Gicu și pisica

– Nu știi tu pe cineva care ar vrea să adopte o pisică? Are 3 ani, e bună, e leneșă și iubitoare, am castrat-o acu` vreo doi ani și e frumoasă, tu! E așa, cea mai bună pisică pe care și-ar dori-o cineva: nu zgârie, nu ataca, doarme pe tine, te urmărește peste tot prin casă, nu e pretențioasă la mâncare, nu năpârlește, nu distruge mobila, nu-ți roade pantofii, nu miaună decât când te salută, ce mai, o dulceață de pisică!

Sună a pisica perfectă, nu? Și, în mod normal când aud din astea, îmi fac zeci de mii de scenarii, cum că e o pisică pe care stăpânul cu o formă foarte gravă de cancer la creier, aflându-se în ultimele lui luni de viață, fără rude sau prieteni, încearcă să-i găsească o casă, înainte de a muri.
Sau că stăpânul ei a murit deja și acum e la cutare foster, care nu poată s-o țină foarte mult, pentru că orice pisică merită o casă și-un om care s-o iubească.
Sau că stăpânul ei a murit și singura persoană care putea s-o ia e o mătușă bătrână, și ea pe moarte, care acum, în ultimele ei zile de viață, caută o casă pentru pisica căreia îi vor fi murind, în curând, două persoane iubite.

Atât. Am exagerat cu zeci de mii de scenarii. Singurul scenariu valid în care îți lași pisica e că-ți scrii, cu ultimele puteri, testamentul.

Am auzit de persoane care au devenit, peste noapte, alergice la părul de pisică, după ce au avut-o 12 ani de zile. A, da, și alergia cu pricina s-a întâmplat să intervină exact în momentul în care-și căutau chirie. De parcă nu puteau, în goana nebună după apartament nou, să treacă și pe la farmacie, să-și ia dracu` picături din alea antialergie, sau pastile, sau plasturi și să-și schimbe reședința, fără să schimbe pisica.

Am auzit de persoane care au făcut un plod și au dat pisica aia, pe care o aveau de 12 ani, care i-a trezit, și tors, și iubit în fiecare dimineață, pentru ca plodul să nu facă toxoplasmoză. Newsflah, mămică de duminică, tu ești purtător. Dacă se-mbolnăvește de toxoplasmoză o s-o facă cât timp e în uter, nu după ce s-a născut. Mai toți care avem animale suntem purtători. Deci fă-ți analizele obligatorii în timpul sarcinii, și nu renunța la pisică după ce-ai născut, pentru că e ilogic și inutil.

Și, vai, micuțul s-ar putea să înghită păr, s-ar putea să-l zgârie mâța, sau s-ar putea chiar să-l sufoce din gelozie, în timp ce doarme. Alt newsflash: oricum inhalează tot soiul de câcaturi. Când fumezi în aceeași cameră cu el, nu ți-e frică că s-ar putea îmbolnăvi? Nu, dar sigur o să facă un ghem de blană direct în plămân.
Singurul lucru pe care-l poate face o pisică unui copil e da, să-l zgârie ca să învețe că nu-i nevoie s-o tragă de coadă. Și să-l învețe să iubească animalele. Un copil mic cu o pisică lângă el e un copil mai fericit și mai uman de mic. Pentru că învață de mic respectul pentru viață, pentru prietenii mici, pentru natură. Dar e alegerea ta să-l privezi de toate astea, să-l dezinfectezi cu spirt de fiecare dată când pune mâna pe noroi și să-i bulelti total sistemul imunitar, în timp ce te amăgești cu gândul că-i faci un bine.

Am auzit de persoane care s-au plictisit de pisică și-au abandonat-o în stradă, fără măcar să-ncerce să-i caute stăpân. Persoane care au zis că cheltuie prea mult pe întreținerea pisicii și că, mai degrabă, fac un copil, cu toate că nici măcar pe ăla nu l-au făcut. Persoane care au luat un pisoi, l-au crescut cât era mic și drăgălaș și pe care l-au înlocuit cu alt pisoi, de îndată ce a crescut. Persoane care au luat pisoi și l-au dat după două zile pentru că miaună și face pipi peste tot, cu toate că are litiera la dispoziție. Să mori tu! Dacă nu-l înveți, nu-i programat genetic să caute litiera. Face unde poate. Îți ia cam 3 zile să-l înveți să ajungă la litieră dar da, tu ești prea comod ca să te ocupi de el.

Și, apogeul, persoane care au pisică de ani de zile și-i caută stăpân pentru că da, s-au combinat cu cutare, și cutare nu suportă pisicile.

– De 3 ani o am dar știi tu… al meu nu e tocmai fan pisici. Nu e alergic sau ceva, dar nu concepe cum poate o pisică să doarmă-n pat cu noi, sau cum poate să vină să mănânce din aceeași farfurie cu mine. Și, înțelegi tu, cred că el e Alesul. Nu pot să-mi stric casa și fericirea și viitorii copii și totul, doar din cauză de pisică. Așa că o dau. Hai, nu face fața asta, nu-i ca și cum aș da-o în stradă, îi caut o familie care s-o vrea și care s-o iubească.
Știi doar cât țin la Miți, doar ai văzut și tu, am sterilizat-o, cine plângea cu ea în brațe la veterinar când a avut gâlci? Mânca pliculeț în fiecare zi și-n fiecare seară adormea în brațele mele, dar tre` să-nțelegi, dragă, Gicu n-o vrea și pace bună!
Mi-a zis: ori Miți, ori eu!
A fost așa, ca un ultimatum, și eu nu pot să renunț la Gicu, că e bun, și frumos, și deștept, doar că nu suportă pisicile.
Deci, știi pe cineva care ar putea-o vrea pe Miți?

Momentul ăla în care îți vine s-o dai cu moaca ei zâmbitoare și care vrea să inspire milă și să-ți trezească toată empatia de care ai putea da dovadă direct de-un perete. Și nu un perete de acum, lin și văruit cu var lavabil. Nu. De un perete din ăla, din copilăria noastră, care avea chestii în relief, din aracet amestecat cu vopsea și-n care, dacă intrai din greașeală cu ochiul, rămâneai fără. Sau cu dinții de calorifer. Din ăla de fontă. Sau să-i faci direct lobotomie, că oricum nu-și prea folosește creierul.

Păi, explică-mi și mie, vaca domnului, cum poate fi Gicu bărbatul ideal, dacă nu-ți respectă plăcerea ta simplă de a avea pisică? Cum te iubește și te înțelege? Cum sunteți voi compatibili și cum e el în stare să priceapă cine ești, dacă la elementul primordial – animalul de companie – sunteți diametral opuși?

Sau, altfel, ce fel de om ești tu dacă ești dispusă să renunți la o ființă care ți-a fost alături și când erai down, și când erai cu mucii în barbă după o despărțire tragică anterioară, și când n-aveai ce mânca, și când ai dat chix cu musacaua, care te aștepta să vii de la serviciu, care se bucura de fiecare dată când o băgai în seamă, care ți-a fost și prieten, și companion, și familie, pentru simplul fapt că da, Gicu poate să-ți facă copii și aduce și-un salariu în casă. Păi, tu ai vinde-o și pe mă-ta în stilul ăsta, doar pentru că Gicu spune că n-o place pe mă-ta. Sau, dacă-ți dorești cu adevărat un copil și-l faci, și Gicu spune nu după, că plânge, și face mizerie, și distruge cablurile că-i cresc dinții, tu-l duci la orfelinat, că Gicu spune.

Aș spune că ești o lătură de om, da` am puțin respect pentru lături, că porcii le mănâncă, și porcii sunt, totuși, niște ființe inteligente.

Și dacă Gicu spune să-ți dai mâța, îi arăți ușa și-i spui că a fost frumos că v-ați cunoscut, dar nu sunteți compatibili.
Dacă ești de acord cu Gicu, nie la paie! Belciugul pe care o să ți-l pună-n nas, îl meriți cu desăvârșire.

Comments (5)

  1. Mucegai

    Deci a…hmm. Adica hmm. Urasc sa-ti dau dreptate dar ai. Pentru ca pis. Pentru ca mi-au.
    Si de la mine încă un sfat fato (aia care dai mâța): dacă accepți căcaturi din astea de la început din partea lui Gicu, cred sincer că la un moment Z, Gicu o să se sature de pisicuța ta și o să ceară să o dai afară. Cum nu poți, o să te schimbe. Deci e corect să-i dai dismiss lu Gicu urmat de ignore și apoi clik next!
    Pentru că proștii trebuie stârpiți de mici, dacă se poate direct din spermatozoid.

    Reply
    1. cami (Post author)

      mereu am dreptate. doar că uneori ne batem în dreptăți ;)

      ar trebui. păcat că nu există ilegal pentru prostie

      Reply
  2. Mucegai Ales

    cum le stii tu pe toate!

    Reply
    1. cami (Post author)

      că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!

      Reply
  3. Pingback: Un câine | Erase Rewind

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *