În căutarea timpului pierdut

1988 – am învățat să citesc din cărți cu povești nemuritoare, citite de tata când se întorcea de la serviciu, iar cărțile mele preferate erau Moș Bărbuță și Vânătorii cu noroc.

1992 – am descoperit la ai mei Shogun, dar nu m-au lăsat s-o citesc, c-au zis că e prea greoaie și serioasă pentru vârsta mea.

1994 – deja nu mai ceream voie ce să citesc. Luam cartea și-o devoram. Până m-a prins bunică-mea cu Dama cu camelii și-a decretat că aia nu e carte pentru copii. Așa am învățat eu că e mai bine să pun copertă la cărți, să nu se prindă nimeni ce și cum citesc.

1996 – întreaga bibliotecă citită. Depresie cum că nu mai am ce citi, până s-a săturat tata de lamentările mele și mi-a pus în brațe Mecanica motoarelor, și-am decis că e momentul să-mi fac permis la bibliotecă, să devorez și stocurile lor.

1998-2002 – cărți citite pe bandă rulantă. Orice gen, orice autor, castronul cu fructe alături, poziție schimbată din când în când, lumea exterioară trăia prin paginile cărților în mine, citit, citit, citit.

Prezent – citesc dar, cel mai mult, recitesc. Am luat biblioteca la scotocit. Titluri care mi-au fost dragi, clasici, mai puțin clasici, totul se recitește. Cumpăr cărți la promoții, pentru că sunt scumpe cărțile în ziua de azi. În ritmul în care citesc și-mi place, nu mi-ar ajunge salariul la două luni. Citesc să mă relaxez, citesc ca să aflu, citesc ca să nu uit cuvinte, citesc cu plăcere și cu pasiune.

Citesc dimineața, la cafea. Citesc seara, când am chef de cuvinte străine și de destindere. Dacă aș avea mai mult timp și dacă n-aș avea o doză de dependență de internet, probabil aș citi ca-n adolescență, întinsă-n pat, cu castronul cu fructe alături, ore-n șir, departe de lume, departe de mine.

Îmi place mirosul de carte nouă, mirosul de cerneală, sentimentul ăla, când deschizi o carte pentru prima dată și nu știi la ce să te aștepți, ideea că ai mai citit o dată acea carte și te așteaptă, că un prieten vechi, s-o recitești. N-am scris niciodată pe paginile cărților și m-am enervat citind replici expirate, scrise urât, cu cerneală, pe cărțile luate cu-mprumut de la bibliotecă. Am rămas urât surprinsă când am găsit pagini rupte, coji de semințe sau scobitori printre paginile acelorași cărți. De asta am renunțat la biblioteca publică și-am ajuns să citesc doar ceea ce e al meu. Provizie insuficientă, reîmprospătată din când în când, dar total igienică.

E-book e un cuvânt relativ nou pentru mine. Să ne aducem aminte că am crescut în perioada în care calculatoarele erau doar pentru făcut calcule și internetul nu se inventase încă. Și totuși sunt, cumva, fascinată de el. E o carte fără pagini, în care poți pune câte cărți vrei tu.

Kindle, de exemplu, accekindlewifi1ptă până la 1.25 Gb. Dacă aș fi fan Proust și aș vrea să citesc În căutarea timpului pierdut, n-aș avea probleme cu greutatea, n-aș cără volume-ntregi după mine, aș căuta-o pur și simplu pe net și tadaaaam! Aș avea-o stocată frumos, în memorie.

Am terminat-o sau pur și simplu m-am plictisit de ea, am posibilitatea de a o șterge și a o readăuga mai târziu, fără costuri suplimentare. Bonus, Kindle ține minte și la ce pagină am rămas, chiar dacă am șters cartea cu pricina.

Bineînțeles că prima chestie care mi-a trecut prin minte când am auzit de cărți electronice a fost: frate, da` nu stau de ajuns cu nasul în comp și acasă, și la muncă? Și-așa am nevoie de ochelari de protecție, dacă mai și citesc electronic, pot să-mi comand direct ochelari din ăia, cu dioptrii funduri de borcan, și adio viață! Da` cică nu-i tocmai așa. Pentru că ecranele E ink nu obosesc ochii, folosind aceeași cerneală ca și la cărți, doar că afișate electronic, nu se întâmplă oboseala electronică a ecranelor LCD și reflectă lumina exact ca hârtia obișnuită.

Recunosc că pentru un neofit în ale tehnologiei ca mine, detaliile astea mi s-au părut wow! Adică îmi iau eu Kindle-ul, cu toate volumele din Proust care nu cântăresc mai mult de 170 de grame, îmi găsesc o poziție genială, nu-mi fac probleme că pierd semnul de carte, n-am nici o șansă să-ndoi vreo pagină, pot să schimb și mărimea fontului, în caz că mi se pare mie prea mic, și mă pun pe citit. Cât timp vreau, pentru că o singură încărcare ține aproximativ o lună.

Mă gândesc la mine, când eram mică, și nu aveam voie să citesc anumite cărți, că mă trăda coperta. Să fi avut un Kindle, citeam și Kama-Sutra, că tot nu se prindea nimeni. Glumesc, și nu prea.

Și ajung la citit clasic versus citit pe E-book. Singura chestie pe care nu mi-ar putea-o oferi cititul electronic e mirosul ăla, de carte nouă, și răsfoitul real de pagini. Aș avea, în schimb, elementul comod, de a nu căra toată biblioteca după mine și aș scăpa și de grija de-a ține o carte cu două mâini și de a nu o avea pe-a treia, cu care să țin un măr, de exemplu. Pentru c-am uitat să precizez, urăsc să deschid cărțile atât de mult încât să pară că mai au puțin și se rup la mijloc. Așa că citesc cumva cu ambele mâini. Cu Kindle ar fi ușor: el într-o mână, mărul în cealaltă, confortul să trăiască!

Ca să mă conving că e așa cum zic eu, m-am uitat lmarket on linea detalii eBook-uri pe magazinul MarketOnline.ro și-am mai aflat că nici nu influențează negativ somnul, ca cititul pe ecran LCD, e conceput pentru cititul de durată și n-are nici o legătură cu computerul. Adică e un soi de carte clasică, mai comodă și mai ușor de manevrat. Plus că aș scăpa și de goana prin librării după o anumită carte, inexistentă în stocuri, dar pe care clar o găsesc on-line. Gen clasici.

Repet: îmi place să citesc oricând, orice. Cu un e-book-reader aș reuși să citesc și oricum, indiferent de vreme, de locație sau de disponibilitatea cărții pe rafturile magazinelor. N-aș putea să afirm că-mi place mai mult electronic decât clasic, pentru că n-am încercat electronic. Dar da, sună bine și-aș fi dispusă să-ncerc, să văd cum e.

kindle-superblog

Poză-colaj din arhiva personală, Spring Superblog 2014, etapa 5.

Comments (18)

  1. mab

    da. stiu. reclama. o sa caut notre dame pris belle cu cocosat cu tot pana la 98 de ani. n-o gasesc,femeie! serios.

    Reply
    1. cami (Post author)

      hmm… și mai întrebi de ce am nevoie de gadget? măcar așa să citesc și eu cocoșatul

      Reply
  2. Ina

    hmmm… o să caut Moș Bărbuță și Vânătorii cu noroc, eu nu le-am avut… :))
    clar îți trebuie o “bibliotecă de buzunar” din asta! faină postarea, chiar nu știam atâtea despre eBook-uri…

    Reply
    1. cami (Post author)

      nici eu, că mi-s în urmă cu tehnologia. normal că tre` să le cauți, îs clasice!!!

      Reply
  3. Dinu Roman

    bafta,ochelaristo!

    Reply
    1. cami (Post author)

      să fie! da` pot să-ți împrumut borcanele mele dacă insiști, dinule

      Reply
  4. serj

    eu citeam fara coperti dar le puneam in altasul de geografie.
    mult succes!

    Reply
    1. cami (Post author)

      uite că la asta nu m-am gândit atunci. dacă te știam pe vremea aia…

      Reply
  5. Jeremy

    Eu am patit o chestie interesanta cand eram mic;
    am gasit undeva dupa alte carti din biblioteca, bine pitita, o carte foarte interesanta (doar ca pe coperta era o tipa cu un decolteu deosebit de frumos, rochie albastra de epoca);
    da, avem undeva la 12-13 ani. o citeam pe ascuns, eu in sufragerie, ai mei in bucatarie. si, cand am ajuns la liceu realizaem ca am citit Tolstoi.
    Mi-ai aminti de Anna Karenina.Arata bine pe coperta si m-am indragostit.
    Macar nu era biblia cu fata aia …eh

    Reply
    1. cami (Post author)

      biblia pentru copii, doar.
      acum realizez că pe vremea mea chiar se citea. nu conta ce, atât timp cât erau pagini, cuvinte și idei

      Reply
  6. Roxie

    si eu am fost uimita cand am vazut pentru prima data un e-book-reader cat de prietenos este cu ochii, ma asteptam sa aiba o lumina deranjanta, dar nu a fost deloc asa :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      toată lumea l-a încercat, în afară de mine? :(

      Reply
  7. lord d`if

    Ah… ce vremuri si ce tineri eram. Cititul pe tableta/pc/laptop e destul de obositor si-i lipseste acel “feeling”.
    Ai un mod de a scrie despre trairile tale din trecut care trezeste amintiri tare frumoase.

    PS: Eu rontaiam morcovi:) si nu am auzit de mos Barbuta insa imi amintesc de “Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai”

    Reply
    1. cami (Post author)

      încă suntem tineri, ce-ți veni?

      morcovi, mere, nuci și să nu uităm de cireșe!

      daaaa, habarnam e de recitit și acum :D

      Reply
  8. Liz

    E fain tare Kindle si ca sa-ti dau un motiv in plus sa-l vrei pe langa toate argumentele prea bune enumerate de tine am sa-ti zic ce inseamna kindle in engleza :D :D “A group of adult cats is known as a clowder and a group of kittens is known as a kindle.”

    Reply
    1. cami (Post author)

      un buchet de pisoi cititori? me want! :D

      Reply
  9. oama

    Nici eu n-am Kindle (încă), dar în genere citesc e-books pe netbook. De fapt cred că în ultimii 2-3 ani singurele cărți tipărite pe care le-am citit au fost împrumutate de la alții și de cele mai multe ori citite în tramvai, la cozi, în stația de RATB etc. Asta pentru că e totuși incomod să mă car cu netbuku după mine așa că-n geantă aveam o carte în format clasic.
    Mie-mi plac mult cărțile electronice: ocupă spațiu puțin și, cel mai important, ai opțiune de search. Dacă vreau să recitesc o anumită scenă că-mi pare mie relevantă pentru ce se întâmplă peste vreo 50 de pagini nu încep să caut ca disperata pagină cu pagină, ci apăs CTRL+S și gata. Ziceam că nu am încă un Kindle, mă îndrept cu pași repezi spre a-mi cumpăra: aici n-am opțiunea cărții clasice. Trebuie să am cât mai puține lucruri pentru că mă pot muta oricând și una e să cari după tine 2-3 străzi o jumătate de bibliotecă, însă alta e să cari aceeași jumătate de bibliotecă dintr-o țară în alta.

    Reply
    1. cami (Post author)

      eu nu prea pot citi pe laptop. mi-e puțin incomod.
      dar m-a încântat faza cu kindle 1. pt că da, e mai ușor de cărat decât o carte tradițională și 2. sunt cărți pe care nu le mai găsești decât foarte greu tipărite, dar există on-line. chiar mă gândeam: care ar fi primele cărți pe care le-aș reciti, dacă?

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *