La pas, pe munte

Cât am fost mică, m-au cărat ai mei după ei în fiecare concediu, și niciodată n-am fost de două ori în aceeași locație. Vacanța la mare sau vacanța la munte era pentru mine la ordinea zilei. Așa am văzut eu Constanța, Tulcea, Bușteni, nordul Moldovei, întorsura Buzăului, Slănic Moldova, Tușnadul și câte și mai câte.
Că mai aveau ai mei o manie: nu stăteau mai mult de două zile în aceeași locație și, în cele 10 zile de concediu, vedeam cât alții în câțiva ani.
Știu c-am rămas marcată de legenda mânăstirii scufundate în Lacul Roșu și mi-a fost extrem de rău pe curbele de la Cheile Bicazului.
Anii au trecut, ai mei au crescut, am crescut și eu și concediile ne-au ajuns separate. Din copilărie păstrez amintirea aventurii în care mi se părea că mă avânt și dorul de ducă.

Și-așa ajungem la prezentul-prezent și la vacanța mea de vis.
Nu-mi place să-mi imaginez cum o să fie, îmi place să povestesc cum a fost, pentru că am adânc întipărite amintiri pe care le-am trăit și le-aș retrăi oricând.

Locația? Sinaia. Cu o raită pe munți, prin Bușteni și înapoi în Sinaia. Cazarea la Hotal Palace, aflat în parcul Ghica, o ofertă cu mic dejun inclus prinsă pe CND Turism – Vacanțe Speciale, unde mi-am rezervat o garsonieră din cele 150 de camere disponibile.

Din exterior poate părea un sejur banal. Cum? Nu vezi Europa? Nu vizitezi marile capitale? Experiența ta în Sinaia ai ales s-o povestești? Tot ce pot spune e citește mai departe și hotărăște de-abia apoi dacă e banal…

Ajuns în Sinaia. Cazat. Lăsat rucsacul în cameră, observat că, exact cum îmi fusese promis de CND Turism am și televiziune prin cablu, și acces internet și cadă cu hidromasaj care-mi va fi foarte utilă la întoarcerea de pe munte pentru o binemeritată relaxare și pornit în aventură.

Pentru cei care nu cunosc Sinaia o să spun că e un oraș mic. Îl faci la pas într-o oră. Te-nvârți de două ori și ajungi în același loc. Doar că Sinaia pentru mine a fost o prima dată. Pentru că pe mine nu mă aștepta traseul ăla de o oră și-apoi stat și lâncezit. Nu. Pe mine mă aștepta telecabina pentru prima dată.

E greu de extelecabina-coborareplicat cuiva care n-are probleme cu înălțimea, cu liftul, cu scenariile apocaliptice cum că dacă se rupe firul și ne zdrobim de stânci cât de greu a fost pentru mine să mă las convinsă să-ncerc. Și totuși, o viață am, dacă e să mor, măcar să mor eroic, mă-ncurajam în timp ce cumpăram bilete și simțeam cum genunchii mi se-nmoaie din ce în ce mai mult.

Lume multă. Telecabina aparent mică. Prinsă de-un fir nu mai gros decât mâna mea, cota 1400 se vedea în zare, soare, frumos, păsărele ciripind și gândul că, odată închise ușile alea și telecabina pornită, nu mai pot da înapoi.

Și-am urcat. Cele mai lungi 7 minute din viața mea. Peleșul – castelul pe care toată lumea așteaptă să-l viziteze și eu n-am reușit să-l văd decât pe dinafară, pentru că era în renovare, care e mare și impozant, se vedea stingher acolo, cumva în miniatură, și se micșora cu fiecare secundă în care eu urcam pe fir. Hău în stânga, hău în dreapta, frumos, nu zic nu, da` când am ajuns sus mai aveam puțin și sărutam și eu pământul, ca Papa.

Și-a mai urmat și-a doua telecabină, 1400-2000.

Dar. Și aici intervine schimbarea de ton. Când am ajuns sus, și-am văzut că oriunde m-aș uita e munte, și munții îs verzi, și-mpăduriți, și parcă-s catifelați, nici un nor pe cer, soarele călduț care-mi dezmierda oasele înghețate de frică, îmi venea să fac și eu ca-n Titanic: I`m the king of he world! O liniște totală, o pătură de nori pe o parte, o senzație de pace interioară, de bine, de vreau să mă mut aici, la cabana asta care-i la ieșirea din telecabină și să-mi petrec restul vieții într-o continuă primavară.sinaia-cota-2000

E frumoasă cota 2000 și-o recomand oricui, oricât de frică i-ar fi și de înălțime, și de lift, și de scenarii apocaliptice.

sinaia-pe-munte

Și-aveam vreo 2 opțiuni: coborât înapoi în Sinaia – cu telecabina sau pe traseu, prin pădure, sau urcat până la Sfinx, la pas. Încurajată de curajul extraordinar de care dădusem dovadă, am zis că pe jos e mai bine pân` la Sfinx.

Și nu ca oamenii normali, pe traseul marcat, ci de nebuni, pe un traseu oareșcare, că mă simțeam foarte neînfricată. Primul munte l-am coborât mai mult târâș. Printre petice de zăpadă și bolovani, până am ajuns la poale turul blugilor adunase toată natura posibilă, dar nu mi-am pierdut nici măcar un picior. Și când m-am uitat în sus și-am văzut pe ce namilă neprietenoasă am coborât eu, care nu-s în stare să alerg nici măcar 100 de metri, mi-am zis din nou că-s tare, dar că e momentul să regăsim traseul marcat, că sunt dispusă să mor dacă se rupe firul de la telecabină, da` nu să mă pierd printre munți și s-aștept salvamontiștii să mă salveze.

Pe scurvalea-jepilort: Valea Jepilor e cel mai verde loc pe care l-am văzut vreodată și, chiar dacă nu am întâlnit nici un urs recunosc, spre rușinea mea, c-am confundat un câine de la Cabana Caraiman c-un lup. Am făcut întrecere cu orice turist care avea același traseu și i-am lăsat pe toți în urmă, alternând între traseul clasic și scurtături abrupte.

Am zis că-mi las plămânii acolo, 2 minute de odihnă și hai din nou la drum, că dacă tot am zis că văd Sfinxul, măcar s-ajung să-l salut. Ajuns la Sfinx cu 10 kile-n minus, blugi înverziți în genunchi și-n tur, adidași plini de toată vegetația de pe drum și cu satisfacția că încă mai duc o sesiune de cățărat extrem.

 

sfinx-escaladarea-interzisă

Sfinxul e… mic. Și singur și cei care îl escaladau în ciuda pancartei care spunea clar că escaladarea e interzisă, mi-au lăsat un gust amar.

Zona e genială și-ți pare și mai genială dacă te gândești că tu ai urcat toți munții ăia, că tu ești cel care și-a pus în gând să se autodepășească, că tu, care în mod normal nu te plimbi decât cu taxi-ul de colo-colo ai reușit să ajungi sus întreg, pe lângă toți cei care fac regulat trasee pe munte.

 

 

Ok. Am ajutelecabina-bustenins la Sfinx. Și-acum? Te-așteaptă, Camelia, coborârea cu telecabina în Bușteni. Care nu se compară cu cele 2 telecabine schimbate la urcare. Deloc. Coborârea până-n Bușteni e moartea. E frumos, e stâncă-n stânga și-n dreapta, câte o capră de munte ici și colo, miștreți alergând și-n jos hău. Da` nu hău din ăla amabil. Hău din ăla de m-am uitat o singură dată-n jos și-am zis că e mai sigur să nu repet experiența. Stâlpul din telecabină mi-a fost cel mai bun prieten și, dacă nu era acolo, clar m-ar fi adunat colegii de suferință de pe podea. Un 10 minute în care nu te poți decide între wow! ce munți mișto avem și fuck! de ce n-am luat-o pe jos?

 

Un final apoteotic în care ajungi în Bușteni, simți pământul sub picioare, încă mai tremuri, încă ți-e frică, dar ești decis c-o să repeți experiența. Cu toată teroarea implicată, cu toată oboseala urcușului, cu toate scenariile în care mureai pe munte, repeți experiența. Pentru că adrenalina aia te face să te simți mai viu și capabil de orice.

N-am descris Sinaia. Sinaia are locuri unde poți mânca bine, o biserică ortodoxă și una catolică, Peleșul la o aruncătură de băț, dar Sinaia e de vizitat atunci când îți pui în cap să transformi vacanța aia de câteva zile într-o aventură de neuitat. Într-o aventură care să te schimbe, să te întărească, să te facă să-ți dai seama că ești capabil de lucruri de care nu te credeai în stare.

Vacanța mea de neuitat a presupus Sinaia ca punct de pornire și ca loc de odihnă. Aventura mea de neuitat a presupus telecabină, și urcat pe munte și lucruri pe care nu le-am mai văzut până acum, dar pe care cu siguranță le voi revedea. Sinaia e orașul aventurii mele.
Aventura ta ce presupune?

Spring Superblog 2014, etapa 8.

Comments (8)

  1. Cudi

    Aveam vreo 10 ani, cred, cand am fost si eu in Sinaia. Ne intorceam de la mare. Tin minte ca am lesinat in baia unui restaurant de frig, am coborat pe jos de la 1400, cred, ca imi era mie prea frica cu telecabina. Apoi am intrat in Peles, unde eu avut privilegiul sa vomit la etajul 1. Cred ca pneumonie facusem atunci. Ce vremuri!

    Reply
    1. cami (Post author)

      în copilărie nici eu n-am avut curaj cu telecabina. dar uite ce faci când îți vine mintea la cap :)))

      Reply
  2. Ina

    we are gonna diiiie… :)))
    da, da, ce vacanță mișto ai avut! de repetat neapărat!

    aventura mea? mmm… o să fie așa: o să fac poze la ursi mari, bruni sau medalion cu sos de afine, o să mi se facă rău în telecabină de la mișcare, posibil să leșin, dacă nu de frică, de râs când o să te văd pe tine galbenă/verde/albastră/lipită de stâlp, o să beau sirop de jnepeni și o să-ți arăt că pot coborî pe fund mai repede ca tine :D și după aia o să am și eu amintiri, cele mai frumoase!

    Reply
    1. cami (Post author)

      plozi sadici :l

      ce repede o să cobori cu un ghiont la momentul potrivit :)))

      Reply
  3. valentin

    To tell you at least all mountain adventures you’ll have to buy me a beer, restul le cumpar eu :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      turist de bere :)))

      Reply
      1. valentin

        sunt mai degraba de cafea, sau ceai, dar din cand in cand merge si bere :)))

        Reply
        1. cami (Post author)

          unele locații te fac musai turist de bere ;)

          Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *