Scopul secret al mamelor prea protective

Cred c-am fost singurul plod de la mine de la bloc care nu și-a rupt mâna, nici piciorul, n-a avut capul spart și nici n-a avut bube dulci. Nu știu ce-s alea, da` așa le ziceau ăștia care ieșeau borcăiți cu albastru de metil pe la gură. Nu m-au pictat ai mei cu albastru de metil, deci nici bube dulci n-am avut.

Era în trend pe atunci să ai măcar un membru în ghips. Cu cât aveai mai multe cicatrici, cu atât erai mai șmecher. Și dacă aveai vreo zgaibă nouă, cel mai mișto era să strângi plodărimea în jurul tău, să rupi coaja, să dai de sânge și să arăți că, chit că curge sânge, ție nu prea-ți pasă.
Bine, mai erau și ăia care mâncau coaja după ce-o rupeau, dar asta mi s-a părut mereu puțin extrem.

Coate julite, buză spartă, palme zdrențuite care te usturau de fiecare dată când te spălai, genunchi ferfeniță, parcă ești golan, nu fată, îmi arunca mereu bunică-mea, când mai apăream cu un nou trofeu, ia plodu`, spală plodu`, dă-l cu rivanol, dă-i și-un șut în cur după. Care bandaj? Ce, crezi că eu am bandaj de stricat pe-un moft? Cum ai făcut-o, așa o să-ți treacă.
Mă-ntorceam la plozi, ziceam de rivanol, mai nici unul nu știa ce-i ăla și-ntrebau dacă ustură, că pe ei îi spăla cu apă, un dupac preventiv, data viitoare să fii mai atent, și gata cu farmaceala.

Te zgâriai, curgea sânge și n-aveai chef să ajungi în casă, pune pământ peste, că se-ntărește și oprește sângerarea. Sau tot soiul de frunze, dintre care pătlagina avea cea mai mare căutare, chit că ți-a intrat un cui în talpă sau te-a-nțepat vreo albină. Frunze mai grăsuțe, frunze mai ciudate, cred c-am pus și foi de viță, de ziceai că am sarma în loc de deget, da` totul trecea.
O tăietură? Răzuie varul de pe perete și, eventual, trântește o fașă dintr-un cearșaf vechi dacă e mai adâncă, nu de alta da` nu vrei să-ți pătezi hainele.
Te-ai fript? Dă cu ulei. În nici un caz nu băga mâna sub apă rece, că se face bășică și dup-aia curge un lichid ciudat din ea, când se sparge. Nu, nu se sparge cu de la sine putere, o spargi tu, că ești plod cretin și, cu toate că ai mai avut și arsuri, și bășici, de fiecare dată o spargi, să vezi dacă curge. Bioxiteracor-ul era pentru cazuri ceva mai grave, dacă considerai că uleiul nu-i destul de puternic.
Ți-ai întors glezna? Înfășat strâns într-o bucată de cerșaf și târât prin casă.
Răceală? Piramidon, codeină, o frecție cu spirt, o baie de aburi, ceai cald și la culcare.

N-am avut chestii rupte de tot sau cap spart, că mă știam împiedicată, așa că mă feream de cățărat prin copaci sau sărit garduri în fugă. Da` am colecția mea de capete date de geam, de vedeam stele verzi, luxații, julituri, tăieturi, zgârieturi, arsuri, toată pleiada de chestii care te fac erou în ochii ghibanilor. Ba chiar odată m-am prăjit cu drotul, altădată era să beau amoniac, cândva mi-am vărsat ibricul de cafea peste mână, mi-am dat ciocane peste degete și, de nenumărate ori, mi-am prins degetele la ușă. Da` nu țin minte să fi ajuns vreodată la spital pe motive din astea. Oricât de mult sânge curgea, sau cât de roșie și ciudată arăta mâna mea după opărire.

Și nu că alor mei nu le păsa de mine, ba chiar aveam spitalul exact peste drum. Da` au știut să ia câcaturile minore exact drept ce erau: câcaturi minore. Nu te duci la spital că plodul tău s-a tăiat, zgâriat, ars. Bine, dacă-și taie venele, eu zic totuși să consulți un medic. Sau dacă face o baie de ulei fierbinte. Da` nu că s-a fript cu mămăligă. Sau că i s-a înegrit unghia, că a încercat să bată un cui și, în loc de cui, a ales să dea cu toată puterea în deget.

Părinții de azi care, ca naiba, sunt plozii ăia pe care-i vedeai că-și pun țărnă pe julitură, la fel ca tine, sunt prea alarmiști. Au uitat ce mișto era să alergi cu genunchiul însângerat și să nu te bată nici dracu` la cap. Îs sufocanți și enervant de protectivi. S-a zgâriat? S-a tăiat cu foaia de hârtie? Îl doare-n cur măseaua, că a pedalat toată ziua pe bicicleta lu` cutare? Are și-un cucui, că a intrat cu capul în stâlp? Fuga, cu el la medic! Să-i dea pastile, să-i pună capu` în ghips, să-i dea antibiotice, să-i facă și-un antitetanos, să nu carecumva să pățească ceva micuțul!

Și nu mă afectează că-i țin în puf de parcă ar fi de porțelan. Mă enervează în schimb că se strâng în grupuri de mămici care fac public cât de bine își cocoloșesc ele odraslele și că ce tâmpiți sunt ăștia care nu fac la fel. Și care țipă în tot spațiul public că cum poți să fii atât de inconștient încât să nu-l duci la medic la fiecare câcat care i se întâmplă.

Treziți-vă. Gata, a ieșit din ou, nu tre` să te mai comporți cu el de parcă s-ar sparge în orice clipă, că-l bușești total. Sau îl faci un fătălău care o să aibă impresia că, dacă i-a picat o unghie, tre` să vină și la 40 de ani să i-o pupi, să-i treacă. Bine, dacă nu ăsta e, cumva, scopul tău secret.

Comments (10)

  1. mihaela

    In sfarsit ai citit blogul cu plodul ars cu mamaliga ?

    Reply
    1. cami (Post author)

      l-am citit, m-am minunat, am sperat că e o glumă, nu era, așa că… here i am!

      Reply
    2. Mucegai Ales

      Ce blog, vreau si eu sa vad!?

      Reply
      1. cami (Post author)

        Arsurile și copiii. Mămăliga și dobitocii – search așa

        Reply
  2. joe

    mie-mi pare că astea-s genul ăla care, în loc să-și crească plodu’ cum se crește, se bat pe cine e cea mai super mamă, cine are cel mai scump căruț, cine bagă cei mai mulți bani în copil, a făcut aia ceva? eu fac dublu. și uită că nu astea te fac părinte ok. timpuri noi, mame noi..

    Reply
    1. cami (Post author)

      deja ăla nu mai e copil, e trofeu

      Reply
  3. Cati

    Sunt si eu mama,nu sunt asa protectiva cum ai zis tu,chiar la medic trecem rar doar daca are ceva grav.
    Pana la faza cu medicul mai e chestia aia ca nici macar nu-i lasa sa se aseze pe pamant ca se murdareste si daca cumva a cazut imediat il ia si il scutura si il dadaceste.Serios? Si masina aia de spalat ce face,doarme?

    Reply
    1. cami (Post author)

      păi, există mame și mame. doar că pe astea overprotective le vezi că se bat cu pumnul în piept.
      nu te așeza pe jos, nu pune mâna pe pisică, stai să te dezinfectez cu spirt că ai atins o floare și dup-aia se-ntreabă de ce e bolnăvicios și speriat

      Reply
  4. valentin

    E de scris un roman despre asta. Pentru ca inainte nu erau atatea boli, care se actualizeaza zilnic mai ceva ca virusii pe net, mai ales din cauza mancarii (ca lingeai o inghetata pe zi nu se pune cu a manca pulpe de la brazilieni), de asta corpul devine mai slad si nu are capacitate de vindecare. E un fel de SIDA cu transmitere pe cale orala.

    Reply
    1. cami (Post author)

      mai multe romane. un soi de comedia umană actualizată

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *