Ce-am aflat azi despre mine – p.2

Din ciclul în fiecare zi poți învăța ceva nou sau eu nu știu că există, pe ei îi fute grija de mine sau ce nu știam despre mine, mulțumesc altora că mi-au deschis capul, azi s-a întâmplat așa:

Dar nu. Mai bine să-ncep cu începutul.

Anumite horoscopuri îmi spun că sunt drogatul imperfect, dependentul atipic: încerc orice o singură dată, să văd ce stare îmi dă, dar fără a intra în zona aia de junkie. Altele spun că printre vărsători e cea mai mare rată de alcoolici și de nebuni cu acte în regulă. Eu recunosc cinstit că-mi plac ideile din zodiac, că-mi place berea și țigara și că n-am încercat etnobotanice. Că nu m-au atras. Nici haș, nici opium, cocaină, lsd, ecstasy, lasă-le să fie acolo, nu-s de mine și nu-mi fac cu ochiul nici măcar din curiozitate. Că-s puțin maniacă cu controlul și prefer amețeala de 6 beri, decât de la 2 fumuri de maria.
Asta o știu eu. Ce cred alții, e deja altă poveste.

În liceu o profă cu idei de domnișoară crescută la pension, care vedea lumea-n roz, cu unicorni și curcubee și care nu accepta negrul decât ca culoare de înmormântare i-a spus subtil maică-mii că-i i-e teamă c-am intrat într-un cerc vicios și că e posibil să mă droghez.
Să ne înțelegem că nici măcar tutun nu începusem să fumez, din bar mă întorceam mirosind ca o scrumieră, dar eu beam doar cafea și din alea câteva miuțe pe care le aveam pe zi pe mână din care trebuia să-mi iau pachet, bilet și, mai târziu, țigări la bucată – nu aveam cum să-mi cumpăr droguri.

Dar profa a aruncat pastila, maică-mea a înghițit-o. Cumva. M-a întrebat dacă mă droghez. I-am zis că nu. Timp de câțiva ani, periodic, m-a întrebat aceeași chestie. Că eram prea supărată, că eram prea fericită, că am început să ajung la 2 din noapte acasă, aceeași întrebare. Până a început să mă amuze încăpățânarea ei și i-am zis că da, da` îmi bag doar în venă, în spatele genunchiului, să nu se vadă înțepăturile.
De-abia atunci m-a crezut de tot că nu.

Mai târziu m-am angajat. Eram brunetă bicolor, cu rădăcinile roșii și părul lung. Bunică-mea mi-a spus că arăt de parcă mi-a dat cineva cu toporul în cap. Dragoste familială. La câțiva ani, după ce colegii mei și-au dat seama că nu mănânc copii la cină, n-am sicriu în care dorm ziua și nici nu mă hrănesc la banca de sânge, unul dintre ei mi-a mărturisit că, în primele câteva luni în care m-am angajat, a crezut că sunt într-un sevraj continuu. Începusem, într-adevăr să salut, să-i recunosc pe câțiva dintre ei după nume și da, să scot mai mult de 3 cuvinte în 8 ore. Plus că nu se mai auzeam scârțâitul maxilarului când zâmbeam.

Și ajungem în prezent.

Eu, din fire, beau multă apă. La serviciu. Acasă nu beau apă decât în somn. Dar, la serviciu, compensez. În 8 ore, beau ăia 2 litri recomandați pe zi. Că încerc să neutralizez cu alea câteva obiceiuri bune restul de câcaturi pe care le bag în mine. A se citi orice în afară de droguri. De la mâncat dezechilibrat la alcool, cafea cu cisterna, cârnați prăjiți la 3 din noapte.

Deci beau apă pentru purificare. Pentru rinichi, piele, anticelulită, detoxifiere și da, de sete. Că când vin din pauză, după ce am băut o cafea și-am fumat o țigară și-am urcat pe scări, nu ca alții, cu liftul, mi-e sete. Sau. După ce mănânc ce mănânc eu acolo, mi-e sete. Sau pur și simplu îmi place să mă hidratez.

Dar saga continuă pentru că am aflat azi că o colegă care, din fericire pentru ea și-a dat demisia, a întins prin întreaga firmă că știe ea de ce beau atâta apă. E sigură, a făcut cercetări, s-a informat și da, semnele sunt acolo! Eu, Camelia Bucur, beau atâta apă pentru că mă droghez! Știe ea sigur și clar și specific.

Partea interesantă e că eu aflu asta la mai bine de un an de când nu mai e printre noi.

Aflând asta despre mine din sursă sigură și incontestabilă, stau și mă gândesc ce ar trebui să fac. Să mă iau de-o aripă și să mă duc să-mi fac testele, să aflu dacă e adevărat? Sau să mă duc direct la detox? Să caut un specialist care să mă ajute? Să spun nu la droguri odată pentru totdeauna?
Nu știu. Îs în dilemă. E pentru mine prima dată când aflu ceva atât de grav despre mine.

Cred că o voi întreba pe fosta colegă cu pricina ce ar trebui să fac. Dacă mă cunoaște atât de bine și știe lucruri pe care nici măcar eu nu le știu despre mine, atunci clar va găsi o soluție.
Drept mulțumire, îi voi duce un set cu gel de duș, săpun, șampon și roll-on în dar. Pentru că dacă eu nu știam că mă droghez, toată firma știa că ea nu prea se spală.

Comments (12)

  1. valentin

    com fartanesti jud galati
    96

    Reply
  2. valentin

    Eu ce știu, că voi acolo faceți un fel de videochat vorbind la telefon doar. Și că să ai o voce plăcută acolo trebuie în primul rând să bei multă apă. Eu cred că și ea bea multă apă, dar nimeni nu i-o fi ținut contul. Ție ți l-au ținut. Clar, ai o problemă.

    Reply
    1. cami (Post author)

      ia uite că am mai aflat ceva azi: videochat.
      și tot etajul 2 credea că etajul 1 se ocupă de asta :p

      Reply
      1. valentin

        com fartanesti jud galati
        96

        Reply
        1. valentin

          Se suspectau unii pe alții de lucruri necurate. :))
          Acum, cică, o să ne dea carduri de intrare gratis la divino, să socializăm cu alte firme, inclusiv de la etajul 2.
          Să vă pregătiți de glume de șantier, că majoritatea au fost zugravi, hoți sau sportivi. :)) Sau toate-n unu, important e că sunt artiști.

          Reply
          1. cami (Post author)

            :)) noi avem deja. din nefericire, nu fac uz de el, că nu se știe cu ce povești mai veneam :D

  3. valentin

    scoate adresa, am baut doar apa plata cu lamaie si nu ma descurc cu industria.. :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      done :D

      Reply
  4. boemul

    mda, se ştie că toţi ăştia care ţin bloage sunt beţivi, drogaţi şi chiar mai rău :))

    Reply
    1. cami (Post author)

      și scriu doar sub influență, ca să se dea interesanți :))

      Reply
      1. Cati

        Da? mie mi s-a pus eticheta de nebuna si…(cuvantul ala cu d) pentru ca aveam la mana bratari handmade.Si ala care are lantul de aur ca de caine,ce este?

        Reply
        1. cami (Post author)

          cum să ai brățări hand-made? e un afront la adresa corporatiștilor din fabrici, care fac chestii pe bandă rulantă și ți le vând la supra-preț. plus c-am auzit și că e o sectă, sau ceva, care se face chestii hand-made. vor să cucerească lumea!

          Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *