Toujours l`amour

Singura mea experiență legată de nunți a fost atât de tristă și de gravă, c-am zis că nu mă mai apropii de vreo una niciodată-n viața asta. Posibil și-n cele viitoare. Recunosc, asta se-ntâmpla acum mulți ani, să fi avut în jur de 14, când am fost constrânsă, obligată, șantajată sentimental să fiu domnișoară de onoare.

Da, știu, nimeni nu mă vede în postura asta. Dar am făcut totul ca la carte: 2 toalete, pantofi cu toc, cununia religioasă, partea civilă, stat în soare cu lumânările, așteptat să termine rudele de jucat găina și colacii, gătitul miresei, totul, astfel încât în momentul în care am ajuns finalmente la restaurant, nu voiam decât un pat și-o pernă și să scap de tocuri.

Nu știu despre locație decât că era un salon mare, țin minte fundițele de la scaune și faptul că se perindau prin fața mea multe feluri de mâncare, persoane care aveau chef să danseze și nu prea aveau loc, că erau prea multe și niște aranjamente florale cam la fel de triste ca și mine.

Și-așa am ajuns eu la concluzia că, decât să mai ajung la vreo nuntă, mai degrabă fac vărsat de vânt.

Anii au trecut, lucrurile s-au mai schimbat, am auzit de nunți în vârf de munte, nunți scufundate în ocean, nunți în cele mai bizare și trăsnite locații. Nici asta nu m-ar încânta foarte mult pentru că da, sunt foarte comodă și orice locație atipică implică prea mult efort. Locațiile atipice sunt făcute pentru plăcerea personală, nu pentru a răspunde cu juma` de gură la o invitație pentru bucuria celorlalți.

N-am în plan nici o nuntă, mai ales a mea. Dar în jur curge cu invitații, la nunțile altora. Posibil ca cel care face nunta să-mi fie chiar un prieten pe care n-aș vrea să-l refuz, așa că mă gândesc ce, cum și unde ar trebui să organizeze nunta în așa fel încât să accept invitația și să mă simt și eu bine.

Mi-am făcut temele, m-am informat și am văzut la cei de la Salon du Mariage câteva lucruri care nu mi-au putut lăsa rece nevoia de confort:

Cel mai important din punctul meu de vedere, oferă posibilitatea de a organiza cununia civilă și religioasă la ei, lângă piscina cu lounge, pe care nu trebuie s-o împarți cu alte nunți. Adio, drumuri între cele două locații, adio, așteptat în soare până să-ți vină rândul, adio, miros de tămâie și locație puțin creepy de biserică! Totul se desfășoară frumos, civilizat, comod, într-o atmosferă prietenoasă și primitoare, fără priviri curioase și indiscrete, cumva rupt de realitatea hilară a unei nunți românești tradiționale.

Bonus, în zona lounge m-aș putea refugia de agitația specifică oricărei nunți, cu un cocktail aproape și să mă distrez cu spectacolul oferit de barmani, în timp ce restul lumii ori petrece-n voie, ori admiră dansul mirilor la piscină, deasupra apei, cu pian, sau focul de artificii. Adică dublu câștig pentru mine: nu mă bate nimeni la cap și profit și de moment pentru a mă relaxa. Triplu câștig chiar, că se evită momentul ăla în care mirii își fac dansul tradițional și banal, ca la alte nunți.

Apoi, cu experiența nefericită de atunci, am observat că lumea-și bate prea mult capul cu furnizorii: de unde iau tortul, cine să se ocupe de cattering, unde să comand florile, ce aranjamente de sală s-ar potrivi, ce mă fac dacă nu ajunge băutura, că restaurantul pe care l-am ales nu are grijă și de partea asta? Mă rog, nervi, probleme, dileme. La Salon du Mariage am văzut că au pachete ultra all-inclusive, care te scapă de tămbălăul cu furnizorii, ocupându-se ei de toate aceste detalii. Rămâne doar să te hotărăști ce vrei în final.

O altă chestie care m-a încântat a fost că au spațiu de cazare și transport gratuit. Adică aș putea participa la nunta din București fără să mă gândesc la ce prieten trag după, să-mi fac somnul de frumusețe, n-aș avea grija transportului și nici n-aș fi obligată să stau după cutare cu care am făcut mașină comună. Am obosit, m-am plictisit, vreau să plec, am cazare asigurată sau mașină care să mă ducă când am eu chef acasă.

În plus, salonul e mare, fără stâlpi, loc de dans berechet, bucătăria proprie, ideea că ai putea cere oricând berbecuț la proțap și, a doua zi, o ciorbă de potroace, ca să respecți cât de cât tradiția.

Cât despre tematică și culori… Dacă ar fi prietenul meu care se căsătorește și-ar vrea o idee, i-aș zice cam așa: fă ceva mic, intim și ieșit din comun. Fă o nuntă vintage. Gangsteri, glamour, decor de salon, pian în surdină, felinare pe spațiul verde, sfeșnice pe mese, detalii mărunte care să te poarte înapoi în timp.

Sau fă o nuntă cu tematică muzicală. Știi că-ți place s-o asculți și s-o compui. Șervețele cu note muzicale, fundițe de scaun cu versuri din melodii, ici-colo câte-o poză cu ce artiști vă plac amândurora, pachețelele alea mici care se cheamă mărturii, fă-le cu ciocolată-n formă de cheia Sol, să curgă muzica și șampania.

Sau una ca-n Hawaii. În costume de baie, cu ghirlande de flori și cu Pina Colada, Mai Tai și restul băuturilor pe specific. Mâncarea, la fel. Decorul? Să te simți ca-n Hawaii!

Sau fă ce soi de nuntă vrei tu, atât timp cât te gândești c-o faci pentru tine, nu pentru a mulțumi o gașcă de rude care vor să păstrezi tradiția, și nu-nțeleg de ce ai ales piscina să-ți semnezi actele, și nu te-ai dus, regulamentar, la starea civilă. Nici la mine, care ți-am spus sincer ce apreciez eu la un salon de nuntă. Fă-o pentru tine, după cum ți-o imaginezi tu, nu după cum și-o imaginează alții pentru tine.

Spring Superblog, 2014, etapa 3

Comments (4)

  1. Florin

    Hahaha, e mai faina o nunta nudista, te costa si mai putin, fara tinute, chestii.. Da ce-ti veni cu nuntile? Te mariti?:))))

    Reply
    1. cami (Post author)

      daaa, cum de nu m-am gândit la asta? :))) neee, nu-i de mine aranjamentul ăla ;)

      Reply
  2. lichiresti

    Stii vorba aceea: Sa nu spui niciodata, niciodata!!:)

    Reply
    1. cami (Post author)

      n-ai observat c-am mascat cu grație cuvântul? :))

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *