Despre revoluție, Kiev, Ellen Page și Juno

Tot netul vuiește de revolta-revoluție din Kiev. Mie nu-mi pasă nici că vuiește netul, nici că-i revoluție. Dacă mi-ar păsa, aș fi acolo. Că se chinuie de câteva luni să facă revoluția aia ca lumea, că nu le iese, că-s răniți sau omorâți, că-s oameni care-și cer drepturile, da` nu-i prea bagă nimeni în seamă pentru că nimeni nu-i ia pe ruși în serios, chiar dacă-i cheamă ucrainieni, decât dacă amenință cu bomba atomică; și pentru o revoluție nu se bagă nimeni cu atomica. Că mesaje motivaționale, și videoclipuri, și poze, da, mi-e milă așa de ei, da` nu mă afectează în așa hal încât să-mi iau concediu de o lună, să-mi scot arma de la naftalină și uniforma de pe vremea când făceam armata și să mă duc ta-na-na-naaaam, Caaamelia, să-i ajut.
Nici măcar un share nu dau, că știu că cu share-urile mele nici nu se termină revoluția, nici nu se oprește foametea din Africa.

Dar zilele trecute am aflat ceva. Categoria știri expirate și redigerate. Că Ellen Page și-a făcut coming-out-ul. Da, gagica din Juno. Mișto film, Juno. Mie mi-a plăcut total și teribil. Nu m-am gândit o clipă că tipa ar fi gay, pentru simplul fapt că eu nu mă gândesc la ce fac actorii în dormitor, și nici nu prea-mi pasă. Faza cu e gay sau straight când vine vorba de o persoană pe care n-o s-o cunosc never ever face to face mi se pare puțin puerilă. Nu de alta, dar sunt ferm convinsă că Freddie Mercury ar fi fost la fel de genial și dacă i-ar fi plăcut femeile, și Jack Nicholson ar fi fost la fel de tare dacă ar fi preferat bărbații. Sau Jodie Foster vs Meryl Streep. Mă rog, înțelegeți ideea.

Și nu sunt genul care să iubească ideea de ”comunitate”, nu particip la gay-pride, nu-mi pun curcubeul de ziua internațională lgtb și nici n-o să mă vezi că nu mă mai rad la subraț pentru că naturală și masculină e ideea generală despre gagici gay.

Pe de altă parte, oricât de la fel de pueril ar suna, nu pot să nu-mi stăpânesc un zâmbet mulțumit, de fiecare dată când o vedetă anunță că e gay. Nu pot. E ceva puțin sadic în mine care mă oprește să trec peste știrea aia fără să simt un dram de satisfacție. Fără să hohotesc în mine, să mă zvârcolesc pe jos de râs, să fac faza aia a la Fred Astaire, cu călcâiele în aer și să mă simt bine că, fraiere, ai pierdut și partida asta!

Știu, e o chestie total injustă și nejustificată, da`când aud de compozitori, artiști, genii, persoane după care suspina tot globul de sex opus și la care se gândeau când se masturbau noaptea că joacă pentru cealaltă ligă, parcă-mi tresaltă inima de bucurie.

Nah, mă, mori de ciudă!
Dacă aveai speranțe că Ricky Martin o să te ia de nevastă, o să-ți toarne 3 plozi și-o să-și împartă contul din bancă cu tine, țacă! Tre` să te mulțumești cu Dorel, că Ricky e luat și nu vrea decât copii adoptați, și n-are chef să te vadă pe tine cum te transformi o dată pe lună, el vrea materialul ăla care nu știe ce-i ăla pms.
Dacă te gândeai că ar exista vreodată posibilitatea să te lovească norocul și Portia de Rossi să te aștepte acasă, cu masa pusă când te-ntorci tu masculin de la muncă și să-ți facă 3 micuți care să-ți spună ”tati”, ghici ce? Nu se poate! Pentru că ei îi plac copiii cu două mame și nici nu s-ar gândi să o lase pe Maricica suspinând după tine. Că nu ești femeie, să pice total și iremediabil îndrăgostită de tine.

Asta e, viața e grea. Dezamăgiri pentru voi, straight people, care ne bateți obrazul că nu suntem nici normali, nici pe placul firii și-a dumnezeirii, bucurii pentru noi, ăștia anormali, care primesc deodată vești bune, cum că și cutare, după care suspinați voi, se uită mai mult în partea asta, decât încolo.

Repet, știu că e pueril, și n-o să mă vezi niciodată mărșăluind pentru oastea gay-lor din întreaga lume, și n-o să propovăduiesc niciodată aberații din alea cum că e mai bine să fii gay, decât straight, și aberațiile extremiste nu-s de mine. Dar nu pot să nu mă bucur când persoane date drept exemplu social de către extremiști religioși sau politici se trezesc să spună că vezi tu, sunt persoane bune, și decente, și fac chestii mișto pentru societate, și ar putea să treacă drept icon al familiei perfecte, doar că e e gay.

Pentru că atunci tot ce-mi vine-n minte e ”in your face!”
Poate așa or să priceapă toți idioții că nu contează ce faci în dormitor, contează doar cum ești cu oamenii de lângă tine. Și poate așa or să înceteze să arunce cu pietre pentru o denumire, o alegere personală și-o preferință care ține doar de tu cu tine, și-or să realizeze că nu suntem la fel, ăsta e un lucru bun, și nu poți condamna o persoană pe baza unei etichete.

Sau poate trebuie să aștept momentul ăla în care Papa, Dalai Lama, Patriarhul și Imam-ul or să recunoască toți 4 într-un glas că-s gay și că misiunea lor de-a lungul anilor a fost să cearnă oamenii de oameni și să vadă dacă toleranța, egalitatea și omenia chiar există, sau îs doar cuvinte-n dicționar.

Comments (5)

  1. Mucegai

    Traiasca revolutia, indiferent ca e sociala, sexuala sau spirituala.
    Deci Juno, hum sa vedem, sa-l vedem…

    Reply
    1. cami (Post author)

      e de văzut. măcar de 2 ori!

      Reply
  2. creve

    Hai recunoaște că la ritmul tău leneș nu te-ai fi dus în Ucraina :D

    Reply
    1. cami (Post author)

      păi, am recunoscut :D

      Reply
  3. Pingback: Transgender la 5 ani | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *