Săptămâna mare

Aveam un text mișto, despre ce nașpa e să fii încă la școală, să te trezești de dimineață, să fii nevoit să-ți faci lecțiile, să depinzi de părinți; încă-l mai am.

Mi-ar plăcea să fiu acum la școală, în perioada de liceu și să știu toate câcaturile pe care le-am aflat pe parcurs despre școală în particular și viață-n general.
M-aș trezi dimineață, mi-aș face cafeaua, mi-aș aprinde o țigară și mi-aș alege următoarea victimă pe care s-o frec la icre.

Să fie profa de latină, care m-a disperat timp de 5 ani de zile? Să fie colega de clasă care purta pantaloni scurți de latex, de-un bleu-spirt, și care mi-a tocit nervii că cică e nașpa să nu te machiezi și să nu porți pantaloni scurți de latex, bleu-spirt? Să fie oare profa de universală, care mi-a spus din vârful buzelor că-s un limbric pe lângă Eminescu?

Aș fuma câteva țigări, alegându-mi cu grijă victima și-apoi m-aș duce fluierând la școală, știind că n-au ce să-mi facă. Știind că, chiar dacă mă iau la bani mărunți, de-un 8 tot scot, și 8 nu e numai notă de trecere, e chiar notă de admitere.

Aș ști că notele nu contează, dacă proful are râcă pe tine, pentru că la examen tot bun ești.
Că poți să te pui în gură cu proful și n-are ce să-ți facă, că dacă ești mai coios, ceri comisie de reevaluare, și profilor le e mai teamă decât ție de chestia asta.
Că poți să-ți susții punctul de vedere, că nu trebuie să plătești nici fondul școlii, nici al clasei, și nu există metodă legală sau ilegală prin care să te oblige.

Că poți să te apuci de fumat fără să-ți fie teamă că ajunge la urechile părinților pentru că, într-un final, părinții ăia tot vor afla, și-o să stai cu ei la masă, la o bere și-un pachet de țigări, și-o să te amuzi de cât de stupid ai fost căutând motive, și scuze, și de câtă lămâie ai mestecat și câtă târșă ai tras, degeaba.

Că chiulul e bine să-l faci cu măsură, și e și mai bine să ai scuzele pregătite dinainte, că nu se face gaură-n cer dacă ai lipsit la lucrarea aia de control, că simulările de evaluări doar atât sunt, simulări, și n-are de ce să-ți fie frică, pentru că mai ai timp să-nveți pân` la examenul real.

Că nu e musai să fii bun și pe real, și pe uman, că notele sunt doar un mod de-ați pune pumnul în gură, că e de ajuns să te axezi pe ceea ce-ți place, nu pe ceea ce-ți zic alții că trebuie să-ți placă.
Că nu e nevoie să tocești matematică de nota 10 dacă tu scăpi de ea, ca mine, într-a XI-a, că e de ajuns să iei un 5 nenorocit și oricum nu te ajută cu nimic să știi teorema lu` Pitagora, că pân` la urmă pâine tot la preț fix îți iei și nu cred că s-a născut încă vânzătoarea care să te pună să rezolvi o ecuație de gradul 3 când tu îi ceri un pachet de gumă.

Că nu moare nimeni dacă iei 8, în loc de 9 sau 5 în loc de 10, că majoritatea chestiilor o să le uiți fix după ce ai dat admiterea la facultate, că nici măcar facultatea aia nu te diferențiază în mod ireversibil de unul care n-a făcut-o.

Că nu e musai să dai la master, că te poți decide și la 30 de ani ce job vrei să-ți alegi, că ”meseria brățară de aur” e o lozincă comunistă. Că dacă te faci profesor, mori de foame, că dacă vrei să te faci avocat o să te spetești muncind pentru alții, că dacă habar n-ai ce să faci cu viața ta la 18 ani nu-i capăt de țară, mai ai încă timp să te hotărăști.
Și că poți să faci și finlandeză; dacă nu-i de tine tot altceva o să te faci până la urmă, eventual cofetar-patiser, că-i mai estetic și mai frumos mirositor.

Că prietenii care-n liceu ți se par veșnici or să se cearnă, la fel ca majoritatea următorilor, pe care o să-i cunoști în timp.
Că mai degrabă te bucuri de vacanță decât să tocești pentru o notă mare, nu de alta da` peste câțiva ani o să ți-o dorești.
Că părinții or să aibă mereu impresia că ești un geniu, da` nu ești decât un comun, printre alte sute de comuni, care-și tocesc coatele pe bănci, alături de tine.
Că până nu te dai tu cu capul de sus, nu se dă nimeni pentru tine. Că până nu tremuri de foame, n-o să fii în stare să-ți iei un job plătit.
Că școala nu te învață nimic, dacă nu vrei tu să te-nvețe.
Că poți să fii briliant în catalog, și-un ratat notoriu, care-și pierde timpul între casă și job, fără să fi-ncercat vreodată o mahmureală cinstită.

Că dacă nu te trezești cu poze pe care nu știi când le-ai făcut, cu replici pe care nu ții minte să le fi spus, cu sentimentul că ești în stare să te dai cu capul de toți pereții ca să-ți treacă durerea aia pe care-o simți în tine și pe care nimeni nu poate să ți-o alunge, că dacă totul merge total banal și tu semeni din ce în ce mai mult cu părinții tăi banali, atunci degeaba ai avut 17 ani și ți-a fost frică de toate de mai sus.

Oricum. E nașpa să fii acum la școală și să nu știi toate chestiile astea. Și, chiar dacă le-ai ști, tot nu le-ai aplica. Și tot te-ai uita invidios spre mine, care le știu și nu mai am cum să le aplic, și eu aceeași invidie aș avea-o, exact din același motiv.

Săptămâna mare mă deprimă pentru că am impresia că durează mai mult decât o săptămână normală de muncă și mă enervează faptul că, în neștiința și ignoranța voastră, voi aveți două săptămâni de vacanță și eu o amărâtă de zi liberă.

Comments (21)

  1. Napocel

    Apăi io nici o zi n-am,voi munci dedicat total. :))
    În plus, săptămâna asta mare e presantă, ba mai mult cât unu-una s-au uitat acru la mine când înfulecam sendvicuri cu carne pe la munci, stradă etc. :)) Parcă ar trebui să postim obligatoriu i nu știu ce-i mâncă-n pubiană de mine

    Reply
    1. cami (Post author)

      ferească sfântul, ai mâncat carne în săptămâna mare? în iad cu tine, lângă toată lumea bună ;)

      Reply
      1. Napocel

        :)))))))))

        Reply
  2. mihaela

    Singura chestie pe care nu as face-o din ce zici tu e ca as sari peste tigara aia, n-am putut niciodata sa fumez, in rest mama ca i-as pune aleia de latina nervii pe moate :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      ei, fiecare cu viciile lui plăcute ;)
      se pare că toate profele de latină au o problemă

      Reply
  3. joe

    eu am uitat majoritatea lucrurilor când am aflat că nu mai fac mate și fizică. în rest, știi cum trece vremea la arte. se chiulește-n baru’ de lângă, se fumează pe față, se ia în gură elevu’ cu profu’, se iau mulți de 4 la simulare și singurii care învață o fac ori din plăcere, ori din bursă.
    latex bleu? deci de la voi a pornit
    zi-le c-ai răcit și că vomiți pe ei. poate primești o zi în plus

    Reply
    1. cami (Post author)

      și eu. din secunda doi.
      cam așa era și la noi, cu micile excepții care mi-au mâncat nervii

      :)) dacă ar ști săraca că a lansat o modă care dăinuie încă, după mai bine de 10 ani…

      n-am eu norocul ăsta. și când îs aproape lată-n pat tot nu mă crede nimeni

      Reply
  4. Cati

    In adolescenta ai voie sa faci toate prostiile din lume,ai scuza ,chiar si in saptamana mare :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      și dacă mă simt încă adolescent, pot profita de această clauză?

      Reply
  5. Mucegai

    saptamana mare = saptamana lunga
    qed

    Reply
    1. cami (Post author)

      true!

      Reply
  6. valentin

    Mai e o variantă, când ești tămâie și nu știi nici de 5-ul ăla de trecere, dar părinții îl cunosc pe prof, eventual se mai trag de șireturi. Atunci poți să-i freci la icre, o să te certe acasă un pic, sau o să te susțină, în funcție de simpatii/antipatii… Ăia să vezi că se cred mai genii decât geniile. Și-s mulți acum, și oricum n-ar fi în stare să aplice nimic.

    Reply
    1. cami (Post author)

      din ăia n-am prea cunoscut, deci tre` să e cred pe cuvânt

      Reply
      1. valentin

        Cunoști, necunoști, este.

        Reply
    2. Nautilus

      “Că poți să te pui în gură cu proful și n-are ce să-ți facă, că dacă ești mai coios, ceri comisie de reevaluare, și profilor le e mai teamă decât ție de chestia asta.”

      Cândva (cu vreo 16 ani în urmă) credeam şi eu asta.

      Însă dobitocul, piticul, diformul şi pocitul de prof a avut ce să-mi facă. Mai precis să îmi pună mai întâi 8 pe lucrare şi abia după aceea să mă ia în bătaie de joc.

      Astfel încât am rămas umilit şi dispreţuit, şi autorităţile profesoreşti nu aveau ce altceva să facă decât recorectarea lucrării. Chestie care nu mă ajuta cu nimic, fiindcă era o materie de rahat şi mă durea exact în vârful pulii dacă aveam 8 sau mai mult.

      De aici nu pot să trag decât concluzia că ăia care ameninţă, promit şpăgi şi în cele din urmă se roagă pentru 5 nu sunt nici pe departe jmecheri cum îşi imaginează ei.

      Ci nişte cocalari nevertebraţi pentru care e mai important să scape cu notă de trecere şi sunt dispuşi ca în schimbul ei să suporte insultele, batjocura şi umilinţa.

      Reply
      1. cami (Post author)

        :-?? n-am avut note doar de trecere, n-am dat șpagă și mi-am primit și scuze, atunci când a fost nevoie.
        cred că, până la urmă, depinde și de situație, oareșcum

        Reply
        1. Nautilus

          E foarte posibil.

          Dar experienţa cu “ţi-a dat 8, acum putem da spre recorectare lucrarea către alt prof” (când eu nici măcar nu le spusesem vreun cuvânt despre notă) arată că e o oarecare diferenţă între posibilitate şi realitate.

          Reply
          1. cami (Post author)

            realitatea e că în timpul liceului meu exista posibilitatea asta. doar că am aflat prea târziu

  7. Poate maine

    Nici eo, ca multi altii de altfel, nu am fost un eminent. Vai de curul meu ce note aveam si cu ce medie am terminat facultatea. O oaie neagra-n felul meu. In mod aparent, toate astea, n-au nicio importanta (strategica) in viata noastra, cica normala. Si totusi, cand marea ta cariera profesionala se bazeaza pe chestiile facute-n scoala – unele chestii facute-n scoala – te-ajuta enorm. Intalnesc zilnic insi care abia-si scriu numele corect, altii nu stiu tabla inmultirii, nici p-aia a adunarii macar, iar de gramatica nu mai vorbesc. Pentru unii romani limba romana e o limba straina :). Dar una peste alta, nu astea te fac OM. In zilele noastre se pare c-a fi OM e o rara raritate :) Cu sau fara facultate. Cu sau fara educatie.. Si saptamana asta moale, pardon mare, a fost o saptamana faina acolo unde muncesc eu. Ca eu imi iubesc jobul si ce fac. Ca eu stiu sa-mi cer drepturile si nu ma ascund dupa fusta mamii (tatalui, bunicii, vecinei de la 4 etc) de frica sefilor. Am comentat si eu, na..

    P.S. Vacanta placuta!

    Reply
    1. cami (Post author)

      ăia care chiar folosesc ceea ce au făcut în școală/facultate și le și place sunt mai rari ca noi, restul. și mai fericiți, cumva.
      n-ai nevoie de școală ca să fii OM și nici invers. depinde doar de tine.

      mulțumesc, la fel!

      Reply
  8. Pingback: Tipuri de colegi | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *