Nebunul de alb

Eu am auzit prea târziu piesa asta.
Eu am ascultat prea târziu piesa asta.

Era peste tot. Fără să o fi ascultat vreodată, era peste tot. Toată lumea spunea că e piesa preferată, auzeam de Imre peste tot. Cred că mi-am dezvoltat și-o iritație care poartă numele de Imre, fără s-o fi auzit, fără s-o fi ascultat.

Adunate la colț de stradă, bătrânele simpatice se-ntrebau una pe alta dacă au auzit Nebunul de alb. Făcând poștă un bidon de bere, băiețași care de-abiau au început să se bărbierească ridicau nebunul în slăvi. Fete virginale, fete mai puțin virginale, fete la cafea, cocktail sau bere suspinau pe numele cumva exotic.

Am refuzat să ascult piesa. Nu știam cum sună, nu știam ce versuri are sau cine e gagiul de o cântă, dar de fiecare dată săream peste ea. Treceam mai departe, mă scărpinam puțin de la iritația Imre și bodogăneam în barbă, pentru că nimeni nu asculta altceva decât asta.

Până când am auzit-o. Norocul ei a fost că nu știam că ea e. Am ascultat-o cum bei prima gură de apă minerală, dintr-o sticlă de-abia desfăcută, când te arde gâtul de sete. Am ascultat-o cum asculți o piesă din copilărie, pe care ai uitat-o, ți-ai amintit-o, ai căutat-o, n-ai găsit-o și, după ani, întâmplarea ți-o scoate în cale. O pune cineva, într-o cameră cu prea mult fum și multă vorbă. Și toți se-nghesuie să schimbe păreri, toți vor să le fie umplută cana cu bere, și tu zâmbești tâmp și cald, pentru c-ai regăsit-o. Am ascultat-o cum îmi aduc aminte idei sau timpuri care mă fac să zâmbesc cald și-n mine, fără ironie, am ascultat-o cum a văzut Beethoven să-și dirijeze a noua simfonie, am ascultat-o și mi-a intrat în sânge.

Copii care nu au iubit încă. Care iubesc ideea de a iubi și de a fi iubiți. Copii care încă n-au început să se bărbierească sau să aibă dileme adulte. Copii care cântă asta la chitară, pe faleză. Sau unul cântă și restul rag inestetic. Din 10 inși doar unul are voce. Și-și imaginează cum ar captura regina, cum trebuie să fie sentimentul, cum ar fi să scrie ei cântecul ăsta, sau măcar să-l cânte, se gândesc că ar putea să fie Imre sau se gândesc că ar putea fi măcar Cărtărescu.

Peste ani vor uita că au cântat-o. Vor uita că le-a plăcut, vor uita că și-au dorit să fie acel nebun de alb. Vor ajunge la saturație, vor ajunge adulți prinși între probleme puțin lirice, va fi mai important să plătească factura la lumină, rata la casa, pachetul de pamperși. Vor râde acru gândindu-se că s-au gândit că ar putea fi.

Și eu rămân nebunul. Care-și aduce aminte fiecare piesă. Fiecare piesă auzită, uitată, găsită.
Fiecare copil care s-a gândit vreodată că nu o să îmbătrânească pentru totdeauna.

Comments (8)

  1. Florin

    Fiecare e un nebun de un fel, si aspira sa fie un nebun de alt fel:)) In fine, nu e de ris, pentru ca si nebunia asta are forme infinite, ca doar toti sintem afectati intr-un fel sau altul, nu e nimeni sanatos..Si poate si de multe ori sintem adusi in pragul nebuniei, traind printre atitia dilii, in fine..
    Cred ca ne putem vindeca nebuniile prin sentimente, adica sa lasam trairile sa zboare, in voie, acolo unde vor..Si noi sa ne facem singuri un fel de terapie prin insingurare, si meditatie, ca atunci pare ca ne vin cele mai bune idei:)
    Sincer, e greu de dat ceva retete, pentru ca fiecare e diferit, chiar si sfaturile pot fi aiurea..cel mai bine e sa faca fiecare ce simte, cum simte, cind, pentru ca isi da seama cel mai bine el ce i se potriveste, restul e gargara de complezentza:)..

    Reply
    1. cami (Post author)

      uneori și o doză de nebunie e bună. depinde de care ;)

      Reply
  2. fabi

    He… doar ce citisem in feed titlul acestui post si m-a si dus cu gandul imediat la piesa lui Emeric Imre si ma gandeam sa-ti spun ca sigur de acolo te-ai inspirat alegand acest titlu ca apoi sa vad ca intreg articolul e dedicat acestei superbe melodii :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      totul ar o logică și-o ordine :)

      Reply
  3. mihaela

    Mare parte din merit o au versurile, nu credeam sa imi placa asa mult Paunescu, desi poate mai mult decat Nebului imi place Buna varianta rea :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      mie-mi place Paunescu oricât de la curte ar fi fost

      Reply
  4. valentin

    Se potriveste tuturor relatiilor posesive. Cauta semnificatia, ca la Rammstein, fara sa asculti melodia.

    Reply
    1. cami (Post author)

      e un soi de posesivitate inofensivă; că d`aia e muzică

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *