Monthly Archives: June 2014

Sfânta șpagă – p.2

Am avut concediu medical. Nu vă bucurați, că nu mi-am rupt nimic. Cam o dată pe an, răcesc. Cu febră, strănutat, tușit, munți de șervețele și cisterne de pastile. Repet, nu e grav. Dar când ți se mișcă imaginea din fața ochilor și da, job-ul tău presupune 8 ore cu nasul în comp, nu e tocmai plăcut. Că febra vine și trece și vine din nou, în câteva ore dau gata un bax de șervețele și click-urile alea pe care trebuie să le dau atent și responsabil, nu se mai duc nici la fel de repede, nici la fel de precis.

Așa că mi-a dat medicul de familie medical, cu rețetă lungă cât o zi de post, cu indicații de ceai și stat la căldură. El, săracul, mi-a sugerat medical doar cât s-a uitat la mine. Și l-a scris în doi timpi și trei mișcări, mi l-a înmânat pompos, mi-a dat un șut în fund virtual, să ajung mai repede acasă, și asta a fost tot.
Că medicul meu de familie știe să-și facă meseria rapid și curat, și-l știu de ani de zile.

Problema n-a fost aici. Problema a fost mai devreme, înainte de a ajunge la el, c-am pus-o pe maică-mea să-mi facă programare pentru că da, eu n-am numărul lui de telefon. Și ei se știu de ani mulți, c-au fost oareșcum colegi de întreprindere, că-i leagă multe amintiri și că da, lu` maică-mea îi place să vorbească la telefon, și mie nu.

Așa că i-am dat sarcină. Mi-a făcut programarea. M-a sunat să-mi spună ora și, evident, m-a întrebat de ce. Și i-am zis că febră, frisoane, tuse, tot tacâmul și că, cel mai probabil, o să am nevoie de medical.
A închis.

Peste 5 minute, a sunat din nou.
– Camelia (că așa se asigură ea că a sunat pe numărul meu și răspund tot eu, nu cine știe ce maniac care m-a răpit și m-a băgat în portbagaj), da` vezi, mamă, că dacă-ți dă medical, să-i lași un 50 de lei.

Ce glume are maică-mea în program! În primul rând, sunt înainte de salariu. N-am 50 de lei de aruncat nici dacă mă scuturi, ținându-mă de picioare. În al doilea rând, chiar dacă aș avea nu 50, 5000, tot n-aș da la medic. I-am explicat tacticos că, dacă o să fie nevoie de medical, fiind medicul meu de familie e obligat să mi-l dea. Gratis.
Închide.

Peste alte 5 minute, ghici cine sună.
– Camelia, uite, am vorbit cu taică-tu, și-ți dăm noi 50 de lei, să-i dai medicului.

Oroare! Decât să-i dai la medic, mai bine mi-i dai mie, că n-am bani de țigări, și mentolul din țigările mele mentolate ajută la răceală. Închide.

Alte 5 minute mai târziu.
– Camelia, uite, zice și taică-tu, îți dăm ție 50, pe care nu trebuie să ni-i mai dai înapoi, și 50 pentru medic. Nu-i frumos să te duci cu mâna goală, mai ales dacă e nevoie să-ți dea medical.

Sfânt Hipocrate, ține-mă, că-mi ies din minți. Și-i explic cât se poate de frumos, fără să ridic vocea, cu toate că-n mine țip și am și porniri violente, din alea de a îi da pe amândoi ai mei, oricât de bine intenționați ar fi ei, de toți pereții. Și dup-aia să fumez o țigară mentolată. Îi explic că eu nu dau bani la medic, atât timp cât mă duc la stat, nu la particular. Atât timp cât, el fiind medicul meu de familie, este plătit de stat să-mi dea medical când e cazul, și nu mă duc să mi-l dea pe un motiv inventat, vreau să mi-l dea pentru că mă simt rău și nu pot să prestez muncă în situația în care mă aflu. Închide.

A mai sunat de câteva ori, după care s-a lăsat păgubașă. Cred că încă mă consideră o ființă rea și fără scrupule pentru că nu m-am dus cu plicul la medicul care ia salariu tocmai pe chestii din astea.

Și ajungem la șpagă.
Eu plătesc niște bani, destul de mulți, lunar la CNAS. Din 12 luni, nu știu dacă ajung de 2 ori pe an la medicul ăla. Da` hai să zicem. Deci din 10 luni de CNAS, un anumit procent ajunge și la el, fără să mă servească cu absolut nimic. Doar pentru că sunt pe lista lui. Pe lângă alea 10 luni, eu să mă duc și cu plic? N-o să vezi!
El are un salariu, pentru care stă 8 ore pe zi la muncă. Eu tot 8 ore muncesc. Eu nu cer clientului plic, indiferent de cât de rapid îi rezolv cererea. Medicul meu muncește pentru cât are pe cartea de muncă.
Dacă tu ești fraier și vrei să-i împingi plicul, e dreptul tău să fii fraier. Eu știu pentru ce plătesc și, dacă aveam chef să dau bani, mă duceam la particular. Nu la ăla de stat, a cărui singură datorie e să mă ajute pe mine, în măsura salariului pe care-l primește.

Când m-am operat de apendicită, a fost la stat. Eram minoră și n-aveam treabă cu banii. Ai mei au insistat să-i împingă plic medicului, după ce m-a operat, și Segal le-a râs în nas. Se-ntâmpla la Municipal, acum mai bine de 10 ani.
Mai târziu, în Județean, am văzut medici, asistenți și infirmiere care refuzau plicuri întinse pentru că, dacă-i vedea Bacalbașa, îi dădea afară. Și românul insista să-i bage plicul în buzunar, și ăia nu știau cum să fugă mai repede, să nu fie prinși nici măcar în apropierea plicului.

Știu medici care refuză și știu oameni care insistă să dea. ”Lasă, că dacă nu dau, nici nu se uită la mine. Cine știe cum îmi mai face operația? Îi dau, să prindă anestezia, că fie bisturiul ascuțit, să mă coase ca lumea, să-mi facă o injecție dacă mă doare, să mă panseze cum trebuie, să nu uite ceva în mine, să-mi scoată ațele ca lumea, să nu uite nici una, să se poarte omenește cu mine, să scap viu din operație.”
Mentalitate rudimentară.

Dup-aia, după ce iese intact din operație, nu uită să-i mulțumească bunului dumnezeu că a avut grijă de el, dă plicul și-ncepe sondajul în salon, care cum a dat. Sotto voce, să nu-l audă asistentele, să creadă că se plânge. După ce iese din spital, mai mulțumește odată bunului dumnezeu, că doar el a ținut bisturiul, și-ncepe să-njure de sfinți, neamuri, anafură și cădelniță pe toți nenorociții ăia de medici care cer șpagă.

”Dacă nu-i dădeam, îți zic, nu știu dacă mai ieșeam viu de acolo. M-au pus să-mi cumpăr eu și pansament, și medicamente, m-au operat așa, în silă, ce condiții, dom`le, erau gândaci pe pereți și băile mai că se prăbușeau peste tine. Niște nemernici, medicii ăștia! De cerut știu să ceară, da` să facă ceva pentru tine… Mai că te scuipă-n ochi, dacă nu le convine cât le-ai dat. Îți bagă mâna-n buzunar degeaba. Niște dobitoci nemernici care profită de necazul tău!”

Nu-ți bagă nimeni mâna-n buzunar, tu te duci ca idiotul. Și tot ca idiotul te plângi după, că ai impresia că, dacă nu te-ai fi dus, cine știe, poate-ți scotea fierea în loc de apendic. Că-n mintea ta medici sunt dobitoci, răzbunători și da, nu știu să opereze decât pe bani.
Chiar dacă ai dat plicul, oare te aștepți să vină medicii să prindă manual gândacii din spitale, doar pentru că tu ai plătit? Eventual doar la patul tău, că vecinul de alături a dat mai puțin. Cât să-i alunge vreo două muște.
Cât despre pansamente și medicamente… La ce fonduri au spitalele, la câți bolnavi sunt, la câți care vin fără asigurare medicală, te-aștepți să fie pentru toată lumea? Că logica mea spune că nimeni n-are depozit de pansamente acasă doar ca să te pună pe tine, să ți le cumperi din prorpiul portofel.

Da, sistemul e de câcat. Da, nu sunt fonduri pentru chestii banale și necesare. Da, nu se compară nici cu clinicile particulare, nici măcar cu spitalele din vestul țării, darămite cu spitalele din afară, alea pe care le vezi prin filme sau pe care le știi din poveștile lu` cutare, care s-a dus să se opereze de inimă în Elveția.

Dar. În primul rând, dacă ai nevoie de o chestie banală, gen operație de apendicită și nu ești asigurat, la noi sunt obligați să te opereze, să te țină vreo două zile și dup-aia te descurci. În afară, dacă n-ai asigurare, plătești cât salariul pe un an. Amănunt minor.

Și, în al doilea rând nu, nu te obligă nimeni la plic. Tu te duci cu el, te chinui să i-l îndeși în buzunar, că ai impresia că așa trebuie, și tot tu te plângi dup-aia, că ți s-a cerut. Că ești prost. Că n-ai scăpat încă de mentalitatea aia puțin comunistă, de trebuie să dăm dacă vrem să avem, că nu poate să-ți intre odată pentru totdeauna în capul ăla sec că medicii sunt plătiți să aibă grijă de tine, nu trebuie să-i mai plătești tu încă o dată și că sfânta șpagă de care te lamentezi peste tot există încă pentru că sunt mulți cei ca tine, care o ajută să trăiască.

Nu medicii ar trebui puși la zid pentru că li se bagă-n buzunar. Tu, și toți cei ca tine ar trebui puși la zid, pentru că vă-ncăpățânați să le dați.

Published: June 28, 2014 | Comments: 16

Iunie Viața Liberă 2014 – p.2

Pentru ca să n-aibă nimeni impresia că scriu degeaba, ultima poveste despre Viața Liberă, aia de mai jos, chiar a avut ecou. A văzut-o un oareșcare număr de oameni și câțiva s-au stresat pe calitatea jurnalismului actual. Pentru c-am postat-o și pe pagina lor de Facebook, rezultatul direct a fost că acum nu mai poți vedea ce postează alții acolo. Plus un editorial în care se dădeau argumente umane pentru eutanasiere, cu exemplul personal de iubitor de câini și cu un apel lacrimogen la propuneri concrete, nu instigare la violență.
Și cam atât.

Moderare de comentarii? Nexam.
Mesaje care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste – la putere.
Caps-ul constant pe cuvinte care ar trebui să dea de gândit oricărui bun gălățean, cu spiritul civic la el – gârlă.

Când vă săturați de postări despre Viața Liberă, spuneți. Nu de alta dar, dintr-un impuls puțin masochist, recunosc, nu mă pot abține să nu cercetez presa la zi. Și cum singurul formator de opinie din Galați care se vrea serios e ăsta, vreau și eu să văd cum se formează opiniile.

De ce ajung pensionarii să otrăvească câinii de la bloc, de ce există din ce în ce mai multe grupuri cu antimaidanezi, formate din oameni care n-au fost în viața lor mușcați de-un câine, de ce au ajuns unii să considere că bugetul maidanezi se amestecă cu bugetul orfelinatelor și, mai ales, cum de presa aia presupus obiectivă ajunge să bage pe gât idei dictate de nu se știe ce convingeri politice.

De ce nu a scris Viața Liberă despre Musette, care se chinuie să strângă fonduri pentru a adopta și găzdui 100 de maidanezi din adăpostul public? E o organizație privată, care încearcă să facă ceva. Vă plângeți că nimeni nu adoptă și-o să fim sfâșiați pe străzi de maidanezii pe care nu-i strânge nimeni. Că sunt mulți în adăpostul public și, făcând apel la conștiința umană, mai degrabă îi omorâm decât să-i ținem cu 1,89 lei pe zi. Că gălățeanul nu adoptă, chit că sunt foarte multe campanii care promovează chestia asta.

Da` uite că se trezește cineva care vrea să adopte. Nu 1, 2, 5, ci 100. Și are nevoie de niște fonduri, pentru că eu știu cum arată Musette și da, ca să mai construiască niște padocuri, e nevoie de bani.
Că cele mai multe fonduri vin din afară și, pentru fiecare sac de mâncare cumpărată din donații, eu am văzut chitanță. Și că acolo se bucură lumea și dacă te duci cu 2 conserve.
Despre asta n-a scris nimeni. Ăla care citește VL știe că nu se adoptă și unde se duc banii noștri. Nu știe sau refuză să înțeleagă că există alternative la baniii publici. Pentru că părțile bune nu se spun.
De parcă cineva, acolo, chiar și-ar dori un masacru. Dintr-o nevoie sadică de sânge, sau dintr-o vendetta personală.

Nu se spune nici că la Rolda se practică cu succes adopțiile de la distanță, că se adoptă constant în străinătate, sau că e nevoie de niște bani ca să facă rost de o nouă mașină cu care să adune da, câinii de pe străzi. Să-i sterilizeze și să-i țină departe de tine, care te plângi că-s prea mulți, în timp e mai lași o cutie cu pui la gunoi. Că în adăposturile lor câinii nu mănâncă de 1,89 lei pe zi, că acolo sunt și îngrijiți, și hrăniți, și în condiții normale. Că nu-și cumpără nimeni aifoane și merțane din banii publici, totul se duce în padocuri.

Ce se spune în schimb? Ce e subiect de știre și de da, din punctul meu de vedere, instigare la violență? Că două dintre angajatele Consiliului Județean, care sunt și susținătoare ale organizației Ajutați-l pe Lăbuș au datorii la întreținere. Cu date exacte, cifre, și poze.

Eu n-am văzut nici un raport de la Ecosal despre cum s-au cheltuit banii de sterilizare și de eutanasie cu injecție, nu cu sârma. E greu să facă asta un ziarist. E mai simplu să se ducă să fotografieze tabelele de la întreținere și să facă o legătură directă între ce sume nu sunt plătite, și uite, dom`le, cum din cauza iubitorilor de maidanezi e posibil să rămâneți voi, plătitori cinstiți și regulați de întreținere, fără apă rece sau căldură, cum tot din cauza iubitorilor de maidanezi e posibil să pice Apatermul, și să se ducă până într-acolo încât, pentru datoriile fizice ale celor 2, să ajungă direct responsabil angajatorul, aka Bacalbașa. Că e simplu să-i prezinți pensionarului teoria conspirației și să-l fraierești să creadă că, cel mai probabil, în loc să plătească întreținerea (care, între noi fie vorba, e subiect sacru pentru pensionarul care e în stare să facă infarct la coadă, ca s-o plătească) iau mâncare la câini.

Și, chiar dacă ar fi așa, ce? Din câte știu eu, dacă nu-ți plătești întreținerea o bucată de timp, ai toate șansele să rămâi fără apartament. Riscul tău. Dacă eu prefer să-mi iau un carton de țigări în loc să bag bani la întreținere, e problema mea, nu a lu` Cutare care mănâncă zacuscă pe pâine veche de o săptămână, dar e cu datoriile la zi.

Bașca, comentariile cu care da, am o problemă. Alo, dom`nu` ziarist care se ocupă de întreținerea paginii, pe ăștia când ai de gând să-i oprești sau să-i dai în judecată, după cum scrie acolo, jos, la formularul de comentarii? Sau îți pui ochelarii doar când nu e cineva de acord cu tine?
viata-libera-1

viata-libera-2

viata-libera-3

viața-liberă-4

Revenind. Nu mi se pare o informație de interes local ce datorii au alea la întreținere. De ce n-au venit să vadă cât am eu? A, da, pentru că eu nu fac parte din Consiliul local și nu le stau neapărat, ca ghimpele în coastă, când vine vorba de săpat politic sau de influențat opinia publică. Încă.

Și-ncă o chestie și termin: Bacalbașa ia la vreo 40 de milioane pe lună. Prezentată, la fel, ca știre de interes național. Ca pe o sumă enormă și de neconceput. Imens, dom`le, pentru o funcție publică. Știu pensionari cu pensii de 20 și ceva de milioane. Destui. Care stau cu fundul în mână, își mănâncă de sub unghii și dau nervos din cap când aud că cineva ia mai mult decât ei. Că ei sunt bătrâni și au muncit o viață. Auzi, tu, 40 de milioane! O avere! Să aruncăm cu cartofi în el, nenorocitul! Că nu se isterizează nimeni când aude de salarii de 200 de milioane că alea sunt, hăt, la București, în Parlament. E prea greu de ajuns acolo. Da` aici, la Galați, e de neconceput! Ne mănâncă pensia, dom`le, asta face.

Și ziarul local nu face decât să alimenteze ura și paranoia, cu câteva întorsuri de frază.

Published: June 25, 2014 | Comments: 2

Iunie Viața Liberă 2014

”Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare şi pot angaja răspunderea civilă şi/sau penală a autorului acestora.”

Ăsta e mesajul de dinainte de ”adaugă comentariu”.
Teoretic, ar trebui citit și băgat la cap. Teoretic, cineva ar trebui să citească, din când în când, comentariile alea. Să le modereze. Să le păstreze la un limbaj normal.
Avertismentul există. Un soi de ”noi v-am spus, e problema voastră ce faceți după. Puteți înjura, defăima, calomnia, oricum nu ia nimeni atitudine. Vedeți? Nu vă moderează nimeni, nu vă șterge nimeni comentariile. Nu vă bagă nimeni în seamă, atât timp cât ne faceți trafic. Continuați!”

1. Ce nu ne plac? Nu ne plac țiganii. N-avem voie să spunem țigani în ziar, înlocuim cu ROMI. Cu caps, să vă intre bine în cap. Nu ne plac că ne fac țara de rușine, că fură și că bine i-au făcut lu` ăla pe care l-au bătut de l-au terminat, că fură pentru că e rom; dacă era român bătut, era tragedie națională.
Dar da, nu ne plac, că mănâncă lebede, și din cauza lor suntem văzuți prost de toată Europa.

Nu pentru că sunt și români hoți, și români cerșetori. Nu pentru că toată Europa ne bate obrazul pentru că ne omorâm câinii. Nu pentru că se fac documentare despre cum nu are nimeni grijă de orfani și despre cum există oraș de aurolaci sub București. Nu pentru corupție, nu pentru medicină de câcat, nu pentru salarii disproporționale între deputați și salariul mediu pe economie.

Nu. Clar pentru că există țigani.

Ca idee, am cunoscut romi pe lângă care nu mi-e frică să trec pe stradă la 2 din noapte, și românii au fost ăia care s-au luat de mine. Nu mi-a furat nici un rom nimic, dar români m-au furat – la propriu, și la figurat. Știam smardoi din autobuze care erau la fel de români ca mine și ca tine. Țiganii pe care îi cunosc mă salută zâmbind, românii strigă după mine texte expirate.

Toți alde Cutare, care se cred deștepți, și civilizați și culți, vor spune că romii sunt de vină. Și pentru ratele pe care le au la bancă, în timp ce romii au castele, și pentru că nu primesc o mărire de salariu, în timp ce romii fac bani din piatră seacă, și pentru tot. Și dacă află că mai există și locuri speciale pentru romi la liceu, tragedie!
Ne iau locurile copiilor noștri, care-s mai îndreptățiți să învețe, indiferent că ăla are medie de 9, și plodul tău român – de 7.
Îs locuri speciale. Nu-ți ia nimeni nici locul, nici pâinea de la gură. Dacă plodul tău e mai bun, s-o dovedească. Dacă nu, ghinion, asta e.
În mod normal, dacă tot îi disprețuiești atât de mult, va trebui să trăiești cu rușinea că un rom e mai bun decât copilul tău român. Dar, cum ești prost, o să spui că țiganul ți-a furat locul.

viata-libera- 1

2. Încercăm să provocăm fie un masacru, fie o răscoală politică. Am mai disecat asta.
Dar nu se deranjează nimeni să oprească comentariile de genul. Poate sunt eu proastă, și nu sunt nici obscene, nici atacuri la persoană, nici trivialități. Poate.

viata-libera- 2

viata-libera- 4

viata-libera-3

Pentru că da, din cauză de maidanezi n-ai tu un loc de muncă. Că erai tăietor de lemne, și ți-a luat un maidanez locul. Sau da, maidanezul îți mănâncă alocația plodului.
Îs bugete diferite. E la fel de stupid ca atunci când s-au isterizat că a venit Smokie dar, în schimb, pensiile sunt mici.
Câinii nu afectează alocația, la fel de sigur cum salariul de medic n-are nici în clin în în mânecă cu salariul de profesor. Dar trebuie să gândești puțin ca să vezi asta. Un soi de ce-are pula cu prefectura, ca să-nțeleagă tot melteanul.

3. Și, continuând seria articolelor corecte și etice, ajung la ăsta.
Cu comentariile astea:
viata-libera-5

Pentru că da, nu e nimic xenofob sau rasist acolo.
Și pentru că da, nimeni nu știe de râca patron Viața Liberă-Bacalbașa. Nici nu se vede cu ochiul liber. Nici nu se simte în fiecare articol aprobat spre publicare.
Contează unde pui caps-ul și cât de mult vrei să pice persoana respectivă.

Că e ușor să scrii un articol despre mine, în care să spui că sunt GAY și sunt HATER și sunt IUBITOARE DE MAIDANEZI și, probabil, am dat 2% la CÂINI, nu la ORFANI. Și o să fiu the bad guy.
Dacă scrii că-mi plac animalele, că povestesc amintiri drăguțe din copilărie și scriu despre cum a fost pentru mine, în capoțel, să văd revoluția la televizor și, eventual, sunt implicată într-o campanie de informare despre abandon și cum am putea să schimbăm societatea actuală prin mai multă implicare personală, i`m the good one.
Cel mai probabil, nici una dintre variante reală.

Revenind.
Cine controlează comentariile alea? Cine îi dă pe ăia în judecată? Cine are grijă să nu fie nici xenofob, nici rasist, nici atac la persoană? Unde-s sutele de procese care ar fi trebuit să fie intentate, dacă Viața Liberă și-ar fi luat rolul în serios?
Dar, stai. Comentariile alea sunt efectul direct al articolului. Reacția așteptată. Nimănui nu-i pasă de adevăr, fiecăruia îi pasă de adevărul lui.

Și dacă comentariile sunt mână-n mână cu ce vrea să transmită direct Viața Liberă, nimeni nu ia atitudine. Că e ușor să-ți formezi gașca și s-o faci să spună direct ce tu nu ai tupeul să spui.

Și dacă, cumva, pică vreun comentator pe motiv de discriminare, ghinion.
Măcar nu te trezești tu, ziar, cu proces pe cap.
Că doar ai pus avertismentul de responsabilitate înainte.

Published: June 20, 2014 | Comments: 4

Maidanez mușcat de-un jurnalist

Știu că sunt mulți maidanezi. Nu doar în Galați, peste tot.
Știu că unora le e frică de câini sau că le e teamă să nu li se-ntoarcă copilul acasă cu juma` de braț lipsă, din cauză de maidanezi.
Știu că unii maidanezi mușcă, știu că unii își apără teritoriul, că unii au fost bătuți, că unii sunt flămânzi, că unii sunt pur și simplu tâmpiți și violenți din naștere.
Știu că sunt o problemă în condițiile în care vrei să treci noaptea prin cimitir – cu toate că n-ai voie, și te sperii. Sau vrei să duci gunoiul, și nu poți, pentru că scoală tot cartierul.

Știu, la fel de bine, că majoritatea maidanezilor e liniștită. Latră, poate, nu mușcă niciodată și da, apără coșmelia aia de la care-ți iei tu țigări la 2 din noapte.
Știu că n-ar exista atâția câini fără stăpân pentru că unii care se mândresc că se numesc oameni își lasă cățeaua din curte să fete, și apoi abandonează puii în stradă. Sau pentru că se satură de câinele pe care l-au crescut, că nu le mai convine de el, că e bătrân, sau bolnav, sau și-au întemeiat deja o familie și-l aruncă-n stradă. Nesterilizat. Sau pentru că au câine pe care nu-l castrează și-l lasă să se ”elibereze” cu cățelele de pe stradă. Care da, fac pui. Și care da, îs maidanezi, cu toate că au un părinte cu, poate, pedigree.

Maidanezii există pentru că există oameni care i-au transformat, într-un fel sau altul, în maidanezi. Nu, nu au apărut c-a plouat, nici că s-a pogorât sfântul duh, nici nu i-au adus extratereștrii. Sunt acolo pentru că tu, ăla care latri că vrei să dispară maidanezii, indiferent cum, poa` să le dea și cu lopata în cap, i-ai pus acolo. C-ai abandonat, că știi pe cineva care a abandonat sau că ți-ai lăsat câinele la cățele.

Nu există nici copii ai străzi care au apărut acolo pur și simplu. Cineva i-a abandonat, sau a fost părtaș la abandon.Că tot veniți cu argumentul copiilor străzii.

Nu-mi plac copiii nu-mi pasă de copiii din orfelinate, să aibă grijă de ei cine i-a născut, dacă n-are gijă să-și ia amendă și să facă pârnaie, sau să aibă statul grijă de ei. Cumva statul ar trebui să-i întrețină și să umple închisorile cu părinți iresponsabili și asta nu se întâmplă, nu-mi pasă de copiii orfani. Și vouă, ălora care ați învățat ceva și-acum repetați ca stupizii o lozincă de câcat, că nu vă duce capul să faceți una nouă, vouă, care spuneți că, dacă iubesc atât de mult maidanezii să-i iau acasă, vouă, care vă bateți cu pumnul în piept că mai bine banii ăia ajung la săracii orfelini, vă răspund pe lozinca voastră: dacă-i iubiți atât de mult, luați-i acasă!

N-am văzut nici un lătrător întru drepturile copiilor care să adopte un plod din orfelinat, în schimb știu oameni care iau, au luat sau au ajutat la adopție de câini. Cine latră degeaba?

S-a votat mătrășirea a mii de câini. Că nu sunt fonduri. Și că fondurile alea mai bine se duc la oamenii nevoiași. Și ce-a făcut consiliul local cu banii noștri?
Nu știu. Faptul că au existat fonduri și că am văzut cățele însărcinate, pe stradă, cu cercelul care trebuia să dovedească că-s sterilizate, îmi dă o vagă idee despre unde și cum au fost cheltuite fondurile.
S-au băgat mulți bani pe câini, și tot sunt mii de maidanezi, să-i omorâm, că nu se mai poate, dom` primar! S-au băgat, pe hârtie. Când vezi cum arată câinii din adăpostul public Galați, când vezi câini cu cercel de sterilizat și cu boașele atâtnându-i fălos la vedere, când vezi că eutanasia nu înseamnă injecție, înseamă în continuare, dat în cap cu toporul, retardat să fii, și tot vezi că au fost doar pe hârtie.

Nu încep polemici cu ”unde s-au dus banii noștri? Impozitele, taxele, bugetul local, unde-s și cum au fost cheltuite?”

Reiau, în schimb, discuția despre presă. Aia care trebuia să caute, să se informeze, să ceară cifre, și date, și dovezi, și să vină cu un răspuns viabil, la o întrebare importantă: unde s-au dus banii, că în câini, și sterilizări, și eutanasieri medical valabile, clar nu s-au dus. Ăia care au fost declarați că s-au dus.

Aia ar fi fost o informație de presă: uite, fraiere, atâția bani s-au dus în X număr de sterilizări, în Y eutanasieri la care da, avem și poze, și putem dovedi oricând că nu s-au făcut la o treime din preț, cu lopata, și restul în N padocuri, în care câinii mănâncă mâncare de Z RON, poți să-i vezi și tu că sunt întreținuți corect, și ok, și nu se mănâncă unul pe altul, de foame. Că da, dacă moare mâncat de alți câini, nici măcar banii de eutanasie nu-i mai cheltuiești, că se consideră moarte naturală. Ka-Ching!

Aia ar fi fost presă. Să înțeleagă și cutare care zice că câinii e proști că mușcă despre ce e vorba. Că trebuia să informezi, nu să persuadezi.
În loc să faci asta, scrii despre ce circ au făcut ”iubitoarele de maidanezi” și cum degeaba s-a explicat cu cifre că un câine costă mai mult decât alocația pentru copil. Și insiști pe iubitor de maidanezi și pe săracii copii și pe ideea de circ, pentru că știi clar că ăia cei mai mulți care te citesc sunt dobitoci, și e de ajuns să le sugerezi subtil ceva, că or să se strângă cu furci și topoare și vor începe sfânta cruciada îpotriva maidanezilor. Pe care da, ei i-au adus în stradă.

Pentru că știi că dacă repeți de 3 ori același cuvânt, or să se trezească lătrăii care scriu cu caps, și se isterizează pe politică, pe calitatea semințelor și pe iarba din cartiere, și-or să-ți dea dreptate, și vor repeta la infinit argumentul pe care tu i l-ai băgat pe gât. Cu polonicul. Câcat cu polonicul. Da, și sub articolul cu circ, link către Încă o victimă a MAIDANEZILOR/ Gălăţeanul a avut nevoie de două OPERAŢII. Să vezi ce drame se întâmplă din cauza fiarelor. Eventual cu săgeată către Bacalbașa, iubitorul de maidanezi. Care nu se înghite cu patronul de ziar.

Ai vaga impresie că în lumea afacerilor dușmanul dușmanului îți e prieten? Nu e. Și-o să-ți dai seama când o să ai coșmaruri cu câini cu creierii pe asfalt pentru că s-a trezit cutare să-i omoare, că asta a înțeles din articolul tău.

Rușine, Viața Liberă! Rușine vouă, ăstora care vă numiți jurnaliști! Rușine vouă care persuadați, în loc să veniți cu cifre, cu fapte, cu poze reale, despre ce se întâmplă.

Ia, mă, lopata. Sau du-te la padoc, și vezi ce se întâmplă.
Vino de acolo cu miros de disperare, de foame, de moarte, vine de acolo mirosind a câine care s-a gudurat pe lângă tine, că avea nevoie de o mângâiere, sau pentru că un biscuit e mai mult decât a mâncat în ultima săptămână.

Și dup-aia vorbește zeflemist despre iubitorii de câini, dup-aia setează-ți caps-ul la tastatură, dup-aia instigă subtil la violență. Că asta faci. Din spatele tastaturii, instigi la violență. Nu-ți murdărești mâinile și da, presupun că după ce scrii, folosești șervețel umed. Că și subtil, printre taste, îți miros mâinile a sânge.
Continuă. S-ar putea să primești o bătaie pe umăr de la șef.

În nici un caz titlul de jurnalist al anului. Sau de om uman, măcar.

Published: June 19, 2014 | Comments: 19

Agudul cel rău și viclean

Am încetat de mult să mai cred în jurnaliști. În meseria aia pe care ți-o predau la facultate, în etică și deontologie, în imaginea aia cu care am crescut, din filme și povești uitate. Cred c-am mai spus că am terminat jurnalismul doar pentru diplomă, fluierând, muncind 8 ore pe zi într-un domeniu departe de specializare. Și că de unii jurnaliști mi-e scârbă, alții mă amuză, alții nu încetează să mă uimească prin stupiditate și că prea puțini își merită titulatura.

Am trecut peste faza că știrile care se vând sunt alea lacrimogene, cu burbunele în ochi și subliind cât mai mult aspectul social și cum uităm să mai fim oameni. Sau scandalul. Scandalul se vinde, chit că e real sau speculație. Teoriile conspirației iar se vor vinde ca pâinea caldă, nedreptatea făcută unor nume câtuși de puțin cunoscute și injustiția din factura de la lumină.
Dar aia nu e jurnalism. E țăție și rating. E profitat de prostia unora și de lipsa lor de viață, în afara pungii de semințe sparte pe bordură.
Fie. Am înțeles asta. Că jurnalismul nu mai e ce era și nici ce ar trebui să fie.

Dar când agudul cel rău ajunge să fie subiect de știri, nu pot să nu mă-ntreb ce soi de ciuperci a consumat autorul.
Agudul cel violent, ca subiect principal al unei știri de ziar.
Da, știu, poate e un pamflet ascuns, poate era scris la mega, poate mai era un spațiu de 5 rânduri care trebuia umplut cu 5 minute înainte de a da ziarul la tipărit, dar totuși. Pe bune, Victoraș? Agudul lovește din nou sau răzbunarea agudului?

A ajuns săracul pom fără nici o vină în afară de aceea de a exista și a face ce face orice pom respectabil, adică da, fructe, acest bau-bau al orașului. Și al trotuarului. A fost transformat în acest inamic public numărul 1.
Să ne ascundem copiii și femeile de mânia agudului! Să purificăm Galațiul de acest element negativ, nociv și nesimțit, și anume adugul de la 3 star.
Că doar nu o să fie o știre despre orice fel de agud. Nu, tre` să fie unul cunoscut, unul important și de renume, un agud monden, să zicem.

Nu poți publica o știre despre agudul din 40. Nu, aia ar fi așa, o știre pe care n-o citește nimeni. Ca și cum ai spune că Cutare Cutărescu a intrat la închisoare pentru tâlhărie. Dacă spui că a intrat Becali pentru evaziune fiscală, aia va fi știrea citită.

Deci da, nu poți să scrii despre orice agud. Ăla de la 3 star deja e faimos. Are o reputație. Plus că e și aproape de centru. Nu e un agud mărginaș, nu e unul anonim, toată lumea din Galați îl cunoaște pe ăla. Că a călcat sau nu în agudele lui, că i-a mâncat sau nu agudele, sau pur și simplu a stat sub el, la umbră. Toată lumea îl cunoaște!

Și dacă mai lovești puțin și la coarda sensibilă, cum că agudul ăla face agude care da, pică pe jos și se face o mâzgă scârboasă, ai lovit exact în publicul țintă: pensionarul care se teme că va aluneca pe mâzga aia și-și va murdări călcâiul sau, mai grav, își va luxa șoldul că, nah, de la o anumită vârstă te afectează ideea că-ți rupi sau luxezi ceva. Sau bunicul care se teme că va consuma prea multă apă spălând plodul care a căzut în mâzga aia. Și da, bunicii au probleme cu apometrele. Și mămicile speriate de microbi, și duduile care se tem să-și rupă tocul, și toată gloata de gălățeni nemulțumiți de primar, Bacalbașa sau de toți de la conducere.

Ți-ai atins scopul! Ai reușit să revolți juma` de Galați pe agudul de la 3 star.

Da` nu se termină aici. Dacă mai faci apel și la mândria gălățeanului strâns legată de tei, bull`s eye! Că teii au fost tăiați, cu toate că nu erau la fel de teroriști ca sus-numitul inculpat, dar el își face veacul liber și liniștit. Și sugerezi așa, subtil, tăierea lui. Nu spui negru pe alb. Sugerezi. Ca să nu te simți vinovat dacă, peste o săptămână, cineva o să mătrășească copacul. Tu n-ai făcut nimic. Doar n-ai pus drujba în mâna nimănui. Nici măcar autor moral al crimei nu te simți pentru că, din nou, tu ai sugerat subtil. Ai făcut o comparație, n-ai dat cu toporul.

Partea interesantă e că agudul a fost transformat în lupul cel rău. Da` la familia lui nu te gândești? L-ai desființat public. Ce-o să gândească rudele, prietenii, amicii lui când îl vor vedea așa, deodată, prezentat drept capo di tutti capi? În urmărire generală pentru o chestie pur naturală. Acest terorist gălățean. Acest Osama Agud Daden.

Serios vorbind acum. Merită agudul ăla să fie subiect de știre? Cum a ajuns subiect de știre, doar prin locație? Era mai la îndemână, nu? Îs mii de aguzi în Galați. Toți făcând același lucru. Nici unul n-a ajusn vedetă. Și, pe bune, știre despre aguzi? În curând o să ajungă vedetă omida care stătea în agudul pe care tocmai l-a tăiat primăria, și-or să sară asociațiile pentru protecția animalelor și ăia cu verde și natură, și-o să ajungem să facem știre despre fiecare gândăcel călcat din neatenție.

Io-te d`asta nu mai cred eu în jurnalism. Că se scrie subtil și impresionabil, că se-ncearcă persuadarea cititorului, că au ajuns să scrie că Bacalbașa e rău pentru că iubește maidanezii și maidanezii sunt fiarele alea care pândesc din întureric să vă atace și să vă mănânce copiii, deci clar Bacalbașa pândește din întuneric să vă atace și să vă mănânce, că jurnalismul ar trebui să fie fără apartenență politică și fără mur în gură ieftin, gândește ca noi, că se face teoria conspirației consiliului municipal care nu se ocupă de orașul ăsta și uite dovada, dudul criminal, pentru că nu se merge pe informare, se merge pe sunteți proști, gândiți cum vă dictăm noi să gândiți.

Nu se mai scrie că sunt mii de aguzi, că poți să ocolești zona, dar dacă ești dobitoc te bagi direct în mocirlă, nu se scrie că, uite, bă, s-au reparat trotuare, se arată gropile rămase, nu scrie nimeni decât în treacăt despre faptul că bugetul e prost împărțit și sănătatea și învățământul îs la pământ decât când se câștigă câte un proces, în schimb facem știre despre aguzi. Eventual versus tei, că ăia sunt importanți.

Nu de acum. De când am scris eu despre ăla care făcea labă lângă mine în autobuz, și nu l-a băgat încă nimeni la nebuni, și poate încă circulă liber. Aia era o știre prea neagră pentru a fi publicată, deci n-a fost cunoscută decât de cei cărora le-am povestit-o.
Nici despre cum banii pentru orfelinat ajungeau în buzunarul directorului și al femeilor de serviciu, în timp ce plozii de acolo mergeau în papuci de gumă la școală, în timpul iernii, și făceau cu schimbul la pantofi. Ăla n-a fost publicat pe motiv de culoare politică a ziarului, pe vremea aia.

Dar să scriem știri despre aguzi. Și despre cum s-au întors rândunelele. Clar asta e conform crezului jurnalistului: informează, încearcă să schimbi ceva, nu persuada.
Mă-ntreb cum ar fi dacă medicii și-ar uita crezul și ți-ar da cianură în loc de antibiotic. Acolo clar se va trezi cineva să scrie o știre nervoasă și atent informată. Dar doar dacă medicul e din partidul politic advers angajatorului.

Io-te d`aia nu profesez eu.

Published: June 18, 2014 | Comments: 14