Fumatul ucide

Miliarde de țigări sunt ucise în fiecare zi într-un mod barbar, demn de adepții Inchiziției.
Miliarde de țigări sunt răpite din pachet, despărțite de familie și prieteni, apucate mai finuț sau mai brutal, în funcție de călău, și apoi – mi se ridică părul doar cât mă gândesc, atât de groaznică e urmarea – li se incendiază capul, în timp ce călăul trage cu sete din capătul opus. Biata lor foiță se aprinde și arde mocnit, intestinele se aprind și ele, fiecare celulă din micul lor trup e în flăcări, și arde, arde, până ce nu mai rămâne decât un biet ciot din cea care a fost, odată, o țigară.
Ciotul rămas nu scapă nici el de tortură, căci e strivit cu dușmănie în scrumieră sau, mai grav, aruncat pe pământ și torcoșit de talpa neîndurătoare a omului. Ultimele rămășițe ajung să putrezească pe asfalt, în sacul menajer sau în vâltoarea apei de la wc, nici după moarte săraca țigară neavând parte de liniștea atât de proslăvită de maniacii religioși. Bucățele de tutun carbonizate, trupuri chircite și teroarea familiei din pachet, pentru că niciodată nu se știe care va fi următoarea victimă.

Familii întregi sunt masacrate în fiecare clipă și totuși nimeni nu s-a trezit să strige: STOP!
Orfanii au asociațiile pentru protecția copilului, bătrânii – serviciile sociale, gay, negri, femei – drepturile omului, până și animalele găsesc un sprijin în cei care se ocupă cu protecția animalelor, vegani și persoane isterizate de măcelurile zilnice din abatoare sau de pe străzi.

Dar țigările? Ele n-au suflet? Nu-s și ele parte din societate?
Ele, săracele, nu primesc decât șuturi în fund și focul purificator.
Voci scandalizate protestează împotriva fumatului și, implicit, împotriva morții lor, ați fi tentați să spuneți. Dar nu e așa! Cei care-și doresc interzicerea fumatului nu fac decât să militeze pentru un uriaș număr de avorturi în rândul țigărilor. Căci ce e o biată plantă de tutun decât embrionul din care va crește, mai târziu, măreața țigară? Ce-i foița decât placenta care o protejează? Ce-i pachetul, dacă nu uterul în care-și duce viața? Interzicerea țigărilor ar însemna un tutunocid, un holocaust al plantelor de tutun, o infamie și-o lașitate.
Deci nici măcar cei contra fumatului nu se gândesc la bietele țigări.

Fiecare copil are un vis, știe ce vrea să devină când o să fie mare. Micuțele plante de tutun știu că vor să devină țigări. Sau trabucuri. Sau tutun de pipă. Sub blândele raze ale soarelui își petrec copilăria, alintate de picurii de ploaie și de briză și singurul lor gând e ”când o să fiu mare, voi fi țigară”. Speră și visează la fel cum ai visat tu c-o să fii doctor, sau avocat, sau profesor.

Cruntul adevăr le e ascuns cu desăvârșire. La fel cum evreilor li se spunea în `42 că sunt trimiși în lagăre moderne de muncă, plantelor de tutun li se ascunde că da, vor deveni țigări, și trabucuri și tutun de pipă, dar vor muri apoi în chinuri groaznice. Că viața lor va dura doar cât e pachetul închis. Vor călători, desigur, vor forma alianțe și familii dar, odată pachetul deschis, destinul lor e pecetluit. Vor arde, se vor zvârcoli și, cu ultimul fum, își vor da și ultima suflare. Fără să fi bănuit măcar că-ntreaga lor copilărie, că toate visele și aspirațiile lor sunt, de fapt, pregătirea pentru sacrificiul suprem, plăcerea mea, și-a ta, și-a tuturor fumătorilor din întreaga lume.

Știu, sunt unul dintre acei călăi. Mă doare arsura fiecărei țigări pe care o mătrășesc și-s sadică, știind asta și continuând s-o fac.
Dar nu despre mine sau despre restul fumătorilor e vorba.
E vorba că nimeni nu iese-n stradă, cu pancarte și lozinci emotive și deștept structurate, pentru dreptul la viață al țigărilor care odată au avut un vis. Nimeni nu spune: să le facem țigări, să le-mpachetăm și să le lăsăm să trăiască. Să nu le mai executăm, să le dăm șansa la o viață mai bună, sunt și ele ființe. Nimeni!
Cu atâtea cauze mai mult sau mai puțin întemeiate, nimeni nu s-a gândit să pună capăt pogromului tabacic.
Rușine, rușine, de trei ori rușine vouă, care vă dedicați viața oricărei alte cauze, ignorând voit violența care se-ntâmplă sub ochii voștri!

Rușine, zic și-mi mai aprind o țigară. Nu-i nici un grup pentru protecția țigărilor, doar lătrăi anti-fumat, deci pot trage liniștită din țigara mea, făcându-mi mustrări de conștiință și alinându-mă cu gândul că poate planul e mai mare și, de fapt, prin moarte-și servește scopul.
Și că o țigară nefumată ar fi o țigară tristă, știind că e inutilă.

Comments (7)

  1. valentin

    never quit smokig…. m-am apucat de alergat, mi-am luat bicicleta, i love smoking + smells of coffee in the morning… eu protestez…

    Reply
  2. valentin

    in loc de a doua virgula era doua puncte.

    Reply
    1. cami (Post author)

      never never!
      plus că, dacă renunți la țigară, cafeaua nu mai are farmec, renunți și la ea, scoți și berea, și paharul de vin, devii trist și invidios pe cei care nu au renunțat, devii acru și enerva(n)t.
      deci nu!

      Reply
  3. Alin

    Da’ de ce nu iti tragi un glont in cap ? Pai ce, gloantele nu au si ele dreptul sa fie folosite, in loc sa stea degeaba ?!

    Reply
    1. Mucegai

      Ce propui tu e complicat. Uiti de pusca, permis, premise… Oricum original unghi de abordare. Te-ai uitat pe teava inainte de a comenta?! :P

      Reply
  4. Mucegai

    Din torturile suportate de tigari le-ai uitat pe alea cu bila de mentol in filtru. Inainte de a fi fumate, bila este sparta brutal intre degete, o adevarata intrupere de sarcina tigareasca!!!

    Reply
    1. cami (Post author)

      le știu și le evit pe cât pot. nu-mi place să fac sport în timp ce fumez

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *