Cum a fost la Smokie

Am crescut cu Smokie. Am crescut cu Smokie fără să știu că e Smokie care cântă melodiile alea, fără să știu cine le cântă, cu versuri repetate după ureche, cu numele de Smokie care apărea din când în când și, cel mai probabil, când era melodia aia cu Alice. Aia știam că o cântă Smokie pentru că tata știa că ei o cântă, da`n rest nu știa exact cine cântă ce sau cum se cheamă ce cântă ei acolo.

Melodii pe bandă de magnetofon, îngrămădite cu zecile, după cum le-a înregistrat. Ce i-a plăcut, ce a prins la nu știu ce radio care-n mod sigur nu era românesc, fără să știe mai nimic despre ele, în afara faptului că i-au plăcut.
Și mi-au plăcut și mie. Le-am învățat pe de rost și mulți ani după am învățat cine le cântă și ce zic ei acolo.
Muzică din copilărie.

Manie pe Chris Norman așa cum arăta el în tinerețe și dezamăgire groaznică când am aflat că nu mai e solist Smokie încă din `86. Penru mine Smokie era Chris Norman și acum, când îi ascult, mă uit la video-urile alea făcute cu mult înainte de a mă naște eu, cu el tânăr, de ceară, cu figură ciudată și semănând într-un fel bizar cu copilul din A.I. Și, peste toate, muzica.

De asta pentru mine astă-noapte a fost un concert special. Să strâmbe din nas cei învățați cu festivalurile mari, unde vin nume sonore, cu organizare perfectă, pază și bude ecologice din 10-n 10 metri. Să râdă de mine și cei care se duc la concerte cu formații în vogă, și cei care așteaptă legende ca să se deplaseze, și cei care cred că-i muzică de moși sau care strâmbă interogativ din nas ”da` cine-i Smokie ăsta?” Să râdă de mine un Galați, o Românie, un mapamond, nu-mi pasă. Fără Chris Norman, pentru mine a fost a dream come true, după Rammstein.

Nu-s cheesy, da` i-am așteptat cum alții au așteptat Depeche sau Metallica.

Și-am rămas bizar dezamăgită când am văzut câți au plecat acasă, câți au venit doar pentru Bolton sau nici măcar, câți au venit doar ca să desfunde șampania în mulțime la 12 din noapte, ca să se laude c-au făcut revelionul în aer liber, ca să zică că n-au stat acasă sau ca să se plângă că nu se compară, dom`le, revelioanele în aer liber din alte părți cu revelionul de boșorogi din Galați. Că locație, că fosile, că sonorizare, că oră, că orice.

Eu am fost pentru concert. Nu ca să sparg șampania la 12 noaptea. Nu pentru focul de artificii. Nu pentru senzații tari și rebele. Eu am ajuns după revelion, pentru Smokie.

Și-am rămas plăcut surprinsă. Atât de plăcut surprinsă că nu știu dacă am cuvintele la mine să explic totul.
Că din marea de oameni a rămas o mare mai mică. Mult prea mică pentru câte persoane ascultă muzică bună.
Că-n jur media de vârstă era 50+.
C-am văzut bunicuțe cu fular înfășurat în jurul capului, trăgând cu sete din țigară și stând o oră jumate în picioare, știind fiecare vers în parte, cântând cu aproape același patos ca și mine, țopăind mai modest, că artrita, dar stând la concert. Și nu de dragul nopții în natură, de dragul ălora care cântau pe scenă.
Că un nene în fața mea era contrariat și revoltat de cântatul meu afon dar, nah, la concert ca la concert, și-a stat pân` la final.
Că am văzut vârsta a treia filmând cu aifoane sau anunțând la telefoane sărăcuțe că da, mai e puțin și-ncepe.
Că nu-mi imaginam că există atâta lume care de obicei se culcă la 10 seara, după programul pensionarilor, da` la 2 încă cântau și se bucurau și băteau din palme și că există și pensionari mișto, oricât ar arunca ei cu bastonul după copii în viața normală.
Că erau oameni de toate soiurile, de la batic, la basc, la căciulă de blană.
Că toți ăștia mai tineri au plecat mult prea devreme.
Că mă uitam în jur și eram înconjurată de cei care au văzut cenaclul flacăra live, la vremea lui.
Că nu știu dacă să mă bucur că unii îs tineri în ciuda vârstei, sau că ăia tineri și-n buletin au altă definiție pentru clasici rock.
Că mi-a plăcut prea mult, c-am țopăit ca pe arcuri, că mă gândeam că azi n-o să mai am voce, c-am ascultat live și Have you ever seen the rain, și If you think you know how to love me, și Living next door to Alice, și I`ll meet you at midnight, că mi-am adus aminte ca prin ceață Mexican girl și Needless and pins, și Something’s Been Making Me Blue și Oh, Carol și că, dacă continui, înșir aici toată discografia copilăriei mele. Nici la modă, nici happy, pe bandă de mag vechi, care-a murit de-abia după ce m-a învățat tot ce știa.

Cum a fost la Smokie? Senzațional. Pentru mine. Pentru cei care știu că la un concert nu contează nici locația, nici publicul, nici măcar sonorizarea sau prețul biletului.

Contează doar că te face să zâmbești tâmp și-ți dă goosebumps.

 

smokie-galati-revelion 2014-3smokie-galati-revelion 2014-2

smokie-galati-revelion 2014-4smokie-galati-revelion 2014-5

P.S. – Mulțumesc, Ina, pentru poze. Eu eram într-o stare de euforie prea retardată ca să-mi aduc aminte de aparat.

 

Comments (20)

  1. Laura

    I-am vazut la Cluj acum doi ani.Aceeasi senzatie.Ai descris perfect.Din pacate, anul asta la Gl nu i-am putut vedea…Dar da…goosebumps..

    Reply
    1. cami (Post author)

      și mai am povești! dar păream prea maniacă să le pun pe toate în postarea asta.
      next time, când vin, facem clubul pensionarilor nepensionați încă. cu galerie.

      Reply
      1. Mab

        aha. sau poti sa faci Cum a fost la Smokie part 2.
        Sau chiar un blog despre cum a fost la Smokie.
        Si,de ce nu, filmul cu tine si smokie, despre smokie, cu muzica smokie, cu tine in rolul principal.
        ciudato… :|

        Reply
      2. Mab

        p.s. imi place cum am iesit in poza <3

        Reply
        1. cami (Post author)

          se asortau ochelarii cu baticul hoodie.
          Tu vorbești? nu erai tu aia care țopăia în primul rând?

          Reply
  2. Ina

    daaa, a fost foarte fain! plus că, tot concertu’ ai avut o moacă de copil fericit că i-a adus moșu’ ce și-a dorit :)) iar asta a fost priceless :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      ăăă dai și tu tot din casă. am fost grumpy și violentă.

      Reply
      1. Ina

        da, grumpy, da. da, da, ai fost grumpy, da! :D violentă? adevărat și asta! m-ai călcat de vreo 2 ori ori și m-ai și proiectat în tanti din stânga mea. pe care am călcat-o și eu de vreo 2 ori :)) asta înseamnă tot dat din casă? :D

        Reply
        1. cami (Post author)

          asta înseamnă! :)))

          Reply
  3. valentin

    Trebuie sa mai astepti 20 de ani sa vina si Rammstein in Galati :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      neee, pe ei i-am văzut deja ;)

      Reply
  4. Pruncu

    Toate postarile de pe vechiul blog sunt si aici ? Ieri am descoperit blogul si vreau sa citesc curand..

    Reply
    1. cami (Post author)

      sunt toate, că nu le puteam părăsi așa, cu una cu două

      Reply
  5. Mucegai

    Deci ai fost la Afumati…Ia zi era plin de caprioare, n-a dat nimeni cu Alice dupa tine?!

    Reply
    1. cami (Post author)

      căprioarele n-au rezistat la afumat. cu alice, nu. în schimb era posibilitatea să mă nimerească vreo sticlă de șampanie. goală.

      Reply
      1. Mucagai

        Credeam că numai in Piata Universitatii se arunca cu sticle!

        Reply
        1. cami (Post author)

          în Galați s-a inventat Aruncarea cu sticla.

          Reply
  6. Cristi

    Oamenii sunt meseriasi, cu sau fara Chris Norman.

    Reply
    1. cami (Post author)

      sunt, nu zic nu, da` chris norman era o manie de-a mea

      Reply
  7. Pingback: Revelion Galați 2016 | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *