Legalizarea canibalismului

Fără să fiu cercetător britanic, am ajuns la o concluzie: suntem canibali prin definiție și cine zice că nu-i lasă gura apă la gândul unei bucăți de pulpă umană, perpelită pe jăratec, e un fățarnic. Nu spun acum să ne apucăm să ne mâncăm între noi. Dar, din când în când, putem supune la vot, pe bază de simpatii și antipatii, într-un cerc anume, cine va fi sacrificat pentru bunăstarea psihică al grupului și pentru satisfacerea nevoii umane de carne umană.
Nu foarte des, că nu reușesc să crească micuții fătați recent și să repopuleze planeta. O dată pe an zic eu că e de ajuns.

Cu reguli stricte, cu grupuri închegate și formate, cu legături sudate, ca să nu poți spune că mănânci un necunoscut. Bineînțeles că poți refuza să te alături ritualului, dacă ți-e foarte frică că vei fi votat și mâncat dar, totodată, tre` să pui în balanță și faptul că anul ăsta vei supraviețui și te vei înfrupta fericit din carnea dușmanilor. Hai, nu chiar a dușmanilor, da` a persoanei care te seacă pe creier. Care nu se poate opri să îți scoată peri albi, care dă un cu totul alt sens expresiei ”te fute cu pula-n patru”, care-ți macină nervii, pe care ai face orice s-o vezi mâncată, fără nici o implicație sexuală.

La urma urmei, care-i diferența dintre acum și în copilărie, când mâncam japoneze, mucenici, polonezi, fără nici o opreliște de ordin moral? Am crescut, e nevoie de mai multă proteină, nu mă mai pot sătura doar cu gândul că înfulec din trupul lui Hristos, vreau chiar să văd cum e carnea aia umană, pe care am fost învățați s-o iubim platonic.

Canibalismul a fost interzis doar pentru că unora le era frică. Eu propun să ne înfrângem frica, să fim deasupra ei, să ne folosim caninii ăia și pentru altceva decât mâncare vegan-vegetariană și total legală. Să legalizăm, o dată-n an, carnea aia la care ne gândim cu toții fără să recunoaștem că, deh, reticențe morale.

Și da, metoda cu un vot anual și total legal îmi surâde. Dacă-și imaginează cineva că am victimele pregătite, are perfectă dreptate. Pentru că le am. Posibil să fiu și eu mâncată, da` nu înainte de a mă bucura, măcar un an, de carnea unora. Uite, așa înțeleg și eu sensul la carnea din frigider.

În altă ordine de idei, am decis că, dacă e să mă reprofilez profesional vorbind, mă fac gropar. E o meserie bănoasă, de viitor, mâncare și băută asigurată, îți poți alege clientela, te ocupi de forma ta fizică fără să te duci la sală, te bronzezi fără solar, ce mai, numai beneficii. Existau și variantele șef de hală, cofetar-patiser sau dulgher, dar am mizat pe trăinicia meseriei, nu pe titlu în sine.

Cumva, merg mână-n mână ideile de azi: și, după votul anual, va fi nevoie de cineva care să-ngroape rămășițele. Aș putea spune că fac curat la locul de muncă.

Comments (8)

  1. Ina

    …care știu pe cine vrei tu să halești… pleacă de-aici! /:)

    Reply
    1. cami (Post author)

      nooo, aici vorbim de vot legal, de coaliții, strategie, ce-aș rezolva?

      Reply
  2. Mucegai

    Te aprob și te susțin. Mereu te-am considerat bună, dar dacă se legalizează, poate am ocazia șă și verific!
    :D

    Reply
    1. cami (Post author)

      nuuu…îi mâncăm pe cei pe care nu-i placem, nu pe cei pe care-i considerăm buni! și, oricum, cred că aș fi ațoasă :)))

      Reply
      1. Mucegai

        Gura si treci inapoi in cuptor! Ce vrei sa insinuezi, ca n-am gusturi in materie de femei!?

        Reply
        1. cami (Post author)

          Sir, Yes, Sir!

          (mă vrei și c-un măr în gură?)
          :))

          Reply
          1. Mucegai

            Nu, fara mar! Arat eu ca un vegan nenorocit?!
            :P

          2. cami (Post author)

            uite că la asta nu m-am gândit. c-o bere-n mâna, atunci? :))

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *