Amintiri cu farmec

Am fost un copil comunist. Nu pentru c-aș fi dat eu mare importanță politicii, ci pentru că am crescut în perioada pre-comunistă. Doar 6 ani, dar îndeajuns de mult încât să-mi aduc aminte totul. Și cozile la lapte, și vorbitul sotto-voce, și faptul că mama se demachia cu lapte Doina și folosea deodorant Favorit, de la Farmec.

Eram prea mică să-mi dau seama cât contează pentru o femeie care se vrea cochetă să aibă produse de-ngrijire.

Pentru mine Doina era un lapte care nu se bea, dar miroase frumos, iar deodorantul era doar pentru parfum, în nici un caz antiperspirant.

Eram prea mică să înțeleg exact la ce folosește unul. Și mă parfumam eu, într-o dulce-nchipuire c-o să miros la fel de frumos ca maică-mea. Până se isteriza că iar i-am consumat tot spray-ul. Și-atunci să te ții tragedie, că nu pricepeam de ce atâta caz că n-o să miroasă fresh azi la muncă, își poate lua oricând altul, mamă, nu mă mai boscorodi prin casă că m-apucă transpirațiile, transpiram și miroseam bine că eram copil și-i mai dădusem gata și Favoritul mamei.

Până când s-a-ntâmplat inevitabilul: am ieșit din copilăria comunistă, a mai trecut puțin timp, și-am ajuns în adolescența democratică, în care deodorantul nu mai era un moft, era o necesitate.

Și ajungem la partea tragică a amintirilor cu deodorant.

Eram prin clasa a 6-a. Educația fizică era obligatorie și nu aveam șanse să scap pe motiv de scutire, oricât de anti-talent aș fi fost la rezistență, viteză sau făcut tumbe după tumbe pe salteaua școlii. Trebuia să fiu prezentă, activă și da, în tricou alb. Problema mea nu era că depun prea mult efort pentru că, atunci când simțeam că nu mai pot, mă așezam turcește în mijlocul terenului și spuneam că eu nu mai mișc un deget. Adevărata problemă era că sportul era așezat exact la jumătatea programului, între franceză și matematică.

Adică: veneai curățel la ore, alergai o oră-n jurul terenului și-apoi trebuia să vii în clasă, să rezolvi nu știu ce ecuație, mustind în suc propriu și-n mirosuri adolescentin în dezvoltare. Atunci am văzut eu pentru prima dată parfum de firmă, scos din cutie pentru a fi aplicat direct pe mirosul anterior de transpirație sportivă pentru că da, se practica și metoda aceasta.

În ora de matematică clasa mirosea a grajd. Duhnea. Era un soi de cocktail între tocăniță de ceapă, încins și parfum greu, pe corpuri nespălate. Nu o singură dată intra proful la oră, se ducea direct la geam, să-l deschidă cât mai larg, și miasmele zburdau nestingherite.

Clasa mirosea, colegii mei miroseau, aveam impresia că, dacă mă duc cu caietul la catedră, proful o să mă miroase lung și-o să-mi zică că put. Drept urmare aveam mereu după mine un deodorant antiperspirant. Aș vrea să pot spune că foloseam produse antiperspirante Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Splendide, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Natural, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Sensitive sau deodorant antiperspirant Gerovital H3 Fresh, dar aș fi departe de adevăr. În perioada aia aveam tradiționalul Favorit.
Tradiție de familie, sau manie din copilărie.

După fiecare oră de sport mă retrăgeam în baia profilor – n-aveam voie, dar ce mai conta? – verificam să nu fie dușmanul prin apropiere, încuiam ușa, foloseam săpun de profi și apă de profi și-un puf de Favorit și-așa mă asiguram că, chiar dacă-ntreaga clasă pute, eu miros fresh, și miros a deodorant, și n-am nimic în comun cu cei care râdeau de mine că-mi schimbam tricoul după sport și nu apăream duhnind a transpirație să-mi rezolv ecuațiile.

Nu știu cât conta pentru persoana care intra în clasă că eu, Camelia Bucur, folosesc antiperspirant, și-s fresh ca o lămâie, și nu am nimic de-a face cu mirosul greu total. Dar conta pentru mine. Să miros, m-aș fi luat eu pe mine de guler și, în ciuda absențelor pe care le-aș fi riscat, m-aș fi trimis în șuturi acasă. Pentru că mirosul de transpirație nu e nici natural, nici nu ”se-ntâmplă”. E acolo dacă-l lași să fie și dacă te complaci în el.

Partea urâtă a poveștii: așa am învățat eu să-mi displac colegii, pentru că nu ușoare au fost zâmbetele, coatele și ironiile a propos de deodorantul meu din geantă.

Partea frumoasă: am învățat de mică la ce și cum se folosește deodorantul. Și că degeaba te parfumezi, dacă nu te-ai spălat înainte.

În timp, am schimbat antiperspirante. Am încercat tot ce se putea încerca, am bătut fericită din palme când am descoperit antiperspirantele care nu lasă urme albe sau galbene pe haine, am testat arome și formule. Nu sunt genul care să transpire la emoții, prefer să schimb deodorantele o dată la o bucată de timp, să testez piața, să văd ce-a mai ieșit nou și bun dar, indiferent de marca folosită, întodeauna am unul după mine. Că asta m-a-nvățat pe mine adolescența: better be safe, than sorry.

Cât despre antiperspirantele Gerovital, ele m-au învățat că e mai important să faci ce trebuie, ce simți tu că e bine, indiferent de reacțiile celorlalți. Știu, e cumva reclamă pe dinafara reclamei, dar și acum vizualizez încă ironiile și simt mirosul lor înțepător, cumva în antiteză cu mine. Totală.

FARMEC- spring-superblog

P.S. – Poză din arhiva personală, pentru Spring Superblog, 2014.

Comments (11)

  1. Rodica Cojocaru

    :D ce amintiri…! te inteleg perfect referitor la “copilaria comunista”. Succes la SB!

    Reply
    1. cami (Post author)

      copilăria noastră :P
      ms, ms !

      Reply
  2. Dana Lalici

    Si eu am fost un copil comunist o perioada similara. Si chiuleam cat puteam la orele de sport. Si m-am recunoscut in povestea ta. Desi…eu nu stiam de baia profilor, unde era oare minunea aia???

    Reply
    1. cami (Post author)

      era exact lângă clasa mea. și atât de aproape de cancelarie :))adrenalină maximă ;)

      Reply
  3. valentin

    imi aduce aminte de colegii mei infantili care faceau glume ca eu mergeam cu bicicleta la munca, cand era cald, ma duceam in baie, ma spalam, schimbam tricou etc…iar ei veneau cu masina la munca :)) ca-i de fite… si cand te gandesti ca am dat pe doua biciclete 500 de euro, masina cu 500 de euro si-a luat un coleg de-al meu de apartament, care nu s-a sinchisit sa creasca doua pisici, iar pe chestii de familie inca vreo 2000, dar, nah, te duci cu bici la munca :))) o sa-mi iau si eu una la 500 de euro s-o bifez acolo, dar tot cu trenul o sa merg cu 40 la ora cat face el :)))

    Reply
    1. cami (Post author)

      oamenii sunt stupizi. partea nasoală e că nu se prind de chestia asta

      Reply
      1. valentin

        ba se prind, ii deranjeaza ca nu faci cum spun ei, sau cum fac ei.

        Reply
        1. cami (Post author)

          să-i ignorăm, zic!

          Reply
          1. valentin

            it-s complicated :)

  4. e-provincia

    sa stii, ca Farmec e prezent pe piata de vreo 100 de ani…nu pre are mare legatura cu perioada aceea, doar ca a rezista si in acele vremuri, cum de altfel…rezista si acum pe o piata extrem de dura…

    Reply
    1. cami (Post author)

      știu, că mi-am făcut temele ;)

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *