Sadism primordial.

Și-mi doresc ca ăla care a venit cu geniala idee ca femeile să aibă ciclu care să se manifeste altfel decât suflându-și nasul – cât ar fi fost de simplu și de frumos? – să aibă parte nu de dureri mestruale, ci de o femeie lângă el, cu ciclu 30 de zile pe lună, 12 luni pe an, o întreagă eternitate.

Published: January 25, 2014 | Comments: 11

Nu gândi, nu vocifera, bagă-ți capul sub patrafir

Am promis că revin cu al 194-lea păcat, hăcuind puțin îndreptarul ortodox de spovedanie. Sau lista de îndobitocire în masă pe care popii burtoși au conceput-o în timp ce cu o mână țineau busuiocul și cu cealaltă luau taxa de protecție pentru o casă creștinească, cu pereți mustind de aghiazmă și miros de busuioc sfințit.
Portofele goale, lăudat fie domnul, domnul a dat, popa a luat, dar să nu ne pierdem credința, misterioase sunt căile domnului și nu e de ajuns să știi să citești, trebuie să ai barbă, burtă și patrafir, altfel n-are divinitatea urechi pentru tine.

Primele-s vrăjeli repetitive, cum că nu-i bine să-ți pierzi credința-n puterea divină de a ierta și, oricât ai fi de disperat, pune-ți credința-n el, că te rezolvă, orice fel de probleme ai avea. Dacă-ți pierzi speranța, în iad cu tine! Adică stai, roagă-te, nu se-ntâmplă nimic, te afunzi în câcat din ce în ce mai tare și, după ce că ești la pământ, mai na și-o lovitură totală-n ficați, veșnicia ta e în cazanul cu smoală. Finish him!

6 ne învață că e chiar indicat să crezi în potop, orbii care au văzut din nou, inorogi și manticori și că schizofrenia paranoidă nu e o boală, e doar un semn că ai fost atins de aripa sfântului duh. La fel și naivitatea excesivă și nu, nu te duce la psihiatru dacă vezi porci care zboară. Cu de la BOR citire.

Sinuciderea nu e bună, fumatul e tentativă de suicid că ți-o faci cu mâna ta și nu știu cum au ratat să spună că majoritatea chestiilor pe care le mănânci tot tentativă de suicid se cheamă pentru că din cauză de E-uri și pesticide. Și au uitat să spună și de cafea, că și aia e un drog. Și ceaiul verde. Și laptele, dacă ai intoleranță la lactoză și totuși insiști să-l bei.

E păcat să te plângi de vreme, că vremea de la dumnezeu vine și tu, dacă spui că nu-ți convine cum e afară, comiți păcat de moarte. Nu gândi, nu vocifera, bagă-ți capul sub patrafir și stai acolo. Așa, mai jos. Și, dacă tot ești acolo, bagă-ți și capul în fund. Mai adânc, că dacă încerci să-ți folosești mintea e cârcoteală. Îndobitocește-te mai tare să-i fii pe plac domnului, că el vrea o populație de proști care să tacă și să-nghită. N-am zis eu, BOR-ul o spune.

Figurile de stil, small talk-ul și da, vorbitul de rău pe popi sunt la fel de nocive. La fel și toate superstițiile, că-s drăcești. Și-atunci, mă-ntreb eu, care e semnificația adânc religioasă a găinii dată peste groapă sub ochii preotului, a oglizilor acoperite la mort sau a colivei? Sau superstițiile nu mai sunt superstiții, dacă sunt atent supravegheate de un popă care te iartă de ele, după ce-i încarci adânc buzunarul?

Recurent e păcatul ăla care implică orice nesupunere față de părinți și de popă, în aceeași propoziție. Că nu contează că tac-tu te bate de se cacă pe tine, el te-a făcut, el te omoară, tu tre`să-l respecți, iar popa poa` să-și bată oricât joc de tine, tu respectă-l ca pe tatăl ceresc, că e divin.

Ai vorbit în timpul slujbei? Păcat! Ți-ai luat altceva decât strictul necesar? Păcat! N-ai dat banii rămași după ce ți-ai luat strictul necesar la biserică? Păcat! Ai făcut ceva și ești mândru de asta? Mori, mă, o s-ajungi în iad, că doar acolo poți să fii mândru de realizările tale.

Popa spune că poți să faci sex doar marțea și joia, dacă nu se-ntâmplă să fie în post sau dacă nu e sărbătoare, doar în poziția misionarului, eventual îmbrăcat și cu lumina stinsă, cât mai naturală cu puțință, eventual cu cosițe la subraț și beaver flocos, fără să folosești niciodată produse cosmetice, nu mai mult de o dată la 24 de ore, doar dacă ești căsătorit, fără perversiuni gen îmbrățișări, cu grad de intimitate zero, strict pentru producerea de copii.
Inclusiv cuvântul ”sex” e un păcat și nu, nu te masturba, pentru că e calea sigură și directă spre desfrâu. Și nu, nu face sex din plăcere, pentru că plăcerea e interzisă muritorului. O să ai destul timp să simți plăcere cântând la harpă pe-un norișor, după ce mori. Distracție divină.
Practic, biserica te-nvață cum să fii un animal mai bun. Adică dobitoc.

Să te duci la petreceri e, ghici ce? Da, un păcat. La fel și să porți pantaloni dacă ești femeie, să te machiezi, parfumezi, îngrijești. BOR-ul te vrea cu năframă, în genunchi în fața bărbatului, dar nu pentru poziții sexuale bizare și spurcate, ci pentru a spăla mai bine podelele.
Și biserica nu te vrea nici pe ciclu, nici nespovedit, nici cu rugăciunile nefăcute, nici cu crucea făcută imperfect, fără să respecți modelul geometric, nici dacă te combini cu altcineva decât un alt ortodox fervent, practic biserica te vrea un ciudat bizar, cât mai tâmp și mai necitit, cât mai îndoctrinat, pentru că altfel nu poate să te convingă că ei sunt buni și tu ești rău.

Mă-ntreb câte din toate le respectă o față bisericească. Și cât s-au gândit ca să ajungă la inepțiile astea și, bineînțeles, când or să vină cu prelungirea listei. Pentru nervi și satisfacea curiozității, vedeți și voi cam cât de păcătoși sunteți din 193. Ăl cu punctajul mai mare câștigă un loc sigur în iad.

Aștept din moment în moment excludere din rândul creștinilor plauzibili de a fi salvați și de a ajunge în rai. Și nu-mi pare rău pentru că mai bine-n iadul de-l blamează ei, decât înconjurată de idioți în rai.

Published: January 23, 2014 | Comments: 11

Catedrala Mânturii Popilor

N-am zis nimic până acum de Catedrala Mântuirii Neamului că m-am gândit că dacă românul vrea să se mântuiască, cine-s eu să mă pun în calea mântuirii lui? Și-așa conform listei celor 193 de păcate aș fi condamnată la iadul cel veșnic pentru veșnicie, dacă aș crede în iadul lor. Inclusiv fraza anterioară e un păcat, și cred că ar trebui să fii un mort nebun să vrei și să și respecți lista. Paranteză – 88, 94, 108, 111, 129, 133, 169, 176 sunt delicioase și lista în sine e subiect de carte umoristică.

Revenind. N-am zis nimic că e o construcție total inutilă și-am zis c-o să se prindă cineva cu sutană pân` la urmă. N-a fost așa. Nu numai că nu s-a prins nimeni, dar deja au dat-o-n nesimțire curată. Îmi pare rău pentru preoții care văd inutilitatea planului, dar n-au cum să vorbească, așa că stau în banca lor.
Trec peste nota de plată monstruoasă și peste faptul că, dacă tot îs fețe bisericești, ar trebui să știe că scopul lor nu e să construiască palate ca țiganii, mascate de scopuri biblice.
Trec și peste chestia aia de bun simț pe care până și eu, cu toate că-s paralelă cu prescura și anafura, o știu: că ridică o piatră și mă vei găsi și că, înainte de a se gândi la buzunar, popa tre`să se gândească la binele celorlalți.
Și peste faptul că fac ani mulți de școală și ar trebui să știe că un plod nu are nevoie de construcția-biserică, are nevoie de masă, casă, școală, tratament medical. Că poți să-i dai tu anafură cu lingura și să-l pui să știe biblia pe de rost, dacă doar atât îi oferi o să moară de inaniție sau o s-ajungă un rateu care se sprijină de punga de aurolac și nu, dumnezeu nu are nevoie de alt înger pe care să-l înmormântezi tu cu slujbă și colivă, morții nu-s martiri și sfinții îs doar pentru calendare. Altfel, degeaba ai făcut atâta școală, ești o cutră notorie care nu știe cum să facă mai repede mai mulți bani.

Și-ajungem la ce m-a declanșat: un popă, nu prea bătrân, curățel și pretențios în vorbire, care declara că el nu-nțelege de ce face lumea scandal pe câți bani se dau pentru o construcție măreață și dumnezeiască, că de ce aduc argumentul spitale și școli că, pe lângă nevoile trupești, oamenii au nevoie și de vindecare spirituală. Total de acord. Unii se vindecă spiritual în biserică. Alții la psiholog. Alții în sticla de vodcă. Fiecare cum alege.
Dar. Sunt mii de biserici în care ăla care vrea să se vindece sub ochii domnului se poate duce. Sunt mii de altare la care poate să se-nchine. De ce trebuie neapărat să aibă o catedrală cu moț? Din cauză de mărime și acustică, rugăciunile lui ajung mai repede și mai bine? O dată cu cea catedrală se deschide și linie directă la Sf. Petru? E așa, ca o antecameră la divinitate?
Păi, de banii ăia, să sponsorizăm excursii la Vatican, că ăla are nu linie directă, ci o scară rulantă care te duce până sus, îți garantează audiență la dumnezeu și dup-aia te trimite și-napoi, cu dorința îndeplinită, că catolicii îs oricum cu un pas înainte.

Sunt mii de biserici, majoritatea goale, că afacerea nu mai merge ca odinioară. Că din cauză de școli, lumea s-a deșteptat și, în loc s-arunce 500 de mii la popă să-l lovească cu busuiocul în cap, își plătește netul și-și mai ia și ceva de mâncare, că sufletul ca să trăiască are nevoie și de corp, iar corpul are nevoie de haleu. Și dup-aia, dacă vrea neapărat să pupe icoane, se duce gratis la biserică.
Că tot din cauză de școli, ăla care e bolnav se duce întâi la medic și, în timp ce-și face tratamentul medical plătit, se roagă gratis la biserică, că n-am auzit nici un dumnezeu care să ceară bani. Popa cere bani.
Când l-oi auzi pe dumnezeu spunându-mi că tre` să-l plătesc ca să mă ajute, o să mă gândesc puțin, o să iau în considerare îndemnul și dup-aia o să mă duc direct la psihiatru, că clar o rotiță s-a bușit acolo, sus.

Preot nu e un statut. E o meserie. La fel ca aia de medic, avocat, jurnalist. C-ai terminat o facultate și ai un fluturaș de salariu. Că, la fel ca medicul, avocatul sau jurnalistul, ar trebui să te-ntreții din salariul ăla. Și deontologia meseriei tale spune că tre` să ajuți și să faci bine.
Cum faci tu bine cerând bani? Nu mulți, enorm de mulți pentru o construcție inutilă. Bani care ar putea fi folosiți pentru a face într-adevăr bine, în timp ce tu-ți vezi de biserica ta micuță, nepompoasă și poate plină tocmai pentru că nu bagi mâna-n buzunarul nimănui și ești exemplu nu de rapacitate, ci de bun-simț. Sau, dacă tot vreți cea catedrală, dărâmați celelalte biserici și, cu banii obținuți, construiți catedrală și cumpărați-vă veșnicia.
Cum ajuți tu, întreg sobor de preoți, miliarde de oameni dându-le o clădire și insistând pe construcția ei, în detrimentul culturii și sănătății?
Cum ajuți când poți citi din biblie și-n codru, da` un medic nu poate opera decât în sală, cu aparatură și materiale, și nu-s nici destule paturi, nici destui medici, nici destule dotări? Cum ajuți spunând că avem spitale, da` în spitalele alea mor oameni pe capete, din lipsă de fonduri.
Știu, ăia mor, și-o s-aveți o catedrală plină de suflete de mântuit. Doar dacă n-o să-și bage picioarele și-or să vă lase să vă mântuiți unul pe celălalt.

P.S. – data viitoare, discutăm lista. Nu de alta, da`e păcat s-o ratez. Al 194-lea.

Published: January 16, 2014 | Comments: 19