Invidia

– Ce de câcat e mașinuța ta cu pedale, că-i roșie și nici măcar nu i se-nvârte ca lumea volanul. Mie o să-mi ia tata una mai șmecheră, cu stegulețe, și șină și claxon și n-o să fie la fel de câcat ca mașinuța ta de câcat!

Că vecinu` de la etajul 3 avea mașinuță cu pedale și tu nu. Și normal că tac`tu nu te băga în seamă, nu-ți lua mașinuță cu pedale nu că mai șmecheră, da` nici măcar la fel ca a vecinului, te ofticai că el are și tu nu, așa că o desființai cu vorbe. Încercai practic să te convingi că mașinuța lui e nașpa, pentru că te rodea pe interior. Te râcâia și te termina nervos, dacă la 5 ani ai fi știut ce-nseamnă terminat nervos.

Aia era invidie.

Tot invidie era și când îl făceai tocilar pe colegul despre care știai sigur că nu e, da` vorbea ca din cărți, fără să-nvețe. Când spuneai că guma e nașpa și-ți dezvoltă nenatural maxilarul, dar tu n-aveai bani de gumă. Când te uitai la abdomenul plat al unora, îl comparai cu șuncile tale, care ieșeau revărsându-se din tricoul XXXL și le făceai anorexice. Când spui că parfumul ăla miroase nașpa, cu toate că-ți place, da` nu ți-l permiți și te uiți cu un ochi rău la fericita lui posesoare.

Poate că te-ai uitat cu invidie la Poptămaș, că scria chestii banale, venea cu citate motivaționale decupate din reviste de mâna a doua și avea zeci de mii de like-uri în timp ce tu te strofocai la texte geniale și strângeai 20. De la colegul de bancă, prietena cea mai bună și-ncă vreo doi, care le aruncau din milă.

Poate tot din invidie spui că nu-nțelegi cum unii fac bani construind căsuțe din chibrituri, că oricine poate să le facă, da` ești invidios că nu ți-a venit ție ideea, sau că ești îndeajuns de leneș încât să nu îți ridici curul din palmă și să faci ceva.

Poate ți-e ciudă pe cineva că face ceva mai bine ca tine, sau că arată mai bine, sau că câștigă mai mult, că face mai mult sex, că a agățat un daddy cu bani care îi asigură și viciile și plăcerile, că e mai zen, că nu-i pasă, că-i pasă prea mult, că are mașina mai roșie sau că are mașină, și tu nu. Aia-i invidie.

Care a crescut în aceeași perioadă cu mine, știe c-au fost niște chestii stas. Un timp s-a vorbit cu ”fată”. La 2-3 cuvinte, băgai un ”fată”, ca să-ți demonstrezi cât de intim relaționezi cu ăla din fața ta. S-a purtat azi e joi, se dă la coi, la Marița-n poartă, stop verde natural, pășește-mă la loc, că nu mai cresc, șuncă-cat-lampă-pat, mișto, cașto, bengos, marfă, băiețași, tanti, îl lăsați pe Gigel la joacă, strigat de jos, către balconul de la etajul 7, nu te machiezi, nu ești în trend, Genius și Andre, s-au purtat cuvinte, expresii, obiceiuri. În principiu în copilărie, că dup-aia ai crescut și le-ai lăsat pe toate în spate, probabil te-ai maturizat și-ți aduci aminte de ele nostalgic.

Mai nou se poartă invidia. Nu, în nici un caz nu-ți fac o critică obiectivă sau îmi exprim o părere mai mult sau mai puțin elegant. Nu, în nici un caz n-am voie să nu fiu de acord cu tine, să nu-mi placă, să vociferez chestia asta și să fiu pur și simplu critic. În nici un caz. E clar din cauză de invidie.

Îi spui lu` Cutare că unghiile ei făcute cu gel, în interval de 5 ore și un milion în minus că arată nasol și ești finuț pentru că, de fapt, arată ca niște lopeți și te-ntrebi cum dracu` folosește wc-ul, pentru că e fizic imposibil să nu se zgârie cu stras-urile pe care și le-a aplicat și arată ca niște negi crescuți direct pe unghie, ești indivios. Că tu n-ai unghii gelate care să arate ca niște lopeți și te ștergi lejer și natural, fără să-ți faci probleme c-o s-arați ca și cum te-ai scărpinat cu grebla. Da, clar e invidie.

Te iei de balcoanele ei, care arată ca și cum le-ar fi umflat cu pompa de bicicletă, ești invidioasă că n-ai. Chiar dacă le ține pe birou și mătură tastatura cu ele și da, se plânge constant de dureri de spate, că balcoanele alea sfidează, cumva, gravitația.
Îi spui că e ațâțată, tot din invidie.
Că ar putea să mai pună niște kile, nu de alta da` în timp ce ștergea ieri tabla profu` de anatomie și-a început lecția pe ea, nu pe scheletul de serviciu și da, preda sistemul osos – invidie pe silueta ei. Că ar putea să mai dea jos, că dintr-o singură șuncă de-a ei ai putea hrăni un sătuc mic din Africa și faptul că mănâncă tot frigiderul la o masă nu se cheamă dietă – invidie pe formele ei voluptoase. Că ar trebui să se mai spele, nu de alta da` roiul ăla de muște care a început s-o însoțească pretutindeni nu e semn că e sociabilă și poate să-și facă prieteni din toate categoriile sociale. Că ar trebui s-o lase mai moale cu petrecutul prin baruri, că nu-i semn bun să nu-și mai aducă aminte în nici o seară cum și cu cine a ajuns acasă. Că ar putea să se oprească la 5 copii, când a ajuns să împartă un măr pe săptămână între ei. Că scrie ca o ciubotă și o apreciază doar ăia din cercul de prieteni care oricum nu știu la ce folosește o virgulă. Că popular nu înseamnă neapărat bun și că cel mai bun dintre mediocri nu e egal cu genial. Că faptul că nu te ridic în slăvi la orice câcat pe care-l faci nu-nseamnă că te invidiez, înseamnă doar că nu orice câcat merită aprecierea mea. Că te trag de mânecă nu din invidie, ci poate pentru că o să-nveți ceva din asta.

Dar da, trend-ul nou e să percepi critica ca invidie.
Pentru că-ntr-un cerc autosuficient, în care câțiva îți spun cât ești de bun, deștept, frumos, puternic și te ling în cur pentru că nu cunosc decât atât sau pentru că întreaga lor viață or să se aplece de spate când deschid clanța la secretariat, ajungi să crezi asta. Ajungi să crezi că ești bun, deștept, frumos sau puternic. Și-n momentul în care ți se dă peste nas, nici măcar nu-ți pui întrebarea dacă ăla n-o fi având, cumva, dreptate. Că ești prea obișnuit cu periatul pentru a accepta o critică constructivă.

Comments (18)

  1. Abisurile

    Eu am gasit explicatia – efectului produs de gest – exprimata atat de artistic de Camus: “Răul din lume se trage aproape dintotdeauna din ignoranţă, bunăvoinţa poate face la fel de rău că reaua-voinţă atunci când nu e “iluminată” . Deci ce sa zic, sa cautam laterna ? Sau poate nu, cauza e deja pierduta.

    Reply
    1. cami (Post author)

      lanterna e inutilă dacă au deja fixație pe întuneric. sau pe mania persecuției

      Reply
  2. joe

    mai e și aia cu ești invidioasă pe iubitu’ și relația mea, că n-ai tu așa ceva și vrei să ne desparți. chiar dacă-i dai doar o părere prietenească, ți-o cere, relația e nașpa sau ai și tu

    Reply
    1. cami (Post author)

      normal. pentru că orice ai zice de nașpa, chit că e adevărat, provine din străfundurile invidiei

      Reply
  3. valentin

    Când îți conștientizezi adevăratele calități și defecte, îți cam dai seama unde-i vorba de critică și unde-i vorba de invidie.
    Ca atunci când, de exemplu, cineva îți spune să te lași de fumat, deși nu fumezi pe banii și sănătate lui. Iar dacă stau cu cineva la masă la o cafea și deranjează fumul, mai înțeleg, dar când mă duc să fumez undeva liniștit, iar tu vii după mine, asta n-o mai înțeleg. Cred că-i un fel de invidie e nefumătorilor.
    Iar exemple pot fi muuulte.

    Reply
    1. cami (Post author)

      e greu să conștientizezi, când ai impresia că ești no 1.

      nefumători, căsătoriți, mămici sătule de urlete la 2 din noapte, pensionari care au uiat că au fost tineri, ș.a.m.d.

      Reply
  4. valentin

    Tocmai conștientizarea te face no.1, că-i greu să fii lovit, sau să te doară, chiar dacă termini o competiție pe ultimul loc, de exemplu.
    Mai greu e să fii no. 6,478,293 și să te crezi no.1, sau undeva pe la mijloc.

    Reply
    1. cami (Post author)

      păi, despre asta vorbeam eu

      Reply
  5. pppoe

    Recitesc zilnic si ma rad ne-ncetat.
    Cre’ ca-i cel mai post al tau.

    Reply
    1. cami (Post author)

      ei, să nu exagerăm

      Reply
  6. Dana Lalici

    Pentru a percepe critica in mod corect iti trebuie o capacitate de autoevaluare fenomenala, pe care o au foarte putini. Pe urma, chiar daca ceva sanse ai avea, exista oameni in jurul tau care mai mult te ridica decat te coboara prin simplul fapt ca nu te evalueaza corect. Si nu o fac fie dintr-o proasta intelegere a termenului de prietenie, fie pentru ca atat pot, pana acolo pot vedea. O prietena care imi spune mereu ce bine arat, o sa imi mangaie orgoliul. Tot grupul de prieteni care im spun acelasi lucru o sa ma faca sa ma cred diva, desi am 100 de kilograme. Iar primul care, invidios, bineinteles, comenteaza ca sunt o diva numnai intre purcelele de categoria mea…o sa treaca forever pe lista neagra. E drept, putea sa fie naibii mai plin de tact cat sa imi recomande un nutritionist, dar…asa e el, mai direct.

    PS Asta asa, din experienta :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      eu prefer să-mi spună direct, decât să mă ducă la iași prin cluj. până la urmă, de asta îs prieteni.
      mă deranjează? bineînțeles, că unele adevăruri dor. mă supăr? în nici un caz când are dreptate.

      autoevaluarea corectă face bine, în primul rând, propriei persoane.
      știu, toți știm teoria, dar uneori ar trebui s-o și aplicăm, fără să dăm vina pe invidie; poate chiar critica aia nasoală o să scoată la iveală chestii mișto, pe care nici măcar nu le știam despre noi :)

      Reply
      1. valentin

        Absolut, tot timpul poți să afli chestii pe care nu le știai, sau poți să le redescoperi pe cele vechi. În principiu, ăl’ care dă vina doar pe invidie, nu-și face autoevaluarea corect, fie c-o face doar în public sau și în privat.

        Reply
        1. cami (Post author)

          da` nu înțeleg cum a ajuns invidia asta așa de ”la modă”

          Reply
  7. psi

    cam da, cam aşa e. paiul celuilalt pare totdeauna mai noduros, mai viciat, mai câh decât ditamai bârna proprie.
    ne aşezăm cuminţi pe frunze de laude, că e de bon ton, că e mai comod aşa, să ne credem mici (mari, matusalemici şi neînţeleşi de fapt) scriitori pe taste.
    adevărul ne doare. parfumaţi-ne cu minciuni. multe. ne vom crede măreţi în nimicnicia noastră! :)

    Reply
    1. cami (Post author)

      nu-i faza de mic sau mare. e faza că, mai nou, orice critică, oricât ar fi ea de îndreptățită, e privită drept invidie.
      și dacă s-ar scote un parfum cu aromă de periat, ar rupe vânzările

      Reply
      1. psi

        e mai uşor să crezi că cineva te invidiază decât să auzi adevărul acela dureros: cp scrii prost, foarte prost de fapt. şi că eşti pe un drum în esenţă greşit.
        dar… fiecare e liber să-şi sape singur groapa mediocrităţii.
        ideea e că mi-a plăcut abordarea ta.

        Reply
        1. cami (Post author)

          e mai ușor și mai gâdilător la ego. de preferat e să ieși din groapă, cât mai poți. dar da, fiecare e liber.
          ms, ms

          Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *