Independența celulelor stem

Pe vremea mea… Sună atât de bizar, și totuși m-am născut cu ceva timp înainte de a se începe utilizarea celulelor stem.
În `84 te nășteai, sănătos sau nu, și-apoi timpul decidea cât vei trăi. În `88 deja începea revoluția celulelor. Primul copil cu anemie Fanconi e tratat de sora lui mai mică. Sau, altfel spus, cu ajutorul celulelor stem ale acesteia. Patru ani nu e o vârstă înaintată și totuși 4 ani pot face diferența, atunci când vorbești de medicină.

La 4 ani nu știi ce-i aia o celulă.
Independent de tine și de cunoașterea ta, se-ncepe recoltarea și utilizarea de celule stem.

La 12 ani, înveți despre celule ca despre niște entități, care se-nvârt acolo, prin tine, care se pot îmbolnăvi, care te pot omorî sau care, dacă ai noroc, te pot face bine.
Independent de tine deja se înființase, în `92, prima și cea mai mare bancă de sânge placentar.

La 24 de ani îți dai seama că tot ce știi tu despre celule e infim. La 24 de ani am văzut filmul ăla, cu sora creată in-vitro pentru a-și salva sora deja bolnavă de leucemie. Copilul ăla era o poliță de asigurare pentru restul familiei.
Am fost siderată: cum să faci un copil, doar ca să ții altul în viață? Ce fel de părinte ești? Ce fel de om ești, dacă creezi cu bună știință un cordon ombilical nu pentru cel pe care-l naști acum, ci pentru cel pe care-l ai deja? Și, în același timp, m-am uitat la film cu sentimentul celor care citeau contemporan Jules Verne și au și trăit să vadă cum tot ce-a scris el acolo devine realitate.
Independent de mine, deja se făceau grefe de sânge ombilical, se trata leucemia, neuroblastom-ul, bloala Krabe și paralizia cerebrală. La fel de independent, în Cluj începuseră să se recolteze celule stem și s-a înființat primul laborator și prima bancă de gen din România.

Anii trec. Primul laborator și prima bancă de celule stem din București – Cord Blood Center Medical, grefă pentru copiii cu autism, posibilitatea de a păstra celulele mai mult de 23 de ani, cordonul ombilical ca sursă de celule stem mezenchimale, posibilitatea de transplant fraternal, tratare de leucemie, sindrom Hodgkin și alte peste 80 de boli, cele mai multe fiind boli de sânge maligne și non-maligne, cu rată de supraviețuire foarte scăzută. Toate datorită unui procedeu care durează între 30 de secunde și 3 minute, dar care are efecte pe termen lung.

Toate astea s-au întâmplat independent de mine. Independent de tine, care-ți dorești un copil sănătos, de tine care ți-ai fi dorit să te naști puțin mai târziu, pentru a salva pe cineva la care ții, independent de dacă vrei sau nu un copil și, mai ales, independent de alegerile tale.

Ce se poate schimba cu ajutorul tău? E simplu. Poți trece peste ceea ce ai învățat la școală, poți trece peste ideea că celulele sunt niște chestii care se plimbă prin tine, poți realiza că procedura aia simplă e cheia viitorului. Medicina nu mai e demult de domeniul SF-ului. Leucemia nu mai reprezintă o sentință ireversibilă. Nici cancerul, nici leziunile coloanei vertebrale, nici leziunile aparent de nevindecat ale țesutului tegumentar, nici lupusul, nici nimic. Da, se poate întâmpla oricui. Dar, la fel de bine, oricine poate alege să se asigure. Să aibă propria rezervă de celule stem, pentru a evita sentința. Adică, pe bune, a fost realizat primul os artificial din celule stem, în curând vom avea organe create artificial, în curând nimic nu va mai fi incurabil, în curând poate vom descoperi secretul vieții veșnice. Spun și eu.

Interesant e că, alegând să recoltezi celule stem la naștere, nu asiguri doar viitorul fizic al copilului tău, îi asiguri și viitorul psihic. Există șanse majore ca celulele lui să te salveze, la un moment dat, pe tine. Să-i ofere lui a doua șansă să se dezvolte frumos psihic, cu doi părinți sănătoși, departe de gândul că ar putea deveni orfan înainte de vreme.

Dacă-n `84, când m-am născut eu, recoltarea celulelor stem era un vis frumos, și-ai mei n-au dat dovadă de inconștiență neapelând la ea, au fost doar grăbiți să aibă un copil, în ziua de azi mi se pare inconștiență curată să faci un copil fără să te asiguri. Bineînțeles, e de preferat să fie cea mai proastă investiție financiară pe care o faci vreodată, în ideea în care e de preferat să nu ai nevoie de ele, dar numai gândul că ai făcut tot ce se putea face pentru a evita o tragedie e liniștitor.

Se știe că nu-mi plac copiii. În schimb îmi plac părinții responsabili, care fac orice pentru a-l crește sănătos și fericit. Și, dacă stau și mă gândesc bine, nici măcar nu-i un preț atât de mare pentru ceea ce poate preveni și trata: pachete pornind de la 2490 RON, pentru sănătatea viitoare și ajungând, într-adevăr, până la 12900 Ron. Pachetele sunt disponibile pe http://www.cordcenter.ro/pachete.html . Posibilitate de a plăti în rate, discounturi și, până la urmă, tu cât ești dispus să plătești pentru un viitor sănătos asigurat?

Mă-ntrebi de impactul procedurii asupra îmbunătățirii sănătății la nivel național și la nivel mondial. Evident că impactul ar fi unul major. Benefic. Mai multe boli tratabile, mai puține persoane bolnave, mortalitate scăzută, persoane fericite pentru că pot fi mai mult timp alături de cei dragi, mai puțină durere, mai puțină suferință, nu știu, e ca și cum ai întreba dacă sunt de acord ca toată lumea să fie fericită. Normal că sunt, normal că nu poate fi decât de bine, normal că lucrurile ar fi mai frumoase dacă toată lumea ar recolta celule stem, dacă medicina ar evolua în așa fel încât să vindece tot, dacă n-ar mai exista sentințe irevocabile.

Problema nu-i impactul. Problema e: știe îndeajuns de multă lume despre chestia asta? Și, dacă știe, apelează la ea? Sau are posibilitatea financiară de a apela la ea?
O să-mi spui că un părinte neinformat nu e demn de a fi părinte, și aici sunt de acord cu tine. Dar câți părinți neinformați nu există? Câte persoane care nu știu de prezervativ și protecție elementară fac copii pe bandă rulantă? În România, și-n lume. Destui și prea mulți.

O să-mi spui, de asemenea, că prețul nu e mare; nici comparativ cu salariul mediu pe economie, nici ca investiție în propria sănătate, și că mai bine previi, decât să tratezi. De acord cu tine. Peste 70000 de familii din România au apelat la Cord Blood Center Medical. Dar câte persoane din populația totală nu au nici măcar asigurarea aia elementară de sănătate? Câte persoane nu mor pe capete pentru că nu au posibilitatea de a-și cumpăra nu medicamente, ci nici măcar mâncare? Câte persoane nu spun că tratamentul e pentru oamenii bogați și, din punctul lor de vedere, bogat e dacă-ți permiți o pâine pe zi?

Impactul asupra îmbunătățirii sănătății mondiale ar fi, repet, major. Dacă s-ar ști la nivel mondial despre ce putere au în ele și dacă, la nivel mondial, toată lumea și-ar permite procedura. Până atunci, până și recoltarea de celule stem se bazează pe principiul selecției naturale.

Cum văd eu viitorul procedurii? Am citit http://www.cordcenter.ro/wikistem-noutati-medicale.html . Deja se vindecă boli despre care, acum 20 de ani, se știa că-s incurabile. Deja se creează copii in vitro. Deja celula stem e garanția vieții. Cu mai multă informare, din ce în ce mai mulți părinți vor alege banca de celule. Se vor descoperi lucruri noi. Deocamdată nu se recoltează de la mamă-purtător de HIV, HTLV, sifilis activ și infecție activă cu virus hepatitic B si C și CMV (cytomegalovirus). Peste câțiva ani, cine știe? Se va descoperi metoda de recoltare în siguranță și pentru aceste persoane. În viitor HIV-ul va putea fi vindecat cu o simplă grefă. Și restul bolilor care, momentan, dau bătăi de cap medicinii.

Peste câțiva ani se vor putea crea copii în laborator. Ca moștenitori direcți, cu același ADN, pentru persoanele care nu pot avea copii și nu vor să apeleze la o mamă-surogat, pentru cei care nu sunt dispuși să adopte, pentru cuplurile gay – prin crearea de ”ovule masculine” din pielea bărbaților și ”spermatozoizi feminini” din pielea femeilor, indiferent de ce cred eu sau de ce convingeri religioase ai tu. Din câte am citit, sky is the limit.

Indiferent de mine, m-am născut prea târziu pentru a avea propria mea bancă de celule. Indiferent de mine, a trecut timpul. La fel de indiferent, te-ntreb: acum că știi toate astea, tu de ce nu ai recolta celule stem pentru tine și pentru copilul tău?

Spring Superblog 2014, etapa 12.

Comments (2)

  1. Belle dImagination

    Super fain şi adevărat.
    Chestia e că şi tu şi eu avem în corp celule stem, deşi suntem adulţi.

    Reply
    1. cami (Post author)

      numai că noi am sărit de faza cu recoltarea la naștere

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *